1,744 matches
-
detaliate de romancier, ridicate la putere de simbol al continuității. Nicolae Stan povestește limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. Nu lipsesc scenele tari, crime sau sinucideri, - violul în grup sau violul războinicului invadator. Autorul are un real simț al perceperii istoriei, al devalorizării omului prins în invizibilul angrenaj de măcinat destine. Există, evident, o intrigă cu suspens, un thriller inaparent, un scenariu ce se scrie cu viețile, culpabilitatea și complicitățile celor șase
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
Apoi: "Jim și cu mine ne revedem adesea de la prima întîlnire în cafeneaua pustie. Sînt tot felul de pretexte prostești: puțin cinema, teatru, muzee, grădina Luxembourg, Tuilleries.(...) Ezitare, panică și încîntare de partea mea. De-a lui: tactică de cochetărie războinică." (p. 17-18) Această legătură nu-i lasă indiferenți pe prieteni: "Ah, îl lăsați pe acest foarte frumos băiat să vă facă curte?", "acest băiat e mult prea tînăr pentru tine" (p. 18). Prima declarație: "(...) el m-anunță/ - Vă iubesc./ Adăugînd
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
sunt mari nemulțumiri, mai cu seamă în Ungaria, împotriva așa zisului "deopotrivă german" grevele care au avut loc, însă din cauza disciplinei lor caracteristice nu cred să aibă vreo influență asupra războiului mai ales că de câte ori situația militară e favorabilă, curentul războinic devine din nou îndrăzneț. M-a surprins atitudinea dârză a naționaliștilor - din nefericire nu și a românilor, care declară că nu înțeleg să mai suporte jugul austro - ungar, în special cehii și polonii. Pentru noi clasele de jos, nu aveau
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
nici cu rușii, nici cu germanii, mereu împărțită între ei, Polonia redeveni cu și mai multă tărie ea însăși. Lucru vădit auzit în toate, în știință, arte, cultură. În secolul XX, această țară atât de mândră și cu un trecut războinic și revoluționar atât de patetic, nu putu să facă față confruntărilor militare. În 1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
românești", în paginile căreia apare ilustrat contrastul dintre istoric și etern. Admițînd că Neagoe e însuflețit de grandoarea domniei, că cercetează cu atenție ceremonialul curților, că dă un "strălucit examen de comportare voievodală" și ajunge a consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
1938. Și însemnările se datorează vizitei făcute în Berlin, unde soțul ei, George Valentin Bibescu, în calitatea sa de președinte al Federației Aeronautice Internaționale, trebuia să onoreze congresul programat, în acel an, la Berlin. Iar regimul hitlerist, cu preocuparea sa războinică pentru aviație, a ținut să facă, cum știa, onorurile de gazdă. Martha Bibescu și-a însoțit, desigur, soțul, participînd la greoaiele recepții, dar încercînd, totodată, cît se mai putea, să revadă vechi cunoștințe și să reînnoadă ceva din legăturile mai
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
de "zaiafetgiu al plajei/ al formelor rotunde (...)", de pedagog al iubirii în dubla ipostază metaforică de scai sau ficus. Iată o probă de ars poetica și de identificare: "Dar să-mi ierte copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr/ împovărat cu muguri din care frunzele/ își scot cozile de păun/ sau de a rămâne/ schimbător/ statornic/ precum țărmul/ și prin asta cu-adevărat al ei". Un
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
viață, de adevărul și măștile acesteia. Din mrejele ambiguității se țes și cele 6 tablouri ale piesei "Ulise în cal". Nenumărate sunt glosele, inclusiv cele dramatice, la celebrul cal troian, varianta lui Iosif Naghiu fiind una a confruntării între zelul războinic de cinic condottier al grecului Ulise și colportajul sarcastic al Ziaristului, pătruns și el în cal, purtător de mesaj pacifist. Piesa este un continuu balans de aluzii și contestări între livrescul homeric interpretat cu simț critic de Ulise și analiza
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
trăsături caracterologice descriind fizionomii, cel mai adesea grotești, într-un stil cerebral, abstract: "Ochiul drept îi fugise spre ureche, nările i se despărțiseră, diferitele componente ale fizionomiei sale păreau a executa, ca într-o dementă pictură de Picasso, un dans războinic cuțovlah". Romanul lui Ion D. Sîrbu, antimimetic și deconstructiv, exaltă o viziune carnavalescă asupra lumii, o "lume pe dos", deformată, bolnavă (referirile intertextuale la Candide sau Laus stultitiae sunt frecvente), iar scopul, oricărei scrieri carnavalești rezidă în încercarea, în testarea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
versurilor susține cantabilitatea și transparența mesajului, asigură accesibilitatea necesară vârstei căreia i-au fost destinate poeziile didactice. În cea de-a doua secțiune (p. 95-122), Mircea Popa reproduce din manuscrise poeme destul de ample și greoaie, cu o narațiune istorică (Episod războinic, Stâncile strigă Amin), legendar-baladescă (Călărețul străin, Coardele de aur) sau anecdotică (Arabii și dracul, Îngerul păzitor). Din periodice (p. 123-189) provin două categorii de poeme: traduceri cu virtuți de versificație narativă, plus epigrame și ghicitori fără prea mult haz. Ocazionalele
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
să văd cum o să-mi spună, după ce o să-mi iau valea, ex-bărbatul meu. La început, da, i-am atras atenția că fusesem botezată, ca toată lumea. M-am bătut, m-am războit, eram tânără și îndrăgostită. Tinerețea și dragostea te fac războinic. Se sapă tranșee, măcelul pornește de acolo. Pierderi de ambele părți. Cu atât mai bine. Mai bine de ambele decât de una singură. Bătălii pierdute sau câștigate, războiul care se împotmolește. Verdun-ul iubirii. Botezată, botezată, a răspuns el, ce era
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
răspuns prin câteva accente jignitoare, l-a provocat cu adevărat pe Lucian Blaga la duel (nu a fost o glumă sau o simplă răbufnire verbală). Să urmărim filmul confruntării, luând în seamă atât ideile aflate în litigiu, cât și procedurile războinice de recuperare a onoarei. E interesant de văzut și în ce au constat insultele, singurele care explică degenerarea confruntării polemice. În mai 1935, Lucian Blaga publică în revista "Gândirea" studiul Spațiul mioritic, capitolul introductiv al volumului din 1936, a doua
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
să se bucure de o lume în care nu știe exact ce loc i-a hărăzit Dumnezeu, deviza lui fiind „soluțiile extraordinare i le dictează cineva nevăzut“ (p. 328), motiv pentru care viitorul îi rămîne acoperit de mister. Damian e războinic, agresiv și neșovăielnic, Octavian e candid, retras și pudic, rușinîndu-se atunci cînd încalcă rugămintea mamei de a nu fuma pe ascuns. Damian e dornic de admirație colectivă, în vreme ce Octavian nu crede decît în rețete individuale de împlinire socială. La primul
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Andrei Mureșianu și Costache Negruzzi[8], adică aceia care au ilustrat romantismul, mulți dintre ei prin evocarea și invocarea Evului Mediu, cu boieri și țărani supuși, cu domni autoritari și puternici, cu ruine și castele, cu eroi războinici, dăruiți moșiei etc. Până și pe „veselul Alecsandri” îl prețuiește pentru că „din frunze îți doinește” , „cu fluierul îți zice” și „cu basmul povestește”, dar mai ales fiindcă „El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune,/ El revoacă-n dulci icoane
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Mircea cel Bătrân și Vlad Dracul (Drăgulea) în Țara Românească, precum Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare în Moldova; cu astfel de conducători vrednici, românii au ajuns - spune iarăși scriitorul - nu numai unul dintre cele dintâi popoare militare și războinice ale Europei, apărătoare ale Creștinătății, dar și unul dintre cele mai culte ale acelui ev de mijloc[35]. 4. Voievozi-țărani sau voievozi-cavaleri? Evul Mediu evocat de Eminescu este și cult și popular, în același timp. Apar figuri mărețe de împărați
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
avea să învingă (mama pe cozonaci sau cozonacii pe mamă), până n-a ieșit din bucătărie victorioasă și transpirată. Înfrânsese! Cozonacii erau pe scut, pufoși, aurii și strălucitori. S-a dovedit că erau și buni, iar ulterior a abandonat rețeta războinică în favoarea uneia mai pașnice, fără trânteli și bușeli, dar cu rezultate la fel de notabile. Mi-am amintit povestea asta pornind de la Cozonacul de Acasă de la Boromir, apărut pe piață în ediție specială de Crăciun. E cu nuci, stafide și bucăți de
Cozonac ca la mama şi ca la mamaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20897_a_22222]
-
în chestiunea evreiască. În primul rând, această chestiune este reală?... Da, este. La orice popor drepturile publice și private au fost rezultatul unei munci seculare și a unor sacrificii însemnate. Dacă exista aristocrația, cu prerogative deosebite, acestea erau compenzația muncii războinice; dacă țăranii, cari pretutindenea au fost aserviți, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucățile lor de pământ, aceasta a fost oarecum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituțiilor: dacă partea clerică s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
și orice cale de a ajunge unul la altul. Timpul trecu, copiii crescură mari, dar ura dintre împărați nu se domoli, ci deveni, cu timpul, tot mai înverșunată. Dacă în ținuturile Roșu și Galben supușii asistau înspăimântați la izbucnirile din ce în ce mai războinice ale celor doi prinți, în ținutul Albastru, domnea liniștea și veselia. Cele două fetițe, se făceau din ce în ce mai frumoase și mai cuminți și toată lumea le iubea. Cicoare, aduna în jurul ei toate animalele, pe care le îngrijea ca pe niște copilași mici
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
provocate de situația României din prezent pe toate planurile, inclusiv militar, trebuie să ne amintim măcar că eram într-atât de neclintiți pe vremuri, încât administrăm înfrângeri umilitoare puternicilor lumii. Iar celor care nu sunt încă convinși de forță și spiritul războinic al strămoșilor noștri, le prezint o scurtă comparație între proporția de forțe întâlnită între „marile” bătălii ale Europei Apusene și confruntările militare ale voievodatelor românești. Faimosul Război de o sută de ani, bătăliile de la Azincourt, Formigny, Castillon sunt confruntări între
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
cavaler". Eroul îndreptățește rolul de cavaler fără pată și fără prihană reînviat dimpreună cu o tradiție a unei societăți care conservă elementul aristocratic. Cu concursul acestei nobleți- în primul film al lui Nolan, viitorul Batman era inițiat într-o confrerie războinică și societate secretă păstrătoare a unei tradiții cavalerești - Batman îndeplinește o misiune de protector din umbră al orașului, cu spaimele și ororile care fac parte și din substanța sa și pe care le integrează simbolic. Nolan reușete astfel să pună
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
se lupta și gloria d-a-l birui va fi foarte mare. Astfel vorbi Mihai, neînspăimîntatul voievod; și ostașii, inimați foarte împotriva turcilor, învăpăiați de aceste cuvinte, răspund învîrtind în mîini paloșele și lăncile și, prin strigări mari de o războinică veselie, cer de la domnul lor ca să-i ducă îndată către dușman. Atunci Mihai, plin de încredere în energia armatei sale, trece podul în capul a 8000 ostași și se lasă cu furie asupra osmanliilor. Turcii, spun analiștii contimpurani, se luptau
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
însă toata vlaga unei societăți". Era, de fapt, exact ceea ce-și dorea - ca orice regim uzurpator, căruia nu-i priește starea de normalitate - conducerea comunistă. Pînă și aspectele cele mai domestice ale vieții cotidiene vor fi impregnate de imaginarul războinic. Că e vorba de "mulsul vacilor sau culesul cartofilor, nu auzi vorbindu-se decît de fronturi, bătălii, atacuri, rezistență, strategie și tactică...", observa Françoise Thom. Inflația lexicului militarist nu e apanajul regimului comunist. "Regăsim, de altfel - completa cercetătoarea -, această predilecție
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
un dirijor român. Acest lucru fu observat cu multă severitate de critică, care se aștepta să vadă în program lucrări de Enescu, Sabin Drăgoi sau alți compozitori români. În această scurtă săptămână petrecută la Varșovia am putut observa marea agitație războinică care domnea în acest oraș și cred, că aceeași atmosferă se resimțea în întreaga Polonie. Nu mult după reîntoarecerea mea în țară, izbucni războiul și ocuparea Poloniei de către trupele germane; fu o chestie de două săptămâni. Focul se întindea uriaș
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
sau a cuvîntului dur, dar chiar și imboldul primar de a provoca cuiva o suferință. Chiar și atunci cînd se înfurie în scris, e mai curînd iritat, dar nu agresiv. De aceea, polemicile lui nu sunt pătrunse de un duh războinic. Blîndețea aceasta constitutivă i-a adus multe neajunsuri, mulți percepîndu-l ca un om nesigur, slab sau maleabil. În realitate, Tismăneanu e un luptător de esență non-conflictuală. Toate polemicile pe care le-a purtat au fost reactive, ca răspuns la agresiunea
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
natură, nimic nu se pierde, ci totul se vede în funcție de interese, acest Ev Mediu, deși strict contemporan, adică manifest în sincronie, a fost scăpat din vedere sau chiar ignorat cu totul. Întîlnirea Americii din era spațială cu Islamul nomad și războinic, unidirecțional și impregnat fiziologic de existența unui Dumnezeu exclusiv și exclusivist, nu este o ciocnire între confesiuni sau între civilizații, ci, pur și simplu, o întîlnire între timpii aflați exact la extremele acelei istorii fetișizate de către moderniștii schizoizi: între Evul
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]