283 matches
-
de curte din Moldova mijlocului de secol al XV-lea. E o lume pictată cu exactitate istorică și stilizare discretă, aducând aminte de zugrăvelile murale voronețene. Observația socială (reazemul puterii domnești e oastea de țară, mai cu seamă componenta ei răzeșească), aerul misterios (animale fabuloase, schimnici clarvăzători, tărâmuri infernale), gesta eroică sunt amalgamate fără cusur, făcând din Frații Jderi o culme a romanului istoric românesc. Autorul a reluat, la bătrânețe, Șoimii, realizând, pe trama narativă gogoliană a vechiului roman, Nicoară Potcoavă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
PILLAT, Ion (31.III.1891, București - 17.IV.1945, București), poet, traducător și eseist. Este fiul Mariei (n. Brătianu) și al lui Ion N. Pillat, senator, moșier de veche origine răzeșească. După școala primară și primele trei clase ale cursului gimnazial, făcute la Pitești în particular, urmează clasa a IV-a la Liceul „Sf. Sava” din București (1905), înscriindu-se în același an la Liceul „Henri IV” din Paris, unde își
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
NĂDEJDE, Ioan (18.XII.1854, Tecuci - 29.XII.1928, București), publicist. Este fiul Elenei (n. Ghica) și al lui Gheorghe Nădejde, urmaș al unei vechi familii răzeșești. Urmează liceul la Botoșani și ia bacalaureatul la Iași. Este remarcat ca un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză; devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
darurilor”, „Luceafărul”, „Lupta”, „Viitorul”, „Foaia poporului”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”. În anii 1903 și 1904 scoate la București, împreună cu alți colegi, gazeta politică „Tribuna”, „organ studențesc-naționalist”, iar la Bârlad va fi, mai târziu, director al revistelor „Răzeșul” (1926-1927) și „Documente răzeșești” (1933-1934), în ale căror pagini publică, în primul rând, modeste contribuții istorice proprii sau aparținând unor intelectuali din partea locului. Urmând sfatul lui N. Iorga, al cărui apropiat a fost un timp, în 1907 își strânge, sub titlul La șezătoare, poveștile
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
literaturii populare. Sunt de semnalat și accentele critice, de sorginte sămănătoristă, sau încercarea de a utiliza elementul fantastic, ca în nuvelele adunate în Movila roșie. Aici, C. face apel la legende și realități pe care le cunoaște bine, specifice satului răzeșesc din zona Fălciului, mai ales de pe valea Elanului. Dar haina literară conferită unui material epic relativ bogat, generos, rămâne insuficient realizată. SCRIERI: La șezătoare, București, 1907; ed. București, 1922; Povești, București, 1908; Doamna Ilina, București, 1909; Aliman voinicul, București, [1912
CARAIVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286097_a_287426]
-
28 noiembrie 1918. Basarabia a fost și a rămas una din cele mai vechi fortărețe ale românismului, iar populațiile străine care s-au pripășit pe pământul ei nu i-au putut schimba nici caracterul, nici înfățișarea : Basarabia cu populația ei răzeșească, cu toate cetățile și ctitoriile ei voievodale, a fost și a rămas românească. În noaptea de 26 spre 27 iunie, guvernul U.R.S.S., printr-un ultimatum care expiră în 24 de ore, a cerut României această provincie românească precum și nordul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mai sus niște călugări făcuseră schit în jurul unui Izvor al Tămăduirii. În primăvară, încurajat de experiența Argea, iatămă în fața comisiei Revizoratului școlar județean pentru ocuparea unui post de suplinitor. Am ieșit al doilea. Și am fost repartizat într-un sat răzeșesc, cum spunea inspectorul hâtru, un sat de țigani lingurari. Era o glumă dar nicidecum batjocură fiindcă o astfel de alegere îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. Și iată-mă la Slobozia Panu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a creatorului ,,nepereche”. Grav - reliefează nu numai moartea năprasnică a poetului bârlădean Cezar Ivănescu, ci și moartea prin accident a poetului basarabean Grigore Vieru - tocmai când se întorcea de la comemorarea personalității marelui Eminescu. Secvența finală ,,Dor de Căuești” - ,,sat vechi, răzeșesc” dezvăluie o dată în plus legătura cu vatra satului - căci a revăzut acest sat unde a desfășurat doi ani de activitate didactică - în luna mai 2009. Aici a dăruit cu generozitate cadrelor didactice câte un exemplar din cartea sa de debut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de altădată, prin care ni s-a imprimat drept trăsătură caracteristică dorința și curiozitatea de a pătrunde în tainele vremilor trecute, am primit de la părinții mei — tata, Toader V. Sion (zis Bărceanu, după tatăl lui vitreg), familia Sion având ascendență răzeșească veche, și mama, Ștefana, născută Druță, descendentă din țărani clăcași. Lor și tuturor consătenilor mei, oameni de bine, le dedic această lucrare a noastră, contribuție la mai buna cunoaștere a istoriei satelor de pe teritoriul istoric al comunei UMBRĂREȘTI. CAPITOLUL I
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
asupra existenței unei civilizații geto-dacică numită clasică în literatura de specialitate, adunate pe parcursul mai multor decenii din locurile amintite: La Bucur, Pe Casadie, Pe Bahnă, în zona hotarului Umbrărești-Barcea din lunca Bârladului, Pe Boiereasca, loc situat la nord de moșia răzeșească și căruia îi spuneam în copilărie „pe din sus” (o expresie a noastră și nu un nume propriu). Dar pot fi văzute urme de acest fel și în spațiul dintre satele Slobozia și Umbrărești-Deal, loc numit de către părinții noștri În
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în problemă. Apreciem că nu trebuie acceptată, în cazul satelor noastre, concepția potrivit căreia acolo unde nu sunt documente scrise nu există istorie, în condițiile în care, se știe, multe dintre satele românești, în special cele străvechi, devenite mai apoi răzeșești, sunt puțin și destul de târziu menționate în actele scrise. Mai ținem seama și de faptul că foarte multe documente scrise au dispărut. Dacă ne-am limita, deci, să consemnăm doar astfel de situații, ar însemna să negăm prin ignoranță istoria
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mărimea pasului a variat, ajungând să fie egală, nu cu o singură deschizătură de pas, ci cu două, respectiv pasul dublu, așa cum am apucat să vedem că măsurau părinții noștri în perioada interbelică, pe locurile ce fuseseră și se păstraseră răzeșești. În felul acesta, pasul a ajuns să echivaleze cu stânjenul, instrument și unitate de măsură ulterioară pasului, multă vreme coexistând. Dovada că toate acestea au fost unități de măsură vechi și că au evoluat cu timpul, o găsim în faptul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
prelungindu-se pe direcția nord-sud pe o lungime de circa 5-6 km, urmând meandrele vechii albii a râului Bârlad, dovadă a stabilirii mai recente a locuitorilor pe această vatră, probabil când s-a produs despărțirea dintre stăpânirea boierească și cea răzeșească, anul 1704. Prin urmare, satul de pe vatra străveche va deveni stăpânire boierească, în timp ce partea sudică rămâne obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
obște devălmaș-răzeșească, cuprinzând în hotarele sale și comunitățile numite Condrea, Salcia, Slobozia-Torcești (Cătunașii), care a fost consemnată documentar multă vreme doar cu numele de „Umbrăreștii-răzeși, partea din gios”. Din 1704 sau puțin timp după această dată, cele două entități, cea răzeșească și cea boierească, apar cu identități distincte din punct de vedere social și cu interese divergente. Satul și moșia devenite boierești vor include comunitățile din Siliștea, Boziești și Tămășeni, și vor forma din 1803 încoace, poate chiar înainte de această dată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găsim menționate în diverse mărturii hotarnice și procese, confirmând existența lor, dar fără să le putem afla în arhivele de stat ori particulare, dovadă că au dispărut. Nici măcar actul din 1 septembrie 1704, prin care se stabilește înjumătățirea dintre stăpânirea răzeșească și cea boierească, document ce ar fi putut conține și informații despre evoluția obștii până la data respectivă, nu se găsește decât menționat într-o anafora din anul 1835 și într-o detaliată mărturie din 1841 cu titlul de Socotință, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în raport de împrejurări istorice, până în epoca modernă și chiar contemporană. Această devălmășie este atestată de practici străvechi moștenite, păstrate și folosite din generație în generație până de curând, cum ar fi: -umblatul pe bătrâni al moșiei și obștii umbrăreștene răzeșești; -întrebuințarea unor instrumente de măsură a terenurilor și de uz gospodăresc foarte vechi (pasul, palma, cotul, stânjenul etc.); -vânatul și pescuitul în colectiv, cu practica împărțirii în cote egale între participanți, indiferent de aportul personal prin ustensile sau muncă fizică
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alt argument peremptoriu în susținerea tezei că satul a cunoscut și a parcurs faza devălmășiei absolute, devălmășie ce-și va lăsa amprenta specifică în caracterul de interes strict comunitar în faza următoare, când se va trece la devălmășia pe părți, răzeșească, deci ușor modificată, în sensul că nu mai prevala doar satisfacerea nevoilor, ci numărul părților de care, la un moment dat, dispune fiecare celulă gospodărească alcătuitoare a obștii celei mari. Iar diferența numărului de părți, implicit dintre copărtași, rezulta din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și “să le facă lege dreaptă”. În document se arată unde era situat teritoriul și stăpânirea încălcată între gârla Bârlovița, la apus, și apa Bârladului, la răsărit, la nord fiind arătat hotarul Umbrăreștilor, deci partea sudică a acestui sat, cea răzeșească. Din cuprinsul documentului deducem că de aici „mergu alți oameni de la cosescu fânul și le înpresoară ocina și moșia, cu tăria lor”, adică cu forța. Pentru un necunoscător al acestor locuri, ușor s-ar putea crede și interpreta că ceea ce
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lor de a merge și cosi fânul de pe părțile în litigiu. „Satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu” nu-i altceva decât prelungirea sudică a Umbrăreștilor, numită mai târziu de către localnici Cătunași, iar oficial, prin organizarea administrativ-teritorială modernă, Slobozia-Torcești, comunitate cu statut răzeșesc pe tot timpul existenței sale. Credem că numele Torcești, în acest caz, a fost atribuit pe considerentul că partea respectivă a satului se afla situată față în față cu adevăratul Torcești. Dar mai verosimilă ar fi ipoteza că partea de la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
determină să considerăm entitatea menționată cu numele specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș, Bute, Bulai, Căulea, Galalb, Cucoaneș, Druță, Hagiu, Hâncu, Ojoc, Perjeru, Tiron și multe altele, cuprinderea răzeșilor din satul Slobozia-Torcești în lucrările de hotărnicie și în planurile topografice în hotarul moșiei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
specificat în cartea domnească din 1635 ca făcând parte și formând anterior o singură comunitate, obștea Umbrăreștilor. Identitatea numelor de locuitori din Torceștii aceștia din respectivul act cu nume de locuitori din satul răzeșesc Umbrărești (inclusiv Condrea, Salcia, Cătunași, toate răzeșești), nume precum Borș, Bute, Bulai, Căulea, Galalb, Cucoaneș, Druță, Hagiu, Hâncu, Ojoc, Perjeru, Tiron și multe altele, cuprinderea răzeșilor din satul Slobozia-Torcești în lucrările de hotărnicie și în planurile topografice în hotarul moșiei Umbrăreștilor-partea din jos, neseparați nicicând în hotare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
puteau înstrăina. În acest scop au trebuit să conserve vechea denumire și organizare devălmașă (răzeșia), aspect ce se desprinde din citatele reproduse mai înainte, devălmășie ce se va găsi ulterior tot mai intens amenințată de către factori dizolvanți, acaparatorii de ocini răzeșești, vecini sau interni. Prin urmare, se impune concluzia, în această privință, că cel puțin o parte a răzeșilor din Suraia vecină reprezintă o comunitate „roită” din străvechea matcă a Umbrăreștilor, nu invers. Iar dovada cea mai plauzibilă, în privința acestui aspect
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în timpul domnului Ștefan cel Mare și moșia pe care e situat e dăruită de acest domn la 34 luptători, pentru serviciile aduse la înfrângerea muntenilor; autorii enumeră în continuare numele bătrânilor, aceiași cu cei 34, pe care a umblat moșia răzeșească a Umbrăreștilor, păstrați de tradiția orală, dar și documentar. Precizăm că respectivii autori, insuficient informați din sursele documentare și literatura de profil, folosesc termenul jumătate ca nume propriu, deși în speță este vorba de atribuirea, prin hotarnica făcută de Petrache
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Maria, Catrina, pe primii trei regăsindu-i înregistrați în aceeași ordine în catagrafia din 1831, la categoria birnicilor, deși tatăl lor fusese vornic al satului. Precizez că toți cei trei sunt arătați ca fiii (sin) lui Sandul Gorgan, la satul răzeșesc Condrea. Din bătrânul Vasca identificăm pe un Ioniță, pus în spiță la generația a patra (această țidulă are numai cinci generații), scris în catagrafia din 1774 cu prenume și nume (Ioniță Bobocea), având ca descendenți pe Ion, Vasile și Neculai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nepractic. Prima diviziune în cele 34 părți egale e posibil să fi avut loc, după calculul de 30 de ani între generații, în prima parte a secolului al XVII-lea. Așadar, încă din acel timp, pe partea de moșie rămasă răzeșească, după separarea Torceștilor și a Bozieștilor ca stăpâniri boierești, pe exact jumătate din întregul hotar al Umbrăreștilor, situat între apa Bârladului și a Dimaciului, existau 34 de stăpâniri pe 34 părți, 34 familii relativ înstărite, dacă avem în vedere că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]