915 matches
-
în rugăciunile, cât și în toate cântările închinate Sfintei Cruci, Biserica i se adresează ca unei persoane? Biserica Ortodoxă nu desparte pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos de Crucea Sa, devenită prin Înviere altar de jertfă veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1425973305.html [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
o “metafizică nebuloasă” ce încearcă să conducă lumea după alte principii decât cele statuate de tradiție. În timpul celor două secole de istorie s-au creionat două direcții majore în modul de folosire a termenului de ideologie. Prima ar fi linia raționalistă în descendența lui Tracy la care se adaugă o notă de pesimism impusă în lumea academică anglo-saxonă de empirismul atotputernic. De la începuturi și până la ultimele contribuții ale structuraliștilor și empiriștilor, accentul se pune pe natura consensuală a societății și pe
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
de la probleme - în sensul de dificultăți - și revenim periodic la noi probleme. La fapte ajungem de abia în momentul în care trebuie să criticăm teoriile noastre care nu sunt decât niște ipoteze, tentative de a oferi o soluție . “Abandonarea atitudinii raționaliste, a respectului pentru rațiune, pentru argumente, și pentru punctul de vedere al celuilalt, supralicitarea straturilor mai profunde ale naturii umane nu pot să nu conducă la viziunea conform căreia gândirea nu este decât o manifestare superficială a unor conținuturi ce
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
că ceea ce numim ""sacru"" este acel caracter nefalsificabil al unui enunț sau al unei credințe religioase. Acesta lipsește idealurilor politice, filozofice sau strict umaniste. În acele comunități seculariste amintite mai sus, toată lumea știe că idealul lor este fructul unei reflexii raționaliste și că rămâne permanent posibil ca acesta să fie contestat sau să-i fie opusă o viziune nouă, "mai adevărată" și mai justă. Enunțuri religioase de genul "Iisus este Fiul lui Dumnezeu" sunt însă nefalsificabile pentru că sunt în primul rând
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
dea cu totul în ceva, neresemnându-se să fie "ceva, indiferent ce". El poartă masca "cavalerului tristei nebunii", asemeni lui Teste fantoma născută din lupta "morilor de vânt", ca inutilitate a vieții într-o societate ce nu-l înțelege. Tradiția raționalistă, anchilozată în contemplarea omului ca ființă rațională, împiedică întâlnirea cu "Cavalerul Nebuniei". S-a spus că rațiunea îl deosebește pe om de animal. Eu spun asemeni lui Unamuno că ceea ce-l distinge e mai mult sentimental decât rațiunea. La Bacovia
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
articole intitulate "Hovory s T.G.M." (Conversații cu T.G.M.), care au fost adunate mai târziu într-un volum ca o formă de autobiografie. Motto-ul lui Masaryk a fost „Nu te teme și nu fura” (în ). El a fost un filozof raționalist și umanist sincer și a susținut etica practică, reflectând influența filozofilor anglo-saxoni, a filozofiei franceze și, în special, a operei filozofului german din secolul al XVIII-lea Johann Gottfried Herder, care este considerat fondatorul naționalismului. A fost un critic al
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
și aristotelism. Conflictul fundamental a fost însă alimentat de disputa înverșunată dintre "palamiți" și "varlamiți". Două ipostaze l-au făcut celebru pe Varlaam: cea de inamic al lui Palamas și cea de profesor de greacă al lui Petrarca. Un gânditor raționalist, Varlaam a nutrit la școala ideilor filozofice și a logicii lui Aristotel, apreciind silogismele și capacitatea minții omenești de a pătrunde cu sprijinul lor către "natura" lucrurilor.
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de baroc brâncovenesc. Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
creștină (așa cum fusese ea pentru mai bine de 15 secole) și viața omului modern. Căderea „vechiului regim” - chiar și numai pentru un moment și nu în toate statele - a pus capăt simbiozei dintre biserică și puterea politică, iar răspândirea culturii raționaliste și științifice a contribuit la prezentarea creștinismului ca fiind una dintre multiplele forme de a trăi și, totodată, una dintre concepțiile despre lume, alături de tradițiile culturale și religioase de pe celelalte continente. Revoluția franceză (1789) a adus cu sine urmări foarte
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
fost în principal mișcarea literară de protest din literatura germană din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, denumită astfel după o dramă de Friedrich Maximilian Klinger. Marchează revenirea romantismului asupra a ceea ce era văzut ca o tradiție literară raționalistă. „""” s-a desfășurat probabil între 1767 și 1785 (viziunea cea mai răspândită), 1769 și 1786 sau 1765 și 1795. Una din scrierile reprezentative pentru Sturm und Drang este romanul " Suferințele tânărului Werther" (1774), scris de Johann Wolfgang von Goethe. Mișcarea
Sturm und Drang () [Corola-website/Science/297858_a_299187]
-
Bagdad: Bišr ibn al-Mu′tamir (m.825), Abū Musa al-Mirdar (m.841), Ṯumama ibn-Ašras (m.828). Mu‘tazilismul a intrat, de multe ori, în conflict cu cei care susțineau linia tradițională a islamului, prin faptul că abdordează dintr-o perspectivă raționalistă probleme precum caracterul creat sau increat al Coranului, ideea predestinării în comparație cu liberul arbitru, modul în care ar trebui interpretate atributele umane ale divinității, originea răului. Primii reprezentați ai acestui curent teologic sunt Wășil ibn ‘Ață′ (m.131H, 748 d.Hr
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
și să studieze acele conexiuni existente la nivel subconștient. Mircea Eliade mărturisea că a dorit să pună în antiteză în „Pe strada Mântuleasa...” două concepții opuse cu privire la viață: una mitică și ambiguă (mitologia lumii esențelor) și o alta modernă și raționalistă (mitologia unei lumi desacralizate). Sacrul este ascuns permanent în cotidian, iar obiecte banale au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pe ereditate Dostoievski îi opune credința în libertatea nestrămutată a individului, a personalității umane. Romanul plasează în centru o suită de personaje fascinante: moșierul hedonist și vulgar Feodor Karamazov, precum și fiii săi — nestatornicul și impetuosul Dmitri, inocentul și piosul Alioșa, raționalistul ateu Ivan și insidiosul bastard Smerdiakov. Temele abordate sunt moralitatea, liberul arbitru și existența lui Dumnezeu. În 1878, Dostoievski este admis în consiliul de administrație al "Societății Slave de Binefacere" din Sankt Petersburg, o organizație care promovează panslavismul, precum și în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De sapientia veterum". Arta cântului este astfel interpretată ca un act normativ, care este necesar pentru a disciplina conviețuirea în societate și pentru a ordona gândirea. Această interpretare raționalistă se întâlnește atât la Giambattista Vico cât și la Leibniz. Analogia dintre filosofie și muzică intenționează s-o confirme și Jean-Jacques Rousseau, atunci când își amintește în „Confesiunile” sale cum ar fi dorit să-și găsească doar în muzică fericirea, asemeni
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Hristos față de femei. Miroiu utilizează acest filon de inspirație ca să argumenteze valențele feministe și ecofeministe ale creștinismului (îndeosebi a celui răsăritean, în virtutea "perihorezei".Plecând din acest loc, ea reia discuția în contextul eticilor seculare, amintite la început, critică parțial perspectivele raționaliste și etica grijii și oferă o interpretare „convenabilistă”, avantajoasă față de celelalte fiindcă poate să fie aplicată nu doar între oameni, ci și între oameni și ființe non-umane, în virtutea faptului că alegerea rațională și empatia permit să ne situăm moral atât
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
fi Jonathan Haidt, de exemplu, susțin că persoanele fac de multe ori judecăți morale fără a lua în calcul unele preocupări, cum ar fi corectitudinea, legea, drepturile omului, sau valorile etice abstracte. Astfel, argumentele analizate de către Kohlberg și alți psihologi raționaliști ar putea fi considerate raționalizări "post-hoc" ale unor decizii intuitive; raționamentul moral poate fi mai puțin relevante pentru acțiunea morală decât propune teoria lui Kohlberg. Munca lui Kohlberg în domeniul stadiilor dezvoltării morale a fost utilizată și de alți autori
Modelul stadial de dezvoltare morală al lui Lawrence Kohlberg () [Corola-website/Science/337468_a_338797]
-
a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare de a-și revitaliza moralicește poporul său, urmărită conștient și tenace de către Socrate, care cu ,optimismul său raționalist" a pledat ca nimeni altul pentru întronarea privilegiului regesc al spiritului, al inteligenței”. O problemă de o deosebită acuitate și amplitudine a fost cea a interpretării caracterizării xenofontice a lui Socrate în comparație cu datele prețioase oferite de dialogurile platoniciene. Au fost
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
Doinaș, Sorin Antohi. Cu dezvăluirile despre Caraion, tot istoricul literar deschide o binevenită paranteză despre exilul literar românesc începând cu cel din Franța. Prin acest excurs de analiză perti nentă - de morală și politică - Eugen Simion face dovada unui spirit raționalist, derivat din cunoscutul sic cogito. Consider că ordinea și disciplina în criteriile aplicate de către un istoric literar, care întreprinde dezbateri în vederea unor evaluări sigure, reprezintă cartea de vizită a acestuia. Ele sunt menite să justifice structurarea capitolelor, nuanțarea lor în
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
accentuând faptul că nu erau cu nimic inferiori artiștilor străini care participau la expoziție. El făcea observația ""Constructivismul domină pe fiecare din pereți, fără însă a oblitera complet analizele expresioniste sau descompunerile cubiste și experimentele coloristice"" Pe lângă acest curent modernist, raționalist, democratic, adept al interacțiunilor spirituale cu întreaga lume, tot în acea perioadă au apărut și diferite curente tradiționaliste, dintre exponenții căreia n-au lipsit, în tinerețea lor, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica ș.a. care, în conformitate cu apartenența lor la Mișcarea
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
vieți, una a lui ca "Philip K. Dick" și una ca "Thomas", un creștin din secolul I persecutat de romani. În ciuda istoricului său în ceea ce privește drogurile și a riscului crescut de accident vascular cerebral, Dick a început să caute alte explicații raționaliste și religioase pentru aceste experiențe. El făcea referiri la "mintea rațională transcendentală" ca "Zebra", "Dumnezeu" și "VALIS". Dick a scris despre aceste experiențe, prima dată în romanul semi-autobiografic "Radio Free Albemuth", iar apoi în "VALIS", "Invazia divină" și "The Transmigration
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
o mulțime de broșuri în care își expune noile idei asupra religiei, bisericii, artei, școlii, educației, vieții, muncii, progresului, patriotismului, guvernului, militarismului, chestiunii agrare etc., scrieri care constituie ceea ce s-a numit "„tolstoism”". Inițial, Tolstoi a fost un raționalist. Tendințele raționaliste l-au ajutat ca scriitor, să prezinte critic aspectele negative ale vieții ruse. Totodată trebuie amintită și permanenta sa adeziune la ideile lui J. J. Rousseau. Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
din Lisabona. Casa se mai poate vedea și astăzi și se află pe Travessa André Valente, la numărul 25. Traduceri Elmano Sadino se evidentiază, în primul rând prin erudiția sa în ce privește cultura greco-latină. Totodată, se remarcă prin atitudinea sa profund raționalistă și prin sensibilitatea deosebită a expresiei sale (poetului îi place să contemple noaptea, pădurile umbroase, etc.) care îi conferă caracteristici ce îl apropie, atât pe plan vital cât și social, mai degrabă de romantism deși este, în realitate, format în
Manuel Maria Barbosa du Bocage () [Corola-website/Science/316609_a_317938]
-
al treilea rând, pentru afirmația că la sfârșitul lumii va avea loc o anulare a diferențierii oamenilor pe sexe, o asexuare. În paralel cu redactarea tratatelor sale teologice, Eriugena a predat artele liberale. Eriugena este adesea considerat ca fiind marele raționalist al Evului Mediu, capabil de a rezista într-o lume a dogmei și superstiției, accentuând rolul libertății și rațiunii în fața credinței oarbe, spunând chiar că filosofia este singura cale către salvare. Nici o autoritate, fie ea Scriptura ori textele Părinților, nu
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
tânăr nelumit” și această violență (rod al conflictului economic) scoate Miorița de sub incidența fatalismului. Mircea Eliade reia subiectul cu mai multă meticulozitate, pe un ton mai conciliant, dar nu mai puțin ferm: „Cât privește acceptarea morții, doar dintr-o perspectivă raționalistă poate fi considerată ca o probă de pasivitate sau de resemnare. În universul valorilor folclorice, atitudinea păstorului exprimă o decizie existențială mai profundă: «nu te poți apăra împotriva destinului cum nu te aperi împotriva dușmanului»; nu poți decât să impui
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
fost printre primele dintre lucrările sale traduse în Europa occidentală. Ibn Al-Jawzi a fost unul dintre reprezentanții școlii hanbalite (fondator Ahmad bin Hanbal) - se limitează la o interpretare literală a Coranului și a sunna. Această școală pune accentul pe abordarea raționalistă a Coranului. Ibn Al-Jawzi a fost atras de metodele lui Ibn Aqil, renumit pentru respingerea taqlid și a antropomorfismului. Conform lui Ibn Al-Jawzi, dovada existenței lui Dumnezeu se poate realiza prin demonstrarea existenței unui Dumnezeu imaterial. Această caracteristică a lui
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]