175 matches
-
unei mentalități de tip comunist. În mod paradoxal, democrația a tins să fie echivalată cu adoptarea programului de reformă și implementarea lui rapidă, indiferent de voința maselor, care sunt adesea „înapoiate”. Grupurile politice radicale se defineau, pe această linie de raționare, indiferent de punctul de vedere al „masei”, adevărații democrați. Această autoritate dogmatică a strategiei schimbării a luat forma paradoxală a schimbării cu orice preț. Primii ani ai guvernării instaurate în 1997 au reprezentat o paranoia a reformei. Noii actori politici
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
priorități inadecvate. * * * Două concluzii sunt importante aici. În primul rând, alegerea, explicită sau, de regulă, tacită, a unui model epistemologic are efecte asupra procesului de alegere a strategiei și a acțiunii. Epistemologia problemelor cu soluție unică produce o linie de raționare proprie. Dacă strategia tranziției a fost corectă, era de așteptat ca procesul de schimbare să meargă satisfăcător. Dar atunci când strategia însăși este sursa rateurilor? Acestea tind să fie prezentate doar ca erori în aplicarea strategiei sau efecte ale intervenției unor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții multiple deschide o cu totul altă linie de raționare. Strategia aleasă nu este singura posibilă și nu neapărat cea mai bună. Fenomenele negative pot fi rezultatul alegerii unei strategii mai slabe; o altă strategie ar putea minimiza sau elimina efectele negative. În al doilea rând, strategia tranziției nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere"13. În „Logica de la Port-Royal” din 1662, Antoine Arnould și Pierre Hicole consideră logica „arta de a gândi”ca arta a concepției și conceptualizării, ca artă a judecării, ca arta a raționării, respectiv ca artă a ordonării 14. Cea mai recenta și mai bine motivată diviziune a logicii pe firul operațiilor spiritului și al stilurilor culturii o realizează Constantin Noica în lucrarea "Scrisori despre logica lui Hermes". După gânditorul român, logica este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
deprinderi de folosire a acelor răspunsuri pe care societatea le consideră valoroase. 5.4.2. Raționamentul/judecatatc "5.4.2. Raționamentul/judecata" Miller și Dollard au observat că, deși judecata este foarte importantă în comportamentul social, multe dintre detaliile dinamicii raționării nu erau încă bine înțelese. Părea clar: funcția judecății este să scurteze procesul încercării și al erorii, făcându-l pe individ să evite răspunsuri ce ar putea fi erori sau să emită răspunsuri care să fie recompensate mult prea devreme
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de vedere ontologic, epistemologic și metodologic. Etica reprezintă la nivel teoretic morala elaborată de filosofi bazată pe o serie de valori și are ca scop fericirea și binele suprem, la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu, 2005, p. 39ă. În contrast cu etica, morala vizează un discurs normativ și imperativ și se opune imoralității, care presupune utilizarea În mod voit a actelor malițioase, egoismului, desfrânării, injusteții, corupției. Prezența conștiinței este fundamentală, deoarece aceasta Îndeamnă la Împlinirea
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
următoare. Alte căi de argumentare ar putea fi elaborarea unui argument transcendental, (de exemplu, plăcerea ca atare este un temei al acțiunii, asumat de orice persoană capabilă să raționeze practic, pentru că dacă plăcerea nu ar fi considerată drept temei al raționării practice, atunci nimic altceva nu ar putea fi luat în considerare) un argument prin analogie (de exemplu, dacă admitem că bunăstarea oamenilor care trăiesc acum este o valoare intrinsecă, atunci vom accepta să discutăm și despre bunăstarea oamenilor care vor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1962. Controlul social se bazează pe vigilența generalizată pe care o exercită la nivelul districtelor și a cartierelor Comitetele de Apărare a Revoluției (CDR). După bunăstarea inițială generată de reformele redistributive fără creșterea productivității, în martie 1962 este instaurată o raționare a articolelor de primă necesitate. Socialismul alfabetizării și al îngrijirilor medicale se împletește cu represiunea permanentă și cu penuria. Castro caută un sprijin economic și internațional în URSS*, ceea ce antrenează, ca reacție, organizarea de către SUA, pe 17 aprilie 1961, o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe de o parte, privește realizările limbii concretizate în discurs, încercînd să determine cum se organizează elementele acestuia, și, pe de altă parte, vizează identificarea manierei de producere a secvențelor verbale pentru ca, prin aceasta, să se poată simula tehnicile de raționare. În ambele cazuri sînt necesare precizări în legătură cu unitățile lexicale, cu funcțiile lor și cu relațiile dintre ele, încît analiza automată nu este un tip de analiză discursivă sau o latură a ei, ci un instrument de adîncire a perspectivei privind
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situațiilor marcate intens de efuziunile lirice. În manieră generală, ca mod de a face admisibil adevărul unui enunț, demonstrația conține trei segmente: 1) o teză de demonstrat, 2) argumentele sau probele aduse în sprijinul tezei și 3) modul (procedeul) de raționare prin care este dedusă teza din argumente. Ca atare, din punct de vedere structural, demonstrația este un discurs în care, plecînd de la propoziții (considerate ca fiind) adevărate, printr-o înșiruire conformă cu anumite exigențe, se atestă că o propoziție ce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementele prin care locutorul raportează la sine situația de comunicare. V. cvasiindicator, deictic, referință. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN INDUCȚIE. În mod obișnuit, "inducția" este considerată o manieră de raționare ce urmează o cale diferită aceleia întîlnite în cazul deducției, întrucît rațiunea face trecerea de la singular și particular la general. Sub denumirea inducție se cuprind de fapt mai multe procese logice și cognitive, care, redate cu mijloacele limbii, realizează organizări
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoașterilor, întrucît acestea sînt deseori realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin conținut, atît în structura de adîncime (a gîndirii), cît și în structura de suprafață (a expresiei), cu etapele și cu particularizările raționării inductive. Dar, întrucît această raționare nu urmează scheme fixe, iar redarea discursivă nu înregistrează decît rareori toate etapele ei, discursul prezintă varietăți numeroase, cu selecții, cu omisiuni și cu detalieri din perspectiva fundamentului logic, care nu rămîne niciodată obscur. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin conținut, atît în structura de adîncime (a gîndirii), cît și în structura de suprafață (a expresiei), cu etapele și cu particularizările raționării inductive. Dar, întrucît această raționare nu urmează scheme fixe, iar redarea discursivă nu înregistrează decît rareori toate etapele ei, discursul prezintă varietăți numeroase, cu selecții, cu omisiuni și cu detalieri din perspectiva fundamentului logic, care nu rămîne niciodată obscur. Din aceste motive, analiza are în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este una referențială și se concretizează în faptul că adevărul unei propoziții (sau unei judecăți) rezultă din relația cu alte propoziții (judecăți) al căror adevăr este recunoscut. De aici rezultă, pe de o parte, că inferența este o activitate de raționare care are drept specii inducția și deducția (și, eventual, alte modalități de a trage concluzii, precum abducția) și, pe de altă parte, că ea realizează un transfer al valorii de adevăr de la propozițiile în care este recunoscut (sau verificat) la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dat în enunț a ceea ce era de fapt în dispută. Considerat o abatere de la argumentarea logică specifică științei, paralogismul reprezintă o violare a regulilor discursului și dialogului, care cer o precizie a elementelor date inițial și a celor rezultate prin raționare și în ceea ce privește semnificațiile cuvintelor cu care se constriesc enunțurile și în ceea ce privește relaționarea lor din punctul de vedere al coerenței discursive. În consecință, evitarea paralogismelor presupune o reflecție asupra mijloacelor și normelor argumentative. V. argumentare, deducție, raționament, silogism, sofism. D. FILOZ
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o pînză, lumina dintr-o sală de cinema întunecoasă, și ei trebuie să folosească acest material pentru a stabili structura textului. Faptul că un text poate fi divizat în trei straturi este o supoziție teoretică bazată pe un proces de raționare, pe care l-am rezumat mai înainte. Doar stratul textual, inclus în sistemul de semne al limbii, în imaginile vizuale, sau în orice altceva, este direct accesibil. Cititorul care dorește să analizeze un text va distinge straturile diferite ale unui
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ideologiei. Astfel, se susține că examinarea critică extinsă a textelor celor pe care Marx îi numește "ideologi" indică, la modul evident, ceea ce autorul consideră a fi problematic în metodele lor de gândire, concepând ideologia ca pe o practică definită de raționare și aflată într-o clară opoziție cu știința 87. Pe de o parte, ideologia se insinuează în societate pentru a servi intereselor de dominație ale clasei dominante și, pe de altă parte, ea nu are un caracter științific, din moment ce produce
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pot să înțeleagă în mod colectiv propria lor situație de viață, limitele și posibilitățile acesteia" (György Markus, "On ideology-critique critically", în Thesis Eleven, No. 43, 1995, pp. 67-68). 87 "Diferența dintre ideologie și știință este o diferență între metodele de raționare și deci de cercetare. Ambele încep cu aceleași relații sociale, dar le tratează diferit" (Dorothy E. Smith, "Ideology, science and social relations. A reinterpretation of Marx's epistemology", în European Journal of Social Theory, No. 7 (4), 2004, p. 455
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deduceri și știința justei înaintări sau procedări în cunoaștere"13. În „Logica de la Port-Royal” din 1662, Antoine Arnould și Pierre Hicole consideră logica „arta de a gândi”ca arta a concepției și conceptualizării, ca artă a judecării, ca arta a raționării, respectiv ca artă a ordonării 14. Cea mai recenta și mai bine motivată diviziune a logicii pe firul operațiilor spiritului și al stilurilor culturii o realizează Constantin Noica în lucrarea "Scrisori despre logica lui Hermes". După gânditorul român, logica este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
ca și cel realizat, în sensul bun sau prost, de unul dintre membri echipei șConsiliului Național de Securitateț atunci când a hotărât să vândă arme Iranului. Este un exercițiu de raționament politic 18. Numai atunci când rezultatul unui astfel de proces de raționare primește eticheta de „informație” (și o ștampilă cu caracterul documentului) se poate pretinde că este vorba de „un nucleu concret de fapte care transcende argumentele politice dubioase sau interesate ale altor agenții și care va servi ca test neutru de
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
să-i deosebească fără greș de pisici, cai, elefanți și iepuri. Explicația, după Platon, este aceea că lumea aparențelor este doar o reflectare imperfectă a formelor ideale. Înțelegerea se produce nu ca rezultat al unei observări empirice insistente, ci prin raționare și filozofare, care sunt criterii interne ale minții umane în forma sa cea mai dezvoltată. Cunoașterea totală este, în consecință, accesibilă doar celor capabili să transceadă „peștera” realității vizibile și să ajungă la lumina înțelegerii filozofice. Lumea ne propune, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
credibile. În caz contrar, ar fi imposibil să afirmăm că pământul nu este plat, ori că pământul se învârte în jurul soarelui, și nu soarele în jurul pământului. Ba chiar mai mult, în ciuda unor îndoieli rezonabile există cu adevărat anumite reguli de raționare empirică, reguli care au sens în orice condiții, anumite proceduri științifice care pot fi aplicate pentru obținerea de rezultate valide. Indiscutabil, evaluările empirice sunt realizate prin aplicarea unor convenții prestabilite; totuși, acestea nu sunt alese în mod arbitrar, ci pe
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și un stil personal. În al doilea rând, doresc să vă încurajez să vă dedicați pe deplin proiectului de cercetare. Aserțiunea centrală a acestei serii de cursuri este aceea că metodele de cercetare au capacitatea de a face explicită logica raționării care este conținută intrinsec în orice proiect de științe sociale. Metodele de cercetare indică pașii ce trebuie făcuți și ajută la efectuarea lor în mod înțelept; metodele ne ajută să specificăm cu mai multă claritate afirmațiile propuse spre acceptare, să
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și sociale sunt numai interpretări subiective și că nu există o realitate materială înafara interpretărilor umane. Faptele sociale reprezintă semnificații comune ale realității materiale existente. În același timp, faptele sociale urmează acele reguli care determină acțiunile umane, procesele individuale de raționare, înțelegerile comune în cadrul comunităților, toate acestea nefiind altceva decât interpretări pragmatice ale realității sociale. Mecanismele și structurile sociale nu funcționează înafara practicilor umane, ci ele se bazează pe apeluri intersubiective care fac realitatea materială să fie semnificată. Noile dezvoltări în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
scopurilor presupune alegerea rezonabilă a mijloacelor în vederea atingerii acestor scopuri. Epistemologia constructivistă consideră cunoașterea intersubiectivă și ideile drept efecte constitutive ale realității sociale și a evoluției sale. Regulile, normele și relația cauză-efect fac obiectele materiale semnificative, fiind, totodată, surse de raționare a oamenilor. Astfel, interesele și actele intenționale umane, odată instituționalizate, devin sursă a normelor și practicilor internaționale. Ipoteza etică presupune că prin cunoașterea științifică se produc și idei care contravin normelor etice, având un rol distructiv în schimbarea realității. De
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]