386 matches
-
cea veche, nu cea care se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Mehedinți. Prima atestare documentară sigură a locuirii acestor zone apare în Hrisovul din 27 iunie 1529 prin care Moise, voievodul Țării Românești întărește niște ocine Mănăstirii Govora iar printre boierii trimiși să cerceteze actele și să depună mărturie apar și Radul și Stoian din Aluniș. Ori dacă erau stăpânii, desigur că existau și supușii. La începutul secolului al XVII-lea pământurile megieșilor încep să fie cumpărate de diverși nobili, pentru ca, până la sfârșitul secolului, practic întreaga suprafață să devină, fie boierească, fie
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
aria Dafnei, repetată înpreună cu un cor mic. Pe scena apare apoi corul nimfelor dansând, un scurt intermezzo instrumental urmat de duetul Enonei cu Arethuza, urmat iar de un scurt dans. Euridice le răspunde cu aria "Compagnes fidèles" , urmată la radul ei de corul "Qu'il se croiră fortuné" , întrerupt brusc de strigatul Euridicei. CD Charpentier - "La descente d'Orphèe aux enfers" H. 488, ansamblul Leș Artes Florisants condus de William Christie, comentariu de H. Wiley Hitchcock , Erato, 0630-11913-2, 1995.
La descente d'Orphée aux enfers () [Corola-website/Science/308877_a_310206]
-
primul hrisov din 25 martie 1545 a menținut în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează că la două săptămâni după instalare a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
agonisise și acum e silit să umble din perdea în perdea, să adune la pelcele, să se negustorească cu ele, însă dacă ar prinde pe Macoveiu, se scie că ar fi dus între cei vii”". Auzind amenințarea lui Gheorghilaș, "Moș Radul înmărmurea," "Barba că i se zbârlea," "Limba i se-mpleticea..." Gheorghilaș începe să-si aleagă "pelcele" (piei de oaie) de la Moș Radu, "„pe cele mărunte le aruncă, pe cele mari le alege, când etă că zăresce în fundul stânei pe Macoveiu
Negoiță Gheorghilaș () [Corola-website/Science/321498_a_322827]
-
variantă etimologică a denumirii este cea conform căreia "Rădăuți" provine din slavul și polonezul „rada”, care înseamnă „satul bucuriei” sau „satul sfatului”. De asemenea, o legendă întâlnită în Depresiunea Rădăuți evocă existența unei anumite Uța și a fiului ei Radu (Radul Uței). Istoria așezării este marcată de voievodul Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal moldovean. Acesta alege ca punct strategic principal al rezistenței sale, Valea Sucevei, unde se aflau „satele lui Radomir”. De-a lungul timpului, localitatea are evoluții ascendente și
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului erau la mare cinste, conducerea Companiei a VII-a având obligația să le asigure acestora locuințe. Fierari renumiți au fost cei care au purtat numele de Busuioc
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Radu Vodă i-au ieșit înainte cu oaste. Și s-au lovit la Clejani. Și au biruit pre Mehmet bei ca dintâi și mulți turci au pierit. Iar când au fost apoi, au biruit turcii. Și au pierit Benga iar Radul Vodă cu boiarii au fugit în Țara Ungurească (n.n. în Transilvania - cetatea Diodului - Stremț). Iar Mehmet bei au pus oamenii lui subași pre la toate orașele. Și s-au dus Mehmet bei peste Dunăre. Iar preste puțină vreme au venit
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
toți subașii în toate satele și orașele și le-au tăiat capetele. Și au strâns Radu Vodă oaste mare și iar au venit Mehmet bei cu toate oștile [...] și făcu război mare la Grumazi [...] și au fost izbânda turcilor [...] Iar Radul Vodă au fugit cu boiarii în Țara Ungurească (n.n. ibidem). Și s-au dus la Ianos crai [...] și l-au rugat să nu lase țara creștinească în mâinile păgânilor. Într-aceia Ianos (n.n. Ioan Zapolya) s-au gătat de oaste
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
pre Rucăr aice în țară. [...] Iar Mehmet bei n-au cutezat să-l aștepte, ci curând au fugit peste Dunăre. Deci Ianos Crai s-au întors înapoi cu mare dar și s-au dus la Țara Ungurească și au venit Radul Vodă în Târgoviște vesel și cu toți boiarii”".
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
un vechi cnezat românesc pomenit în diplomă regelui Sigismund din anul 1426. Conform analizei diplomei din anul 1426 făcută de Lisseanu, "Brețcu" a fost un cnezat românesc condus de "Ioan Cneazul (chinezul în originalul tradus de Lisseanu) zis Ungurul și Radul fiul lui Tăcu din Brețcu". Aceștia se prezintă înaintea regelui Sigismund și-l roagă să confirme privilegiile și libertățile comunei lor. Regele Sigismund admite că satul româneasc Brețcu să fie și de acum înainte supuși numai jurisdicției ducelui lor și
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
supuși numai jurisdicției ducelui lor și să păzească și pe viitor frontieră Transilvaniei dinspre Moldova. Textul în latinește: Nos Sigismundus ... commendamus tenore presentium, significantes quibus expedit universis; Quod venientes nostre Majestatis în presentiam fideles noștri Joannes Kenesius dictus Magyar, et Radul filius Czako de Bereczkfalva, nostre declararunt Majestăți, quod în confinibus Terre Siculorum nostrorum, versus partes Moldavie existeret quedam "villa Valachalis Bereczkfalva" vocata... Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Brețcu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau : „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani . Cu citire bună fără nici o patimă și neglodit, de neam român, fecior de preot, preoțit leat 1798 septembrie 9. Preotul Moise
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
Constantin Voevod, pentru stabilirea - practic - a hotarului dintre Bălenii de Sus și Ponoreni și Bălănțeni - Lupu Mezinca, Mohai Modovan, Dumitrașcu Paharnicu ot Corcova, Martin Mezincha, Ionașcu ot Cloșani, Stroe Paharnicu, Pârvu Bășica, Udrișce, Mihai Mezinca ot Brosceni, Sabanu ot Brăbești, Radul ot Cornu, Patru Paharnicu" De ale mele. Petre Scurtu, pag. 289 Documentele despre existența localității sporesc în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În anul 1723 satul apare menționat pe harta realizată de Schwantz cu numele de Bâhla
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
text „Această sfăntă besearecă ci se chemă Pinul [...] ziditu-o-am de în temelie eu [...] Io Mateiu Băsărab voievod, împreună cu doamnă me, Ilina, că era bătr<â>nă de lemn și stricat<ă>; văl<ea>t 7156 (1647). Isprav<nic> Radul cap<itan> ot Buz<ău>.“ Biserica de piatră, „[...]mamă tuturor schitișoarelor de acolo[...]“, se pare că era destul de impunătoare având și rolul de a supraveghea și închega activitatea monahală intensă la acele timpuri. Târnosirea bisericii are loc în anul 1648
Mănăstirea Pinul () [Corola-website/Science/298842_a_300171]
-
10 ani de detenție, fiind învinuit pentru infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, act 166. 2 CP, sentința 103. Un an mai tarziu, în august, este grațiat. Pe 30 decembrie 1978 moare în mijlocul familiei și se ridică la ceruri, în radul celor drepți" A pictat circa 107 biserici în tehnicile - ulei,tempera,frescă și ceară.
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și pe înotătoarea dorsală, unde stau în serii regulate, între radiile aripioarei. Aceste pete nu sunt, niciodată, înconjurate de un inel colorat mai deschis. Exemplarele tinere mult mai deschise la culoare au în lungul părții mijlocii a flancurilor pete roșii sau portocalii, asemănătoare celor de la păstrăvul de munte, dar în general
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
nevoie” . La 30 iunie 1709, Antiohie mare logofăt ajunge să fie în centrul judecății domnești, având pricină cu Lupul Costachi mare vornic , pentru o parte de moșie din satul Văleni, zisă Stolniceni, ținutul Fălciu cumpărătură de Lupul Costachi de la răzășul Radul paharnic, care la rândul său a avut-o ca zestre de la socrul său Ștefan Scărlet fost mare armaș și fratele său Dabija Scărlet fost mare paharnic. Deoarece Lupul Costachi nu avea dreptul să cumpere moșie acolo, Antiohie Jora, „fiind moșinaș
Văleni (Viișoara), Vaslui () [Corola-website/Science/301919_a_303248]
-
Macarie Mihailovici Radul (în ; n. 4 septembrie 1910 - d. 2 mai 1971) a fost un geograf moldovean, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A fost candidat în științe geografice și docent. La inițiativa sa, a fost
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
titular al Academiei de Științe a Moldovei. A fost candidat în științe geografice și docent. La inițiativa sa, a fost înființată la 30 octombrie 1938 Facultatea de Geografie a Universității de Stat din Tiraspol. În perioada decembrie 1939 - septembrie 1940, Radul a fost director al Institutului pedagogic din Tiraspol. După reocuparea Basarabiei de către URSS, a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru învățământ al RSSM, de unde a fost trecut în noiembrie 1944 în funcția de vicepreședinte al Consiliului de
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
data de 12 iunie 1946 Consiliul de Miniștri al RSSM și Biroul CC al PC (b) din Moldova au adoptat Hotărârea nr. 583 „Cu privire la crearea Bazei Moldovenești de cercetări științifice a Academiei de Științe a URSS în orașul Chișinău”. Macarie Radul a fost numit în funcția de director adjunct al Bazei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1947. În anul 1947, Macarie Radul devine membru al Biroului CC al PC(b) M, apoi în anul 1949 este promovat în
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
crearea Bazei Moldovenești de cercetări științifice a Academiei de Științe a URSS în orașul Chișinău”. Macarie Radul a fost numit în funcția de director adjunct al Bazei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1947. În anul 1947, Macarie Radul devine membru al Biroului CC al PC(b) M, apoi în anul 1949 este promovat în funcția de secretar al CC al PC(b) M pentru agitație și propagandă. În anul 1951, a fost eliberat din funcție fiind acuzat de
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
a Moldovei, în care Rusia și rușii, deși cu anumite rezerve, erau prezentați ca ocupanți. La data de 20 mai 1960, a fost creat Institutul de Economie, devenind primul său director. Prin hotărârea Guvernului RSSM din 1 august 1961, Macarie Radul a fost desemnat membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. La data de 6 martie 1965, a fost numit director al nou-înființatei Secții de Geografie a Academiei de Științe a RSS Moldovenești, astăzi Institutul de Geografie al Academiei
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul Episcopiei Râmnicului. 1750 - înainte să se călugărească
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Dolheștii Mari, lângă tatăl său. Cronicarul Misail Călugărul descrie astfel moartea hatmanul Șendrea: ""Și acolo, deasupra Seretiului, la movila cea mare a Tecuciului, odihnind 3 dzile, i-au venit véste de la starostii de Crăciuna, ce-i dzic acmu Putna, cum Radul vodă vine cu oști asupra lui Ștefan vodă, fără veste. Și întristându-să, Ștefan vodă, cu cine avea, cu ai săi, au răpedzit la ostași, de-i strângea de sârgŭ. Într-aceia au sosit și Șendrea hatmanul, cumnatul lui Ștefan vodă
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]