77 matches
-
profunde. Astfel, unii autori (Giddens, 1990/2000; Vlăsceanu, 2007) consideră că există trei etape istorice ale modernității: cea timpurie/premodernă (inițiată de Iluminism), cea a "maturității" moderne și, ceea ce parcurgem în contemporaneitate, epoca "modernității târzii" sau a "modernității reflexive" (sau "radicalizate"). Aceștia prezintă mai degrabă abordări constructiviste de sorginte sociologică decât viziuni "culturaliste" și se întreabă care vor fi trăsăturile epocii postmoderne. Concepte cum ar fi "industrializare", "epocă postindustrială", "globalizare", "urbanizare", "eră comunicațională", "stat național" etc. sunt centrale în cadrul unor astfel
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este o cuprindere a noului de dragul acestuia, ci supoziția unei reflexivități extensive care presupune desigur reflectarea asupra naturii reflecției înseși" (Giddens, 1990/2000, p. 41). Nefiind de acord cu interpretarea epocii actuale drept "postmodernitate", Giddens va propune termenul de "modernitate radicalizată" (id., p. 141). (Acest concept este asemănător celui avansat de Zygmunt Bauman [2000], de "modernitate lichidă", ale cărei caracteristici principale constau în "privatizarea ambivalenței" și în amplificarea sentimentului de incertitudine, ceea ce ar reprezenta o formă haotică de continuare a modernității
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
schimbări specifice epocii actuale, acestea nu delimitează o eră "post-modernă", ci reprezintă o extindere a forțelor sociale care au modelat și perioada modernității anterioare. Giddens distinge între perioadele premodernă, modernă și a modernității târzii. Aceasta din urmă este detradiționalizată, avansată, radicalizată, reflexivă. Autorul aduce o serie de obiecții ideii de postmodernitate, comparând concepțiile de "postmodernitate" (PM) cu cea de "modernitate radicalizată" (MR) care îi aparține lui Giddens (v. Tabelul 1): Obiecții aduse postmodernității PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și perioada modernității anterioare. Giddens distinge între perioadele premodernă, modernă și a modernității târzii. Aceasta din urmă este detradiționalizată, avansată, radicalizată, reflexivă. Autorul aduce o serie de obiecții ideii de postmodernitate, comparând concepțiile de "postmodernitate" (PM) cu cea de "modernitate radicalizată" (MR) care îi aparține lui Giddens (v. Tabelul 1): Obiecții aduse postmodernității PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și necesară, la nivel global, cât și local. 8. Definește postmodernitatea ca pe un proces de transformări posibile ce se îndreaptă "dincolo" de instituțiile modernității. Tabel 1. Obiecții aduse postmodernității. O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR). (cf. Giddens, 1990/2000, p. 141) În acest context, autorul trasează o linie de demarcație între cultura tradițională (premodernă) și cea posttradițională (modernă). Dacă în societățile tradiționale acțiunile individuale nu prezentau importanță deoarece seturile de alegeri erau predeterminate prin
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
individuale pe care le numesc izomoderne nu vor putea decât să ne stârnească noi curiozități și o tot mai mare uimire pe măsură ce societatea se dezvoltă în ritmuri accelerate și pe coordonate nebănuite măcar în trecutul apropiat. Modernitatea reflexivă și modernitatea radicalizată reprezintă concepte fundamentale, deoarece așteptările Iluminismului conform cărora creșterea cunoașterii ar conduce la pace și certitudine au fost înlocuite de incertitudine și de o societate a riscului. Radicalizarea și reflexivitatea modernității constau tocmai în conștientizarea valorilor și expectanțelor modernității timpurii
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
erori mai degrabă decât prin certitudini, în termenii lui Popper, ne poate duce la pierzanie, deoarece, contrar intențiilor pacifiste și nonconflictualiste inițiale, proiectul formulat de Iluminismul modernismului timpuriu a condus de facto la o societate a conflictului și a incertitudinii radicalizate. Mai mult, societatea de risc actuală nu ne poate doar arăta calea către o hiperrealitate iluzorie, ci și către instabilitatea incontrolabilă provocată de hipersensibilitatea la condițiile inițiale. Neștiind cum să reacționăm la provocări, nu putem decât învăța din propriile erori
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pe care aceasta le deține într-o epocă în care trebuie să-și asume "condiția postmodernă"432, un teoretician al socialului precum Anthony Giddens consideră că este mai indicat să ne raportăm la lumea contemporană ca la una a "modernității radicalizate"433, accentuând în același timp asupra prefigurării la orizont a societății postmoderne. De altfel, atât filosofia, cât și teoria socială și politică înseși par să fie puse în fața unei provocări ca și celelalte sfere ale cunoașterii umane din moment ce o serie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asum în mod necesar respingerea gândirii de tip utopic, ci doar distanțarea critică față de aceasta. Imaginația utopică e, ca și ideologia, prezentă în orice societate, iar postmodernitatea nu anulează în niciun fel această situație. Dimpotrivă, chiar și în condițiile "modernității radicalizate" pe care o analizează, Anthony Giddens vorbește despre un realism utopic, considerând că "anticipările viitorului sunt parte integrantă a prezentului, răsfrângându-se asupra modului în care se dezvoltă de fapt viitorul; realismul utopic asociază "deschiderea" spre viitor cu analiza tendințelor
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care James Meredith (vezi MEREDITH, JAMES) a fost ținta unui asasinat. Carmichael afirmă că, de acum, crede în Black Power, lăsând în urmă inițiativele nonviolente promovate în SNCC, care, și ea, a devenit mai puțin N decât își propusese inițial. Radicalizat, Carmichael devine liderul SNCC în 1966, marcând depărtarea de atitudinile nonviolente ale mișcării drepturilor civile și de Martin Luther King, Jr. (vezi KING, MARTIN LUTHER, JR., DR.). Cel din urmă, prin atitudinea sa nonviolentă, se pare că a fost perceput
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lui Samuel P. Huntington despre ciocnirea civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
202. La limită, ajungi să opui terorismului caricaturizarea religiei, fapt prin excelență patologic, scrie Anca Manolescu. Mai mult, se poate ajunge la compromiterea Islamului și, la limită, a lui homo religiosus de pretutindeni datorită actelor criminale comise de anumiți debili radicalizați. Problema este că ajungem să apăram liberatea de expresie de pe o poziție radicală, totală, fără limite. Or, așa ceva nu este normal. Libertate fără limite nu există în nicio democrație occidentală. Conform unei spuse celebre, libertatea mea se sfârșește acolo unde
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de a stabili un corpus teoretico-ideologic capabil să înlocuiască marxismul stalinist și prosovietic, considerat depășit. Aceste idei pot fi rezumate în șase puncte: natura continentală a revoluției latino-americane, caracterul ei socialist, lupta armată* ca mijloc, rolul conducător al unei mic-burghezii radicalizate, subordonarea alianțelor politice față de proiectul revoluționar și refuzul colaborării partidelor comuniste tradiționale. Anii 1959-1967 constituie vârsta de aur a Noii Stângi: în toate țările din America Latină izbucnește, cu o violență variabilă, câte o mișcare de gherilă. Simpatizant al maoismului* pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
capital politic prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a gândirii dogmatice, fapt ce l-a determinat o dată în plus să urmărească sensul epistemologic și metodologic al acesteia și să încerce să acrediteze ideea unei cunoașteri cu sens minus, în care un mister nu este atenuat, ci e potențat, radicalizat și formulat numai antinomic. Astfel, el va privi aceste descoperiri și teorii nu ca pe un impas generator de criză, "ci ca apariție a tipului de cunoaștere pe care-l numim "minus-cunoaștere""708. 5.2. Deschiderile tematizării blagiene a antinomicului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
revista "Vatra" (nr. 8/1996), scrie despre "începuturile" mele: "... această exigență cu orice risc, a moralității actului critic le aparține prin excelență celor doi redutabili cronicari literari ai grupării: Ion Negoițescu și Cornel Regman. Această orientare, în forma ei aproape radicalizată, îi este caracteristică mai ales lui Cornel Regman. El este un raționalist în speța imediată a lui Pompiliu Constantinescu, dar, în plus, în pitoresc-umoral uneori, polemic și moralist. (...) Deși considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ernesto trăia În Guatemala și se implicase deja În activități politice cînd, În 1954, guvernul condus de Jacobo Árbenz, ales În mod democratic, a fost răsturnat printr-o operațiune militară organizată de CIA. Ernesto s-a refugiat În Mexic, profund radicalizat. În urma unei legături stabilite În Guatemala, Guevara a pornit pe urmele unui grup de revoluționari cubanezi exilați În Mexico City. În iulie 1955 l-a cunoscut pe Fidel Castro și s-a Înscris imediat În rîndurile unei expediții de gherilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia sagace, bine aleasă. În accepția lui C., una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
care amendează vulgata partinică.<footnote id=”1”Textul lui Z. Ornea, Junimea și Junimismul, publicat a doua oară în 1975 la Editura Eminescu, rămâne un reper central în economia receptării postbelice a fenomenului junimist.</footnote> În definitiv, în această formă radicalizată ideologic și influențată de lectura teleologică marxistă, receptarea junimismului din anii de după 1964 duce mai departe sugestiile de lectură ale primului E. Lovinescu, cel din Istoria civilizației române moderne. Plasând junimismul în tabăra „reacționară“, E. Lovinescu deschidea o linie de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care au făcut școală), ca în Amurg, de exemplu". Se accentuează, drept soluție ultimă
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
mod corespunzător pentru a transmite mesaje de combatere a radicalizării și a prezenta modele alternative față de cele difuzate de predicatorii radicali și de grupările de criminalitate organizată", dar recomandă extinderea acestui concept și la palierul combaterii terorismului, prin identificarea persoanelor radicalizate, din sânul comunității, de către membri ai comunității, prin cooperarea permanentă a membrilor comunității cu organele de aplicare a legii; face apel la Comisia Europeană să propună o formulă conformă cu principiile și valorile UE, pentru a determina membrii comunității să
HOTĂRÂRE nr. 89 din 4 octombrie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu "Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul şi a deschide calea către o uniune a securităţii efectivă şi autentică" COM (2016) 230. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/275747_a_277076]
-
omului de către organizația americană Human Rights Watch dar și de grupul rusesc Memorial. Încercările de a forma un guvern pro-rus nu au fost un succes, așa cum demonstrează asasinarea lui Ahmad Kadîrov din mai 2004. Grupurile separatiste cecene au devenit din ce în ce mai radicalizate și fragmentate, Șamil Basaev și sprijinitorii lui adoptând o poziție islamist-fundamentalistă cerând ajutorul organizațiilor arabe islamiste precum Al-Qaeda. O poziție diferită a avut Aslan Mashadov, lider cecen ucis de ruși în martie 2005, care a căutat o soluție negociată a
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
a civililor de lângă front. Se creează un cod de conduită pe care armatele trebuie să-l respecte în relațiile cu civilii. Această demarcație combatanți non- combatanți se va erodă încă din primele zile ale războiului. Germanii sunt inițiatorii acestei dinamici radicalizate. Încă din 1902 în momentul în care se făcuseră pași pentru demarcarea această juridică. În Germania s-a dat o directivă care prevedea că siguranța statului german este mai importantă considerentele umane nu trebuie să reprezinte un obstacol. Încă din
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]