65 matches
-
pirat și mai marginal (deși, când ajung la microfon, trântesc câte un „Bush e un dobitoc notoriu”). Un echilibru e greu de găsit și teama mea e că or să pățească exact ca noi cu Piața Universității. Prodemocrații sunt prea radicalizați ca mesajul lor să nu sperie o majoritate atașată clar mult mai mult valorilor siguranței și shopping-ului. Apropo de asta, exact acum cinci minute au anunțat la știri că Al Qaida va lovi din nou la ținte mai „ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
parte în adolescență din „al doilea val”, ca emuli și discipoli ai lui Geo Bogza, trecînd inclusiv printr-o fază de militantism proletar realist-socialist. Spre deosebire însă de suprarealismul incipient al „uniștilor”, creația principalilor reprezentanți ai micului „grup” - maturizată și radicalizată artistic la un deceniu după ce mișcarea franceză își trăise momentul de climax, dar mult mai apropiată de sursele ei intelectuale - se caracterizează printr-o dominantă fantasmatică, „nocturnă”, care imprimă compozițiilor poetice și plastice un caracter „centripet” în jurul unui nucleu obsesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care amendează vulgata partinică.<footnote id=”1”Textul lui Z. Ornea, Junimea și Junimismul, publicat a doua oară în 1975 la Editura Eminescu, rămâne un reper central în economia receptării postbelice a fenomenului junimist.</footnote> În definitiv, în această formă radicalizată ideologic și influențată de lectura teleologică marxistă, receptarea junimismului din anii de după 1964 duce mai departe sugestiile de lectură ale primului E. Lovinescu, cel din Istoria civilizației române moderne. Plasând junimismul în tabăra „reacționară“, E. Lovinescu deschidea o linie de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1. Modernitate și postmodernitate imagini teoretice / 67 2.2.2. Modernitate versus postmodernitate? / 73 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității / 73 2.2.2.2. Disputa Habermas Lyotard. Scurtă privire de ansamblu / 78 2.2.2.3. Modernitatea radicalizată și auto-clarificată / 83 2.2.2.4. În urma disputelor, importantă rămâne dezbaterea / 86 2.2.3. Condiții ale postmodernității și idei ale postmodernismului. Dispute semantice / 87 2.3. PostMODERNism sau POSTmodernISM? Din culisele unui agon cultural / 93 2.3.1
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră pe ei înșiși ca fiind înregimentați în vreun curent anume, astfel încât libertatea lor de exprimare este de obicei neîngrădită de amendamentele vreunui soi de coerență pe care "susținătorii" unei idei trebuie să o promoveze. 2.2.2.3. Modernitatea radicalizată și auto-clarificată Anthony Giddens, la rândul său, aduce o serie de obiecții postmodernității, rămânând la convingerea că în întreaga lume, dar mai ales în societățile industrializate, ne aflăm într-o etapă a modernității târzii. Chiar dacă acceptă că un număr important
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de diferită de ceea ce mulți alți teoreticieni numesc "postmodernitate". Prin urmare, schimbările observate față de modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate ca depășind modernitatea înseamnă a invoca tocmai acel lucru despre care se spune (acum) că este imposibil: a da o anumită coerență istoriei și a indica locul nostru în ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a conceptului de modernitate radicalizată de cel de postmodernitate, Giddens oferă o perspectivă sintetică prin intermediul unui tabel comparatist, în care asumpțiile fundamentale ale celor doi termeni se află în opoziție: O comparație a concepțiilor de "post-modernitate" (PM) și de "modernitate radicalizată" (MR)132 PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
particula "modern" și lecturează postmodernismul în termenii unei mutații în interiorul modernismului însuși. Aici sunt incluși gânditorii care combină discursul modern cu cel postmodern și chiar dacă utilizează categoriile postmoderne, nu abandonează nucleul dur al caracteristicilor moderne, ci le regândesc prin intermediul mijloacelor radicalizate. În pofida defectelor poziționării și radicalismului postmodernismului extrem, el are o serie de virtuți care rezidă în special în capacitatea de "a ne forța să regândim presupozițiile de bază, metodele și modalitățile de practică"161, în interogația acidă îndreptată asupra discursurilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
202. La limită, ajungi să opui terorismului caricaturizarea religiei, fapt prin excelență patologic, scrie Anca Manolescu. Mai mult, se poate ajunge la compromiterea Islamului și, la limită, a lui homo religiosus de pretutindeni datorită actelor criminale comise de anumiți debili radicalizați. Problema este că ajungem să apăram liberatea de expresie de pe o poziție radicală, totală, fără limite. Or, așa ceva nu este normal. Libertate fără limite nu există în nicio democrație occidentală. Conform unei spuse celebre, libertatea mea se sfârșește acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fe139. Dat fiind faptul c? Bucure? țiul ? i politicienii lor erau at�ț de corup? i, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce s? fi acceptat Br? tianu, Cuza, al? i inamici politici ? i corpul studen? esc radicalizat, cu moralitatea (? i s? r? cia) lui la limit? adev? rul? Nu era mai convenabil s? declare c? ��nv??? torul na? iunii�, �Apostolul� (fostul �Apostol�) era �n soldă lui Blank? Bursă bucure? tean? de b�rfe a �nceput s? �mpr?? ție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
oficiale, de factură tematico-sociologizantă, dominantă în epocă (de altfel, în 1973 lui C. i-a fost interzisă semnătura). Adversar declarat al dogmatismului și al stereotipiei de orice fel, criticul refuză din capul locului ideologizarea și mânuiește un limbaj suplu și radicalizat (uneori excesiv căutat și voit complicat), care pune un deosebit preț pe neologism, dar și pe metafora fulgurantă, pe paradox, dar și pe expresia sagace, bine aleasă. În accepția lui C., una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
capital politic prin intermediul acestor bîrfe 139. Dat fiind faptul că Bucureștiul și politicienii lor erau atît de corupți, orice era credibil. Iorga era total diferit de ei. Dar de ce să fi acceptat Brătianu, Cuza, alți inamici politici și corpul studențesc radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Italiei, era 174; cea a Calabriei, la extremitatea sudică, doar 52. Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în discursul istoriografic, după mai bine de un deceniu de propagandă inter- și chiar antinaționalistă, reflectă capacitatea istoriei de a fi folosită ca unealtă discursivă în fasonarea memoriei colective în acord cu imperativele politice ale zilei. Naționalismul a fost recuperat, radicalizat și reinstalat ca axă centrală a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]