118 matches
-
puiul meu, mai cald, decât cel împăcat - Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi. Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar, Cu aceste sulițe , toți anii, care mai rămân, se ramolesc, Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar, Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc... Eu , muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc... Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
amuzant. DOAMNA CUCU: De unde știi că era amuzant, dacă nu mai ții mine? CUCU: Știam, dar mi-a ieșit din dovleac. DOAMNA CUCU: Notează Cuculeț pe o bucată de hârtie deh, că anii trec. CUCU:Nu, că nu m-am ramolit. Știu eu. Mi-am adus aminte. Ce bine că mi-am adus aminte! Așa, cum să nu, păi se putea...? DOAMNA CUCU: Mor de curioasă, nu alta. CUCU: Dimineață am avut un spectacol. Sus la deputata. DOAMNA CUCU: Haiti! Iar
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
simulări ridicole! Dacă nu vrei să colaborezi cu mine, am să iți recomand un alt medic, cu care te vei deschide mai mult, probabil. Nu-mi va fi deloc ușor să-mi recunosc incapacitatea, dar se pare că m-am ramolit acum, la bătrânețe, într-atât încât nu mai sunt capabil să-mi ajut propriul copil! Amărăciunea lui o lovi în inimă pe Lea și abia atunci observă urmele dure ale timpului și ale durerii, ce săpaseră brazde adânci pe chipul
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
tot. - Și ce ar fi atât de deosebit? intră și mamă-sa în discuție. - Nimic. El este profesorul de matematică, cel care ne meditează pe mine și pe Angela. - Ăsta este? Dar este așa de tânăr! Credeam că-i vreun ramolit de profesor în vârstă. - Nu, nu, el este cel mai bun profesor de matematică din liceu, poate chiar și din capitală. Este serios și bine pregătit. - Dar nu ziceai că-i divorțat? De unde atunci atâta seriozitate? - Stai dragă, sări și
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
tânguielile ei, că nu, că trebuie să-l ia că pierde partida, că frumusețea și tinerețea trec, se duc; viața de artistă e mereu în bătaia vântului, văzuse ea multe la viața ei, câte artiste nu se rataseră și se ramoliseră cu timpul, așa e viața făcută, din mai multe căderi decât urcușuri. Și iar îi venea ca un laitmotiv acea întrebare pe care i-o pusese de mii de ori: „De ce,mamă, m-ai căsătorit așa de mică? Trebuia să
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
ei: Nu, nu sunt bătrân, nu mi-am pierdut vigoarea spirituală, chiar dacă puterile m-au cam lăsat, nu mi-am pierdut spiritul, verva, starea ludică. E o minune să poți spune, la această venerabilă vârstă: Sunt tânăr, nu m-am ramolit încă. Moș Bodrângă, așa cum îi place lui să fie alintat, e copilul nostru teribil, copilul cel mai bătrân din toate poveștile noastre cu înțelepți și cu oameni în vârstă. Ce-ar fi vârsta fără înțelepciune, fără discernămînt, fără spirit? Carne
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
bătrîn de provincie... și să tot mestecăm la amintiri..., mă amețește el pe mine cu găselnițe poetice... Ca să nu mai vorbesc că dacă greșesc o.... alee... din parcul ăsta... dacă mă rătăcesc puțin prin parcul ăsta al lui..., mă face ramolit... ha!, că el o fi mai breaz... ha! Că abia mai știe ce roluri a jucat..., cine-s autorii..., sau regizorii..., sau colegii de teatru... îi mai ramolit ca mine..., eu măcar... (sonerie) ce voiam să spun..., a da, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ha! Că abia mai știe ce roluri a jucat..., cine-s autorii..., sau regizorii..., sau colegii de teatru... îi mai ramolit ca mine..., eu măcar... (sonerie) ce voiam să spun..., a da, mai ramolit ca mine... E, dacă sînt mai ramolit, uite că uit că suni..., uit că-i luni..., uit că ești la ușă, dragule... și mă culc... (se așează într-un fotoliu și, adică, doarme...) (se deschide ușa, intră Gh. Popescu doi; are o geantă, pe care o pune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ușa era închisă! Gh. P. doi: Păi nu mi-ai dat tu o cheie..., că dacă sun și nu răspunzi, să pot intra..., să văd dacă n-ai pățit ceva... Ai uitat? Gh. P. unu: (cred că spune că-s ramolit...) Da..., așa..., uitasem... Da atunci de ce-ai mai sunat la ușă? Gh. P. doi: De dragul ritualului... Și cînd îți spun că uiți, te uiți chiorîș...! Uiți, asta e și gata...; nu-i cea mai mare nenorocire, să uiți..., ba
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
simt acum, mai disprețuit” (G. Averiței). O altă întrebare s-a referit la părerea lor cu privire la modul cum sunt percepuți de către opinia publică. Opiniile celor intervievați au fost oarecum asemănătoare: „S-a format un curent că foștii deținuți politici sunt ramoliți, depășiți, trăind și înțelegând viața la nivelul când au fost arestați, deci neputincioși de a se integra în viața socială actuală” (V.B.); „Parcă sunt mai multe forme de respingere acum decât înainte. În plus, suntem atât de izolați: la orice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cutie nouă, te rog, Tessie. De la Sunkist. ― O să iau. ― Bine, dulceața mou. Mulțumesc, scumpo. Mama Închise interfonul și se Întoarse spre mine. ― Yia yia nu mai e În regulă. Mintea i-o ia razna. De când ai plecat tu, s-a ramolit foarte tare. I-am spus despre Milt. Tessie ezită, gata să izbucnească În plâns. ― Ce s-a Întâmplat. Yia yia nu se mai oprea din plâns. Am crezut că o să moară atunci, pe loc. Și apoi, după câteva ore, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se scutură înfiorat și își amintește că discutau despre altceva. Se indispune și mai mult. I se întâmplă din ce în ce mai des în ultima vreme. Pierde șirul ideilor, trece de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iar Gundovek s-a închis la Genava cu ce-a mai rămas din armată. Eu am luptat sub comanda lui Etius în Galia și pe atunci era un comandant de mare valoare. Ce s-a întâmplat cu el? S-a ramolit? Ori fără huni nu mai are soldați? — Baaah! izbucni Odolgan, făcând cu mâna un gest de dispreț. Spuse, în dialectul hun, că romanii nu se arătau fiindcă erau toți niște lași. Sebastianus nu se putu abține și, apelând la modestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori se comporta ca un copil. Auzind despre efectul pe care Îl avea muzica asupra „producției de lapte“ În Olanda, Tatiana se gândi mult timp la acest fapt, trăgând concluzia că invenția ar trebui Încercată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul de măsuri al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă, e iarăși Irina. Irina, iarăși Irina.“ Peste jumătate de oră, detectivul repetă încercarea. Nu mai are ziarul în față. Pierduse ziarul, bineînțeles, dar reținuse numărul. Oare îl reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar Cantor era un ins profund religios. A afirmat public, nu odată, că Divinitatea era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că l-au rănit și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trebuit să se întîmple, și totuși, ascultând explicațiile internului, se înseninase: așadar, cele două plicuri din buzunar se făcuseră și ele cenușă... Fără să vrea, căci nu-și dăduse seama că nu închisese bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o de vreo trei, patru ori..." Era adevărat. Îl impresionase informația pe care o citise în La Fiera Letteraria: că Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze. Pentru un cititor lacom și neobosit ca Papini, tragedia era fără pereche. De aceea vorbea întruna despre ea. Dar poate că și Vaian avea dreptate: "încep să mă ramolesc..." Atunci îi auzi din nou vocea: - Și ce altă tragedie ți s-a mai întîmplat? Ai renunțat la limba chineză. Și apoi? - De fapt, n-am renunțat; am continuat să învăț zece, cincisprezece caractere pe zi, dar asta mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească despre cărțile noi pe care le citea, de articolele din N.R.F., Criterion sau La Fiera Letteraria. Și apoi au urmat, una după alta, ceea ce numea, în limbajul lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
n-are cine să mai puie mâna să facă ceva în curte ? Nu mai e-n curte nicio floare, nicio tufă de trandafiri de când a plecat Tudor, băiatu, de când s-a prăpădit madam Ioaniu... Ba și mai dinainte, de când se ramolise. Cât a fost în putere, ea se-ngrijea de casă, ea se-ngrijea de flori și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în cur, așa nu poate să stea locului, la casa ei... Curtea pustie, nici urme de pași pe pavaj... Parcă-ți vine să crezi că s-a mutat toți, așa pustie arată casa de când a plecat băiatu. De când s-a ramolit baba. S-a ținut ea cât s-a ținut, că trecuse de obzeci și-i dădea șaișcinci pe stradă, da toate bune numa pân-a plecat băiatu. Toate bune pân-a rămas Tudor și pân-a avut ea apă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gura. Nici să-i spună soacră-sii de a dreptu că azi-mâine ea o să crape și să-l puie pe el pe carnete. Și baba, vicleană, se făcea că nu pricepe ce vrea el să-i spună. Încă nu se ramolise baba, avea ea ceva-n cap, că-ntr-o zi a scăpat-o gura : că ar vrea s-o puie pe Ivona pe carnetele ei, ca să fie și ea liniștită, s-o știe asigurată la bătrânețe. Atâta i-a zis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea-n stare să ție v-un secret de el și, ori îi punea banii pe numele ei, ori îi punea pe numele lui, totuna era. Totuna. Așa că, atunci când s-a văzut baba fără nepotă-su, de focu lui s-a ramolit și de necaz c-a ajuns la mâna lu gineri-su. C-altfel ce să fi fost în mintea ei, de aduna tot ce găsea pân casă : petice, scobitori, dopuri, oase de la mâncare ? Le strângea așa, făcea o boccea și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]