158 matches
-
cu toți prelații, confirmă. Chemarea, cum am aflat mai târziu, a fost făcută de Mariu Theodorian și de ceilalți arhierei și preoți ai Mitropoliei: Teofil Ploeșteanu, Valerian Râmniceanu, Iosif Arhi mandritul, Meletie Costățianu 154, V. Musceleanu, I. Gibescu-Scriban. Mitropolitul Konon, ramolit și înfricoșat, a subscris-o ca un inconștient, dar el a fost singurul care și-a ispășit păcatul, fiind scos din scaun și internat la Căldărușani. Ceilalți au ajuns mari și tari. Scriban era trimis să țină predici în biserici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aduc în sufragerie. Am luat și prăjituri. Putem să bem cafeaua în bucătărie, mormăi domnul Martin, ștergându-și nasul cu degetul arătător al mâinii drepte și ridicându-se fără tragere de inimă din fotoliu. Ce atâta tevatură pentru un boșorog ramolit! Poftim, nici tu nu arăți prea bine! Palidă ca moartea! Clara îl susținu să se ridice, fără să-i răspundă, și îl împinse ușor înspre baie, dându-i în mână punga cu pijamaua nouă. In tră în bucătărie și aprinse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu preotul donatist, cu torța și cu iarba arsă. - Doar Cel Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aerul grav și recules al unui oracol ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
nu se poate citi. Căci, numai pentru că încearcă altceva, asta nu înseamnă că și devine ceva. Încheind, Bestseller îmi apare drept romanul inutil al unui Ed Wood al ficțiunii ce nu are, din păcate, nici măcar atu-ul unui Bela Lugosi ramolit. Făcînd legătura cu ce spuneam în debutul cronicii, cred că e timpul și pentru noi, cititorii, să învățăm mecanismul promovării cărților și să fim puțin mai circumspecți cu ce ne pun editurile pe tarabă. Cu alte cuvinte, să fim conștienți
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
se oglindește cel mai bine în maniera realizării personajelor. Titus Popovici este, în această privință, un maestru neîntrecut. Disciplină dezordinii etalează o adevarată galerie de personaje, de la cele care poartă patina grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif Visarionovici Djugasvili - Stalin, artizanul unei terori inimaginabile, al lui Mao Zhe Dong, surprins într-o atitudine de "Buddha viu, care din înălțimea secolelor se uită la foiala furnicilor barbare" sau cele odioase
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
chiar Paul, în perioadele de luciditate și rațiune, recunoștea că boala și medicamentele i-au atins mintea și că nu mai era capabil, de multe ori, să-și controleze faptele, că acționa din instinct sau asemenea copiilor mici și bătrînilor ramoliți. În mod sigur, nu mai erai ca înainte, Koke. De luni de zile, poate de ani, de cînd pictaseși "de unde venim? cine sîntem? încotro mergem?" nu mai terminaseși nici un măcar un tablou. Cînd nu erai răpus de boală, alcool sau
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
cu "brutalitatea lui de nou", superficialitatea întreprinderii și, în orice caz, distanța dintre "proiect" și "practică". La fel cu Nicolae Davidescu odinioară, junele insurgent amenda sclerozarea dinamismului inițial, neuitând să noteze și că "'onomatopeismul' își are un fotoliu numerotat în 'ramolita' Academie fascistă"... Cum au arătat lecturile critice mai vechi și mai noi, filonul futurist a rămas, totuși, unul dintre cele mai fecunde pentru avangarda românească, fiind receptat de marea majoritate a militanților ei, sub semnul acelei dinamici inițiale curajoase, dărâmătoare
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
ai făcut să râd”. În tot scrisul său a urmărit claritatea exprimării și tot Ecaterina Logadi își amintește de vorbele marelui stilist: „[...] trebuie să vorbești pe limba timpului, dacă vrei că fii înțeles. Trebuie să te priceapă și o babă ramolită”.2 Dar Caragiale nu era numai inteligență, nu se reducea la ipostaza zeiței Atena, născută din capul lui Zeus, el avea și o bogată viață afectivă, o sensibilitate pe care și le ascundea sub vălul volubilității dialogului și al capcanelor
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
cu bastonul de mareșal în mînă, cu fața congestionată, cu mănuși, pe care le-a predat aghiotanților săi, aflați în poziție de drepți, smirnă; în dreapta sa, generalul-colonel Stumpf, locțiitorul lui Goering, mititel, mohorît, absent; în stînga sa, generalul-amiral von Friedeburg, ramolit, adus de spate, de asemenea nepăsător.” Totul se face (și se scrie) cu ochii pe ceas, ritmul sacadat, punctat însă de amănunte pitorești, surprinse minimalist, amintind extraordinarul „145 de minute la Mizil” al lui Geo Bogza. Ritmul impune de altfel
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5552_a_6877]
-
a făcut din țara asta o urmă de glonț. Mașina Miliției virează periculos spre Mașina Inchiziției Noi, ceilalți, suntem urme lucide în visul maimuțelor. S-a dus farmecul, a plecat și prim secretarul cu alaiul lui de dihori. Un Dumnezeu ramolit pune notele de la educație fizică - la estetică Demagogii, otrava, ară pământul cu crinii Altă lumină Domnului Gabriel Liiceanu Este o zi atât de grea - în spatele Timpului nu se află nimic. Este o zi atât de grea, de parcă și-ar fi
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
în genul M. R., o fată cu o figură de pasăre de pradă, cu buze mici, roșii, ochi arzători, negri, pe un ten de lapte, ambiția în persoană, povestește ce știa de la bunică-sa sau stră-bunică-sa, de 87 de ani, ramolită complet, când era ea, copilă, de unsprezece ani, pe vremea când bunică-sa, la rândul ei, avea pe atunci 89 de ani - asta ageră însă, pe ea se punea baza - așa că era vorba de peste 160 și ceva de ani, deoarece
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
unsprezece ani, pe vremea când bunică-sa, la rândul ei, avea pe atunci 89 de ani - asta ageră însă, pe ea se punea baza - așa că era vorba de peste 160 și ceva de ani, deoarece bunica asta, a doua, îi povestea ramolitei și sclerozatei întâmplări de pe vremea când avea 9-10 ani, și încă nu se știa dacă nu era vorba chiar de două secole, întrucât bunica asta a doua, ageră, povestea la rândul ei lucruri pe care le auzise de la tatăl tatălui
Genealogii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8703_a_10028]
-
dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un unchi aproape nonagenar, imobilizat în pat și foarte ramolit, adică un bătrîn în stare proastă comparativ cu alții, care, la vîrste și mai înaintate, rămîn valizi și cu mintea aproape întreagă. Bucuria pe care o avea cînd mă vedea, firicelul de comunicare între noi, îmi întreținea sentimentul că sunt
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ca vîrstă, picilor care au fost, e că scriu cu cinstea temătoare cu care-i spune adultul o poveste copilului care o știe de mult pe dinafară. Adică: nu inventează, reproduc. Senzațiile, chiar dacă luate peste picior, nu cu nostalgia ușor ramolită a domnului cu responsabilități care-ar putea să se gîndească, ia uite, fraier mai eram, ci, dimpotrivă, cu superioritatea băiatului mai mare (doi frați, cu dublurile lor adulte, se fac, de fapt, patru, întreținînd un foarte subtil joc de ,mentalități
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
ne ăstrigă" regizorul, parafrazîndu-l, parcă, pe Jan Kott. Două roluri sînt impecabile în interpretare, de o mare finețe în execuție, în cheia în care au fost ăcitite" personajele: Zaharia Trahanache - Ion Lucian și Iordache Brînzovenescu a Dan Puric. În sfîrșit, ramolitul și încornoratul Trahanache devine pe scenă, datorită regizorului și lui Ion Lucian, un om politic lucid, energic, fără ezitări, cu o carieră care nu se împiedică de amoruri banale, extraconjugale. Tehnic, riguros, meticulos, scrupulos, Ion Lucian îmbină minunat un stil
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
atât de bătrână, încât se făcuse mică de tot, ca un bob de mazăre și îi ziceau Măzărichea. Cât era ziua de lungă o auzeai grăind: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”. Fiind bătrână, gârbovită și ramolită, uitase și să vorbească și doar atât mai știa să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era frig, răspundea
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și Eugen Ionescu. (...) nu e Chiriac un rinocer avant la lettre? Și Coriolan Drăgănescu? Chiar și ramolitul Agamiță? La Ionescu drama proliferării verbale corespunde cu proliferarea sufocantă a lucrurilor (scaune, cești de cafea, ciuperci, ouă, mobile și - rinoceri). Proliferarea lucrurilor la Ionescu e de esența mitului, de aceea n-o găsim și la Caragiale, la care însă
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
Sorin Toma, Silviu Brucan, Paul Niculescu-Mizil". Acolo, prelegerile erau de un stalinism feroce, I. Vitner îl înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, se găsea un "inocent" ca Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
e adevărat că Iuliu Maniu a murit în brațele tale?... - E adevărat, mă, și te mai bag și în p. m.! - îi răspunde de pe celălalt trotuar Carandino, în culmea surescitării. Acum, în însemnarea făcută de mine văd în Șerban Ghica, un ramolit, dar nu am mai pus epitetul, din respect, datorat oricărui om care a făcut închisoare, ca deținut politic. Dar lucrul este real. * Tot Bani Ghica, în închisoare, se scoală la unu noaptea să-și facă rugăciunea și îl scoală și
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
și tinere, ,tinerețea pe care el însuși o avusese cîndva", trăindu-și cu ultime, discrete juisări anii de la șaizeci încolo. Nu-i totuși vorba - și Adrian Costache are, trebuie spus, suficientă finețe în descrieri - de invidiile și ticăielile unei lumi ramolite, vestind cu voce tare sfîrșitul grabnic al liceului pe care ei, ,bătrînii", l-au apucat și-n vremi mai bune. Nu. E un soi de curiozitate contrariată, șocul, amortizat în fiecare zi, de-a vedea cum se tot schimbă lucrurile
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
insatisfacție pe care ți-o lasă încercarea de a gîndi tragicul în raport cu creștinismul. Pe de o parte, știi că sursa măreției umane stă în tragism, pe de altă parte afli că religia creștină nu cultivă ideea eroismului tragic. Un bătrînel ramolit care are privilegiul credinței este mai cîștigat decît un luptător. Latura netragică a creștinismului nu are cum să nu te indispună. Ai fi vrut ca ceva din ținuta gravă a cavalerului să se regăsească în atitudinea credinciosului, și cînd acolo
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
de vedere, un articol al lui Cornel Nistorescu, centrat pe ideea necesarei infuzii de tineri în viața publică românească e salutar. Puținii politicieni tineri ajunși în funcții de răspundere fac o figură infinit superioară incapacității crase a "experimentaților" (eufemism pentru "ramoliți"). Un "fruntaș" țărănist și un "lider" liberal - ca să respect convențiile noii / vechi limbi de lemn -, chemați la ordine de un moderator de televiziune veșnic încruntat, au reușit, de curând, să dea întreaga măsură a distanței ce-i separă de realitățile
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
Nu voi intra însă aici în detalii privind simbolistica numerelor. Basmele animaliere, pline de haz, ilustrează cel mai bine stilul direct și frust, pe care Viorel Bageacu l-a pigmentat savuros cu neologisme („De ce să iau cu mine un bătrân ramolit?” Totuși, l-a luat pentru o bucată de drum, ”că și așa e bine”). Animalele se adresează democratic și fără inhibiții celor mai înalți dregători și sunt buni sfetnici ai omului. Pe lângă obișnuitele jivine domestice și sălbatice din toate basmele
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
un magician suprem, Agamiță reușește să transforme comunitatea belicoasă, din orașul blestemat de ideologii pragmatice, într-o unitate de îngeri cântăreți, de făpturi verticale, în haine de gală, populând spațiul dintre pământ și cer! Atâta sfințenie izvorâtă din înțelepciunea ușor ramolită a lui Agamiță te face să-ți dea lacrimile! Agamiță este un vultur cu aripi de molton și cu o inteligență diminuată în aparență, din cauză luptelor acerbe începute la 48, diminuată, da, da, însă, în același timp, avantajată de
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]