583 matches
-
fost condiția criticii: este critica o artă sau o știință? Veșnica dilemă! În tinerețe, triumfa un principiu euforic, posibil a fi rezumat în formula aceasta: critica este din fericire o artă. Pentru E. Lovinescu asta era critica: o artă. Toate ranchiunele și polemicile lui sunt împotriva celor care cred într-o critică științifică, de la M. Dragomirescu la H. Sanielevici și alții mai mărunți. Poartă un război continuu cu ei și nu s-a împăcat nici mai târziu cu această concepție universitară
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
Creanga de aur, Patul lui Procust, Rusoaica, Drumul ascuns. Lăsând rivalitățile la o parte, Lovinescu nu scrie doar un text de protocolară onestitate, la care îl obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
lumea asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan și senin, cu o franchețe cuceritoare și nejucată. Cum nu e locul aici să vorbesc despre una din bîrfele iscate pe marginea numelui său
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
ce nu știe și nu poate e să imprime o direcție europeană acestui partid cu obsesii totalitare și capacitate de manevră limitată la valori primitive precum lăcomia, meschinăria și ura. Nu poți duce o campanie întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat bezmetic
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
aducea corecții fizice și consemne la domiciliu, când nu respectam orele de somn postprandiale îmai ales în vara de după hepatită) și cele de citit lectura suplimentară de vacanță, care îmi plăceau cum îi place câinelui a linge sare. Nu simțeam ranchiună pentru acest sevraj estival, fiind băgat în cămașa de forță a programului de vacanță instituit de mama, dar refuzam cu obstinație și fără șovăială pedepsele ce-mi păreau nemeritate și absurde, doar luasem premiul al III-lea la fiecare sfârșit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
singură În cabinet, se apuca și ea de cîntat - și cînta Îngrozitor de fals. Între timp, amintirea serii ratate de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai curios, Daisy se purtase după aceea fără nici un pic de ranchiună, ba chiar Îi arăta parcă un plus de simpatie maiorului. CÎnd se Întîlneau, Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
revanșez pentru mica nedreptate pe care i-am făcut-o o să-i fac un cadou pe cinste cînd o să iasă de la zdup. Ce anume? vrea să știe Gulie. Scaunul cu rotile al Bătrînului, zice Roja făcîndu-i cu ochiul. Nu simți ranchiuna asta dintre noi, Curistule? Războiul ăsta psihologic care o să ne consume, zice Roja mai potolit, printre sughițuri, trocul ăsta jalnic, cu alte cuvinte lasă-mă să mi fac mendrele, iar eu o să-mi țin gura, tu cu dosarele, noi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se tăvălește râzând în mocirlă! Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce cazne îl supun pe un șvarțer ca să-i stoarcă ipoteca pe-o casă! Omul are nevoie de ceea ce taică-meu numea o umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar trebui să-i vezi pe porcii ăia cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dan se holba la ea. Și se tot holba. În bucătărie se făcuse atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta? Oh, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-o pe doamna Nina fără zestre. Nu vă privește! Cum adică, nu ne privește, domnule președinte?! Pe mine ca persoană, da, aveți dreptate, nu mă privește, ba chiar mi se rupe de certurile dvs. cu dl Năstase, de vanitățile și ranchiunele fiecăruia, de sforile pe care le trageți unul pe la spatele celuilalt. Însă, ca gazetar, cum să nu mă privească situația de posibilă ruptură dintre președintele și primul-ministru al României? Cum să nu mă privească soarta partidului de guvernământ, echilibrul politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin minte acest gînd, nu i-am dat curs. Pe tot parcursul vieții mele, un fatalism fără margini m-a protejat Întotdeauna de sentimente de amărăciune și ranchiună. Și, În plus, ar fi fost o răzbunare pe o fantomă, dat fiind că Norman, cel pe care Îl cunoscusem și-l iubisem, se dovedise că nici măcar nu existase, era doar o Închipuire a imaginației mele, produsul unei enorme neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Îi privi amenințător. Data viitoare o să mă port ca un rege adevărat, torturîndu-l pe vinovat pînă cînd mă va implora să-l omor - Îi oferi din nou maceta francezului. Fă ce-ți poruncesc. - Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea cu aceeași monedă, ascunzându-și, infantil și periculos, neputința. Îi interzise, copilărește, s-o mai viziteze pe Iuliana și femeia râse sarcastic de neghiobia lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau de toate nimicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu prea avea chef de comunicare, asta i se întâmpla adesea, în cele din urmă soții Alexe și-au luat rămas bun, s-au îndepărtat comentând între ei veseli. În urma lor, Ovidiu nu și-a putut ascunde un sentiment de ranchiună. Nu-i plăcuse perechea și, se pare că antipatia fusese reciprocă. După un timp, când îl reîntâlni din nou, întâmplător, pe Alexe, singur de data asta, omul se oprise dintr-un comentariu foarte animat, abia început și o întrebase împungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
revanșez pentru mica nedreptate pe care i-am făcut-o o să-i fac un cadou pe cinste cînd o să iasă de la zdup. Ce anume? vrea să știe Gulie. Scaunul cu rotile al Bătrînului, zice Roja făcîndu-i cu ochiul. Nu simți ranchiuna asta dintre noi, Curistule? Războiul ăsta psihologic care o să ne consume, zice Roja mai potolit, printre sughițuri, trocul ăsta jalnic, cu alte cuvinte lasă-mă să mi fac mendrele, iar eu o să-mi țin gura, tu cu dosarele, noi cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să demonstreze cât sunt de utili, / zvonind că înrăiții robotitori / îi poartă, marelui porc, ranchiună, / pretinzând că osânza măririi sale e proprietate comună.“ (Interes) O fabulă care merită numele de fabulă, oricât de fantezistă sau chiar excentrică ar fi, are o anumită coerență, este o istorisire cu o morală la urmă. „Fabulele“ lui Ioan Voaideș
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gestionar fu dat afară de la magazinul de fieroase și mutat la bodega comunei, iar gestionarul de la bodegă, prins și el cu mâța-n sac, ajunse gestionar la magazinul de fieroase. Cei doi lucrători din comerțul cooperatist însă, în loc să-i poarte ranchiună lui Stelian pentru cele întâmplate, ajunseră să se arate față de el deosebit de condescendenți și de prietenoși. Mai erau însă și alte activități, care nu prea aveau legătura cu contabilitatea și care îi dădeau lui Stelian sentimentul că era socotit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clipei efemere a prezentului. Altfel nu pricep cum, deși-mi propusesem să joc rolul analfabetului, la orele de muzică, m-am deconspirat. Reușisem să-l fac pe profesorul ferentarist că habar n-am de notele muzicale, motiv pentru care, fără ranchiună, mi-a și zis: "Dac-ai cunoaște și notele muzicale, om ar ieși din tine; așa, riști să rămâi un urechist talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viața din România, de studenție, tu nu? — Ba da, dar de mâine la lucru, frate! Este muncă multă, studiu mult însă îmi place. Mi-ar face plăcere să ne mai vedem. Sper să ne mai întâlnim. Să nu-mi porți ranchiună,a rugat-o el după ce s-au îmbrățișat în stația de metrou, urmându-și drumul fiecare în direcția lui. Mergând spre casă, Cecilia s-a gândit cum ar fi fost dacă nu s-ar fi răcit relația ei cu Robert
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-și aminti ceva. — Bineînțeles, adăugă, oprindu-se, vor să te vadă Înainte de plecare. Nu știu ce naiba ai făcut și-ai dres, dar după ce le-am povestit cine ești și cum s-au urzit toate, nu par să-ți păstreze prea mare ranchiună. Englezii ăștia și blestemata lor de flegmă britanică!... Pe Dumnezeul meu că dacă ai fi procedat cu mine cum ai făcut-o cu ei, nu m-aș fi lăsat până nu ți-aș fi luat gâtul. Aș fi pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]