82 matches
-
o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-au urmat, pe același registru al meditației rapsodice și monografice, Oglinzile. Dar Petru Creția nu se putea limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de a pregăti auditoriul din punct de vedere psihologic și de a rezuma motivele cele mai semnificative ale lucrării. Servește drept introducere tematica, se prezintă că o "succesiune de idei" (în conformitate cu ceea ce se numește, în spațiul speculativ al muzicii, "gândire rapsodica"201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Pico della Mirandola. Că și Nicolas de Cusa, Ficino asociaz] idei presocratice și augustiniene despre eficacitatea cauzal] a iubirii ca principiu universal, emițând ideea umanit]ții (humanitas) ca valoare moral] primar]. Mai importante, poate, decat intoxicația rezultat] din asemenea asocieri rapsodice de idei, au fost numeroasele traduceri de texte clasice produse de membri Școlii Florentine. În afar] de introducerea unor noțiuni noi în gândirea Renașterii, aceste texte au încurajat dezvoltarea unei forme diferite, în care s] fie introdus] gândirea moral] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pe care, În nici un chip, nu o mai putem ignora sau de care nu ne mai putem dispensa), logica evoluează În postura de știință principială a modurilor de Întemeiere a gândirii. Avem În vedere posibilitatea depășirii nomenclaturii (și-așa rapsodice!) a structurilor logice de tip inferențial, În măsura În care „principiul rezoluției“, sau „al rezolvării“ , deservește nu numai contextul justificării formațiunilor deductive deja cunoscute, ci și pe cel al descoperirii de noi structuri, iar pe calea „rezolvării“ de clauze, din clase de enunțuri
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
dar cu o superioară înzestrare de artist, creația întreagă a scriitorului va prelungi, rafinând, sensul eroic popular. De la cuvinte până la viziunea însăși, se face simțită tendința la enorm.”2 Creangă probează o extraordinară „forță verbală”; opera reprezintă un „adevărat ciclu rapsodic țărănesc”, „operă de Homer al țărănimii românești”; Amintirile dezvăluie cu strălucire „complexul de îndărătnicie țărănească al lui Creangă”; genialul humuleștean a avut o rară conștiință de artist ce nu i-a alterat „poporanitatea”; „Poveștile și Amintirile sunt (...Ă ale unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în timp ce opera luminează o mare figură vie.”5 Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: „am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel 1 op. cit., p. 163164 2 op. cit., p. 167 3 op. cit., p. 187 4 op. cit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia, filozofia fiecăreia din rasele și civilizațiile dispărute. erudiția poemelor pare azi caducă dar ea imprimă unitate și coerență compunerii. Fiecare poem se prezintă ca o elaborată construcție rapsodică, într-un ansamblu organizat în jurul unui singur personaj. Le Levrier de Magnus, ”poem tragic”, reconstituie în jurul cavalerului german climatul sumbru și patetic al cruciadelor. Arta descriptivă apare mai pregnantă în plonjările în spațiu, în proiecțiile exotice. Insula natală este “un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și oamenii" (după traducerea lui P. Mazon). Tema mitică a "frânghiei de aur" a dat loc la nenumărate interpretări, de la Platon, prin Pseudo-Dionisie Areopagitul, până în secolul al XVIII-lea13. Dar ceea ce ne interesează este faptul că, după un poem orfic, Theogonia rapsodică, Zeus o întreabă pe zeița primordială Nyx (Noaptea) cum să-și întemeieze "trufașa sa împărăție asupra nemuritorilor" și, mai ales, cum să organizeze Cosmosul astfel încât "totul să fie una și părțile distincte". Noaptea îl învață fundamentele cosmologiei, și-i vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe care le privilegiază, respectiv relativa lor autoritate și autonomie în câmpul artistic și legitimarea generală a unor practici particulare. Referitor la practica criticii, Benjamin Buchloh constată o aglomerare a scrierilor despre artă care ar funcționa mai curând ca substituenți rapsodici, ca un gen de "placebo critic", decât ca atitudini discursive implicate în evaluarea situațiilor sociale. Dând exemplul propriei sale critici, Buchloh se vede pe el însuși ca un contestatar, care ar investiga, ar interoga și ar proba sceptic problematica artistică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fonetică". Uvedenrode este poema pe care o consideră ilustrativă pentru direcția sa lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un furor poeticus și, inspirat de muze, glasul lui este, de aceea, profetic, iar el este văzut drept un mesager al zeilor. În "Republică", dar, mai ales, în "Ion", critică platoniciana, la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asume un tărâm autonom, distinct de "realitate", delimitat prin operațiuni specifice (sau "rituri", cum îi place să spună). Întemeiata pe niște adevăruri proprii, generale, pe care poetul și le asumă și în care crede (în primul rând, o anumita "atitudine rapsodica"), dar și pe un control strict al mijloacelor de expresie, aspect ce exclude patetismul romantic al efectelor, poezia poate produce un model personal integrator al lumii: Căci, așa cum am mai spus, cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
numărătoarea exhaustiva a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simpla dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matcă oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lor în spirit 51. Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut". Secvență descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din "riturile rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Susținută dar cu o superioară înzestrare de artist, creația întreagă a scriitorului va prelungi, rafinând, sensul eroic popular. De la cuvinte până la viziunea însăși, se face simțită tendința la enorm." Creangă probează o extraordinară "forță verbală"; opera reprezintă un "adevărat ciclu rapsodic țărănesc", "operă de Homer al țărănimii românești"; Amintirile dezvăluie cu strălucire "complexul de îndărătnicie țărănească al lui Creangă"; genialul humuleștean a avut o rară conștiință de artist ce nu i-a alterat "poporanitatea"; "Poveștile și Amintirile sunt (...Ă ale unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
totdeauna, în timp ce opera luminează o mare figură vie." Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: "am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pună în pagină monologuri și dialoguri, să aleagă ritmul și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
facilita înțelegerea acestor cunoștințe. UNIVERSUL COPILĂRIEI ÎN OPERA LUI CREANGĂ Prof. înv. primar Mihaela-Elena Atodiresei Școala Gimnazială Gâdinți Ion Creangă rămâne, poate, cea mai spectaculoasă și originală voce ivita în literatura română din secolul al XIXlea, autor al unei opere rapsodice în care se manifestă un scriitor cult, o conștiință spontană, un moralist clasic, dublat de un umorist spumos, de o jovialitate cuceritoare. Considerat, rând pe rând, culegător de basme, rapsod popular, geniu oral etc., Creangă scăpa, în mod evident, unei
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
ele, designerul de sunet Leslie Shatz creează un peisaj sonor foarte distinctiv, din care ele să poată răsări ca niște vîrfuri neașteptate, dar nu și nelalocul lor. Atunci cînd Alex face duș, filmat de Doyle într-unul dintre ralantiurile lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de păsărele care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere ca Oedip sau rapsodiile enesciene. Stihuirea patriotică, abundentă, pueril rapsodică, e mult mai convențională. Se păstrează tiparele mitizante în care sunt invocați eroii, tipare potrivit cărora orice soldat devine un Făt-Frumos. Metaforismul primelor volume se stinge treptat în schematism, didacticism, rutină a versificării despre orice, odele, poemele sociale, patriotice purtând
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele singure aleargă neistovite”. Nu e de acord cu ideea de satiră la Creangă
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
democrației”. *Scenă neverosimilă: Eugen Simion și Nicolae Manolescu îmbrățișîndu-se amical cu Petru Anghel, „(con)fratele inamic” de la Consiliul Culturii, care, ce-i drept, e mai onest decît alții din acea instituție. Și tot în categoria neverosimilului aș plasa elogiul fabulos, rapsodic, ținut de Eugen Simion la adresa primarului Vasile Săndulache. Ce efecte curioase au uneori o masă îmbelșugată și un vin ales! Plus unele facilități la aprovizionare, inaccesibile pentru intelectualii locului. Sau, poate, E.S. ne crede și pe noi privilegiați și vrea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe ce filieră a ajuns Gigi Becali admirator al legionarilor, dar nu m-ar mira să aflu că asta i se trage de la descedendenții aromânilor codreniști. Fiindcă Becali pare a fi suporterul lui Zelea Codreanu din surse ca să zic așa rapsodice. Săptămîna trecută, însă, unul dintre locotenenții lui Gigi Becali, din județul Mureș, a anunțat că PNG va face donații pentru cultele din România, dar nu și pentru evrei. Omul lui Becali a dat și o explicație, citată de presă, a
Cămasa morții la second hand by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12526_a_13851]