124 matches
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
să te vrea! Ce, io am avut diplomă? De aia crezi tu că nu știu cum să‑mi muncesc pământu’? Hai, spune! - Nu zic, Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale. Dar... cu ce‑l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât. N‑avem car și nici căruță. Nu mai avem boii de care ne‑ai povestit matale și nici caii lui tataie. Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă. Atât! Cu
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
noastră străluceau luna cu stelele arzând în juru-i și constelațiile : Ursa mare, Ursa mică, Csiopeea, Lira, Dragonul, cunoscute din vechime de oamenii acestor meleaguri care le-au atribuit denumiri populare (țărănești) : Carul mare, Carul mic, Scaunul lui Dumnezeu, Crucea , Balaurul, Rarița , Cloșca cu pui, etc. Doar aici, la paralela 45 unde se află așezată țara noastră ”binecuvântată de Dumnezeu între toate țările presărate de Domnul pre Pământ” cum o caracteriza istoricul revoluționar și patriot N. Bălcescu, țară la a cărei frumusețe
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va strânge snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va transporta la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii încep să spargă liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu unde au dormit
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
tata avea vreo slăbiciune la rusoaică, cine mai știe, căci așa a și făcut, de s-a îngrozit mama și toți ai noștri, când a venit acasă și s-a lăudat cu isprava făcută: ”Măi nebunule, cum s-o cheme Rarița, ce nume e acesta ? Mergi chiar acuma și schimbă-l, pune cum ți-am zis! ” i-ar fi spus mama, iar soră-mea a început să plângă. Nu știu, poate pe tata nu l-au înduioșat lacrimile ei sau nu
LA ORIGINI ( FRAGMENT DIN CARTEA PAGINI BASARABENE) de NINA GONŢA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340272_a_341601]
-
frigului ceață zilele gările pozitivitate până la dărâmare * din flux și la zi pe strada evidențiaților ai dreptul să vrei-vrii aură pe pământ cap de cal flămând corecție de ziduri zugrăvite taci ca-n filmul celălalt teatrem dinulescian * îmi cerusei carapacea rarița grătăruită de-o paranoia crăpată modelelor haplea gândac refuzându-și compania ce vă țistuiți clopoței n-ai scoate ochii leului de pluș cum nu te-ar hipnotiza beculețele oarece comando în scris blajine bulevardisme de nu și țigănești erai curioasă
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
să te vrea! Ce, io am avut diplomă? De aia crezi tu că nu știu cum să-mi muncesc pământu’? Hai, spune! Nu zic, Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale... Dar... cu ce-l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât... N-avem car și nici căruță..., nu mai avem boii de care ne-ai povestit matale și nici caii lui tataie... Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă... Atât! Cu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Mai târziu la întoarcerea din capătul lotului, va aduna snopii în căpițe, să-i vină mai ușor la aruncarea lor în car când îi va duce la batoză. Noaptea era senină și stelele străluceau pe bolta cerului. Carul mare și rarița se distingeau răsfirate ca niște mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
nevastă, ce încă mai dormea, se ridică din pat și a ieșit în prispa casei. Se uită la cerul senin. Luna cu amândouă coarnele în sus îl convinse că nu este rost de ploaie:”Azi mă duc la prășit cu rarița. “ Coborâ cele câteva trepte și intră în pivnița de sub ultima cameră.Acolo trei butoaie, aliniate cu grije, două erau încărcate cu vin și unul cu țuică. A luat țoiul legat cu ață de pe butoi, a scos cepul, și-l coborâ
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
el a stat din banchet în banchet... -Fă...Antonio! E un înțelept care a trăit înainte de Cristos... -Înțeleg, bărbate! Carol se ridică și se uită pe fereastră. -S-a luminat de ziuă! Mă duc să înjug boii la car. -Ai pus rarița. -Pus-o de-aseară! Înainte de a deschide poarta cea mare, Antonia i-a pus pe brațul de fând din car o straiță cu mâncare, o sticluță de vin și una cu apă. Bărbatul se urcă în car și mângâie cu biciul
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
a scos cuiul introdus pentru a lega proțapul de oiștea căruței. Apoi se urcă în car și coborâ prășitoarea pe care o cuplă cu același cui de opsprezece de proțap. Din când în când se apleca cu o mână ținând rarița și cu cealaltă aranja porumbul culcat din greșeală de copita boului. Boii, parcă știind lecția, se întoarseră cu fața spre ogorul pe care crescuseră destul de măricei porumbii, mângâiați ușor cu bicul ,împodobit cu ciucuri roșii. Înainte de a intra în brazdă
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Mai sunt elitiștii! Dar, ce analfabeți ai vieții mai sunt și aceștia?! Poate îmi explică Pleșu, că prea le știe pe toate!“ Ajuns în capul rândului, Carol mână boii cu atenție, întorcându-i pe un alt rând de întoarcere, ridicand rarița de coarne.Apoi o luară înapoi pe alt rând încet printre râmduri.Din când în când Carol privea în urmă să vadă dacă s-a rărițat bine. Lucrară așa până când umbra salcâmului din capul locului se făcu mică de tot
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
s-a uitat la boi.Aceștia rumegau în liniște, culcați, sprijiniți pe picioarele din față. S-a sculat din iarbă și i-a mângâiat cu biciul ușor. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat, apoi, după ce i-a înjugat la rariță, au intrat în brazdă.Au rărițat până când soarele mai avea o suliță până să apună. Când au terminat și ultimul rând, Carol își mângâie boii, și apoi se închină. -Doamne!Mulțam că m-ai ajutat și anul acesta să am
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
suntem nici atât de vrednici să ne înălțam până la ceruri. Esență, sufletul libertății este adevărul. Cand adevărul este sacrificat pe eșafodul orb al veacului acestuia, pe trupul sacrificat al istoriei și al dreptății se bat toate hienele junglei sociale. Prin sita rarița a sistemului juridic omenesc se strecoară totuși atâtea crime nepedepsite, săvârșite în numele libertății. Ba mai mult, sistemele noastre juridice reprezintă de multe ori un sofisticat procedeu de protejare a păcatului omului viclean, păcătos, fără de scrupule, care “se descurcă”, a omului
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
ateliere de proporții mai mari, care se plasează în forma de producție a cooperației capitaliste simple. La Iași, în afara școlii de meserii, care avea un atelier unde, la 1860-1862, lucrau 45 de meșteșugari (29 copii și 16 bărbați), care confecționau rarițe, pluguri, furci etc., existau la începutul deceniului VII un atelier de armurărie, un atelier de confecționare a pieselor pentru trăsuri, ș.a. Ca urmare a utilizării într-o măsură mai mare în agricultură a uneltelor de fier și a introducerii mașinilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atelierele de reparat unelte de pe moșia Zvorâștea a lui Al. Moruzzi. În acest din urmă atelier, creat în 1860, se confecționau treierătoare, vânturători, grape, pluguri etc. Plugurile erau „cu câlcâi, de cea mai nouă perfecțiune, adică cu piesele principale ale rariței Dombasle și foarte bine executate”. Nu toate operațiile de producere a acestor unelte se executau în atelierele de la Zvorâștea. Ion Ionescu de la Brad spunea, în 1866, că părțile de fier ale plugului erau aduse de la Iacobeni, unde erau turnate, ceea ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai mulți martori sub prestație de cuvânt și buletin cu codul numeric personal, în grajdul domnului Calache Beșleagă, țăran recidivist, s-a născut un mânz îmbulbucat în zona umerilor... Și care nu e altceva decât A de la America, R de la Rarița, I de la I, P de la parastas și I de la Directorul Băncii Naționale! Clar? Copilul ăsta de cal, mânzul, Puiul ăsta de Gloabă, mânzul nostru are aripi !! “ În camera de serviciu a redacției Expresului Național se auzeau distinct și clar, picur
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
parcă, se prăfuise, avea culoarea făinii cu tărâțe, îți venea să i-l scuturi. Se pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de drag ce-mi ești, bată-te ăia trei sute optșpe sfinți ! Bătu-te-ar Dumnezeu cu toți îngerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povestea te face să-ți reconsideri convingerile și credințele. Cu ochii închiși” trecem pe ulița din sat și aflăm că orice limite i-ar impune un om altui om, tot nu îl poate împiedica să facă ce își dorește. Dacă Rarița ar fi vorbit mai mult cu Varvara, dacă egoismul ei nu ar fi fost așa de profund, poate că o nenorocire ar fi putut fi evitată. Personajele sunt profund umane și revolta se instaurează imediat atunci când limitele sunt de neînlăturat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
când s-o mărita. Cele două moașe râdeau zgomotos și se mișcau ager pe lângă proaspăta femeie. Au tăiat cordonul copilului, l-au spălat și l-au așezat pe pânză albă de casă. Copila tăcea. Începea să se aleagă viața ei. Rarița își auzi într-un târziu fata plângând. Avea fată, iar lacrimile ei continuau să curgă prin vis. Fata ei îi umplea sufletul cu plânsul ei ca un zâmbet. Ar fi vrut să întindă mâinile să o strângă la piept, dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o va mai lăsa niciodată în grija altcuiva. Fata ei. Pruncul continua să plângă, iar durerea din pieptul tinerei mame creștea. Trebuia să își salveze fata, să o aibă lângă ea. Atunci, puterea lumii se adună în trupul vlăguit al Rariței și o ajută să-și deschidă ochii, se sprijini în mâini și încercă să se ridice. Avea privirea fixă, disperată, pierdută, buzele uscate, crăpate și obrajii trași. Se legănă de câteva ori, apoi se opri. -Varvara, Varvara, strigă stinsă de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]