124 matches
-
îndrăznea. Simțea cum satul îl privește. - Varvară, ne vede lumea. - Așa, și ce dacă ne vede lumea. Ce are lumea, ce crezi că lumea nu a mai văzut? Zi. O faci sau nu? - Da’ de ce nu te gândești la țața Rarița oleacă? - De ce nu se gândește ea oleacă mai mult la mine? Toată viața a fost cu ochii pe mine. Mi-a fost frică să fac un pas în stânga sau în dreapta să nu cumva să o supăr. Mereu m-a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cânte. Horele nu mai conteneau să fie învârtite și nimeni din sat nu avea stare să se ducă acasă. Dimineața nu povestea nimic nou. Era poate un mai răcoare și o zarvă de câini mai în jos prin grădină pe la Rarița. Soarele nu luase încă locul lunii, așa că Rarița mai zăbovi câteva minute în pat. O mustra gândul că își lăsase fata singură la horă. “Ei, și ce dacă e cu Florin, e și el băiat.” “Da, dar e de pe la noi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și nimeni din sat nu avea stare să se ducă acasă. Dimineața nu povestea nimic nou. Era poate un mai răcoare și o zarvă de câini mai în jos prin grădină pe la Rarița. Soarele nu luase încă locul lunii, așa că Rarița mai zăbovi câteva minute în pat. O mustra gândul că își lăsase fata singură la horă. “Ei, și ce dacă e cu Florin, e și el băiat.” “Da, dar e de pe la noi și e băiat bun.” “Apoi, poți ști ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că doar de...” “Da, da, nu mă lasă ea singură” “Te tot foiești ca o babă, mai bine te-ai da jos din pat și ai da drumul la găini, că pârdalnicul cel de cucoș iar a cânta. Hai, hai Rariță, fă ochișori.” Femeia s-a urnit din pat, a întins așternuturile, apoi a dat cu o cană de apă pe ochi și s-a închinat. A avut pentru un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
camera Varvarei, dar s-a întors din drum. “O fi ajuns ostenită săraca, apoi nu o fi foc dacă ai mai lăsa-o să doarmă olecuță. Lasă că treburile îs ogoite pe aici.” Soarele scăpătase bine pe cer. Era prânz. Rarița deschise ușor ușa și o da să o strige pe Varvara. Vorbele s-au oprit însă în gât și nu au putut să iasă. Patul zăcea făcut ca-n ziua de ieri, iar în cameră nici urmă că ar fi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ușa și o da să o strige pe Varvara. Vorbele s-au oprit însă în gât și nu au putut să iasă. Patul zăcea făcut ca-n ziua de ieri, iar în cameră nici urmă că ar fi umblat cineva. Rarița păși ușor speriată, în propria ei casă, de atâta liniște. Deschise lada, iar golul din ea o făcu să albească. Respira rar. Își încleștă maxilarul și nici un sunet nu lăsă să iasă. Înghiți în sec și trase ușa după ea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
albastre cu una neagră, își trase fusta și își aranjă baticul. Porni spre grădină. Mai rupea câte o mână de buruiană pe care o punea în pestelca uractă cu colțul-n brâu și continua drumul. Nu se grăbea. - Bună ziua, țață Rariță! - Bună, Florine, mamă! Băiatul o privi câteva secunde, apoi continua să secere buruiana. Rarița îl urmărea cu coada ochiului în timp ce se făcea că umblă după iarbă mai grasă. - Măi, mamă, apoi nu ați putut și voi ca oamenii să veniți
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Mai rupea câte o mână de buruiană pe care o punea în pestelca uractă cu colțul-n brâu și continua drumul. Nu se grăbea. - Bună ziua, țață Rariță! - Bună, Florine, mamă! Băiatul o privi câteva secunde, apoi continua să secere buruiana. Rarița îl urmărea cu coada ochiului în timp ce se făcea că umblă după iarbă mai grasă. - Măi, mamă, apoi nu ați putut și voi ca oamenii să veniți să vorbim, să stăm la masă, că doar nu suntem străini. Nu m-oi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în voi. Eu zic să mergem toți cinci și să vorbim. Ai veni tu la noi cu ai tăi, ne-om omeni și om mai videa, că așa fac oamenii. Florin continua să doboare buruiana cu secerea. Apoi eu, țață Rariță, nu știu ce eu ce spui matale acolo... - Poi, cum nu știi, măi Florinele?... Cum nu știi? N-ați plecat voi doi de la horă? Nu ai luat- o pe Varvara la tine? - Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am dus
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să doboare buruiana cu secerea. Apoi eu, țață Rariță, nu știu ce eu ce spui matale acolo... - Poi, cum nu știi, măi Florinele?... Cum nu știi? N-ați plecat voi doi de la horă? Nu ai luat- o pe Varvara la tine? - Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am dus, de venit am venit, da’ vezi matale, Varvara nu-i la mine. După ce-am venit, țață Varvară, o fugit în celălalt sat, cu un băiat, a lu’ Costică Deleanu. Rarița simțea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Țață Rariță, noi de dus la horă ne-am dus, de venit am venit, da’ vezi matale, Varvara nu-i la mine. După ce-am venit, țață Varvară, o fugit în celălalt sat, cu un băiat, a lu’ Costică Deleanu. Rarița simțea cum intră în pământ, auzea vocea scăzută a lui Florin, dar ea le știa pe ale ei. - Îi e drag de mult și se au împreună de an, de la câșlegi, da’ nu ți-o mai zis... “Băiatul acela cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mie...” - Eu acu’, nu știu ce să zic, da’ nu-i așa de... “Dacă trăia tac-su, apoi mai era una, da’ așa... Să stau de vorbă cu ea? Hm... Of, fata mamei dragă, dacă așa ai vrut și ție voia.” -țață Rariță, n-am vrut să... Cu capul plecat, cu buruiana în pestelca prinsă în brâu, Rarița luă drumul spre casă. Întinse buruiana la găinile ce se mișcau leneșe printre picioarele ei. -Ce-i, mamă, ce-i? Așa... cococo, dragele mele, așa mamă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apoi mai era una, da’ așa... Să stau de vorbă cu ea? Hm... Of, fata mamei dragă, dacă așa ai vrut și ție voia.” -țață Rariță, n-am vrut să... Cu capul plecat, cu buruiana în pestelca prinsă în brâu, Rarița luă drumul spre casă. Întinse buruiana la găinile ce se mișcau leneșe printre picioarele ei. -Ce-i, mamă, ce-i? Așa... cococo, dragele mele, așa mamă... Lăsă apoi pestelca și o netezi ușor, scuturând-o. Se uită pe deal. O căruță
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mentă, levănțică. Mai punea și la intrarea în casă să nu vină păianjănii sau alte gângănii. Miroseau frumos. Deschise ușa și intră în casă. - Da’ bărbatu-tău nu intră? - A rămas în căruță. Sărut mâna, mamă! Varvara intră în odaia Rariței. ștergarele din geam erau date deoparte, iar sub icoană ardea mica flacără a candelei. Rarița avea basmaua neagră, pestelca albastră îi acopera fusta plisată de un negru șters. Trecu pe lângă fiică- sa, deschise ușa și aruncă afară apa dintr-o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gângănii. Miroseau frumos. Deschise ușa și intră în casă. - Da’ bărbatu-tău nu intră? - A rămas în căruță. Sărut mâna, mamă! Varvara intră în odaia Rariței. ștergarele din geam erau date deoparte, iar sub icoană ardea mica flacără a candelei. Rarița avea basmaua neagră, pestelca albastră îi acopera fusta plisată de un negru șters. Trecu pe lângă fiică- sa, deschise ușa și aruncă afară apa dintr-o cană. - Mamă, am venit să vorbim. Am venit să mă ierți! - De ce, fata mamei? Te-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din ce ai avut tu, dar tot nu i-am ieșit din vorbă. Am plecat de la casa mea cu fruntea sus. Varvara nu ridica ochii din podea. Nu-și privi o clipă mama. Își potolea lacrimile. Vorbele reci ale Rariței o sfâșiau. Nu credea că mama sa e în stare să spuie cuvintele acelea. Bătrâna își aranjă cu o mână părul ca nourii de vară de sub batic. O privi tăios pe fiica sa. Nu poate să o strângă în brațe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
întâi iertarea. Apoi, cum o fi, or mai videa. - Să-l fi iertat și pe el bunăoară, că doar nu te- ai dus singură de la casa mea. Lasă, nu te du să-l strigi. Deși Varvara nici nu se mișcase, Rarița îi tăie orice încercare de a o face. Am crezut că-ți cunosc sufletul, dar tu îl țineai ascuns, să nu dau peste el. Credeam că oi avea cine să fie cu mine când oi închide ochii. și... ce e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi închise ploapele, iar ea se resemnă în fața voinței lor. Cu se s-a ales în viață? Simți o mână caldă, dar nu mai înțelegea de mult nimic. Cu greu își deschise ochii. Sudoarea frunții și lacrimile de mamă ale Rariței cădeau ca un strop de ploaie rece pe trupul mistuit de căldură. Îi strânse mâna fetei să știe că e acolo, dar Varvara nu mai știa de mult nimic. - Du-te împăcată, fata mamei. Eu te-am iertat. De acum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
matematică, diriginte Botezatu Dorin, profesor de fizică Adumitroaie Ioan, profesor de română Buliga Eugen, profesoara de chimie Latiș Lucreția, profesori de franceză Axentoi Dumitru și Ionescu-Cotlarciuc Eugenia, profesor de istorie, filozofie și științe politice Cernat Ion, profesoară de biologie Boca Rarița, profesor de educație fizică și sport Omania Petru și suplinitorii temporari, nesemnificativi. După bacalaureatul din iunie 1970, am fost dus imediat de tata în Iași, la tanti Corina Preda, nepoata de la verișoara sa Nora, soția profesorului universitar Preda Nicolae, șeful
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
le păstoream eu pe islazul din Priponești. Pe deasupra flanelei ori a flanelelor, după cum era gerul de afară, iarna puneam un fel de mantă pe care o purtasem la seminar și care Inca nu-mi rămăsese mică, deși era roasa și rarița Îndeajuns. Era confecționata la croitorul Cotan din Gohor, sat mare, dincolo de Dealul Priponeștilor prin care treceam cu căruță trasă de boi când mergeam la pădure spre Brăhășești și Toflea - unde erau pădurile cumpărate de consătenii mei - la Cincu sau Sf.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inițiativa sa au fost construite 2 răsadnițe calde necesare nevoilor școlii și pentru locuitorii comunei. Lotul școlar, în suprafață de 9 ha, era cultivat cu plante de cultură în mod sistematic, folosindu-se ca unelte agricole: plugul de fier, grapa, rarița, semănătoarea, prășitoarea. Subinspectorul școlar N. Niculescu menționa: “Culturile sunt bine îngrijite și executate la timp”. Organizarea lotului școlar cât și antrenarea elevilor în executarea lucrărilor, constituie un exemplu pentru săteni, oferind elevilor de la cursul supra primar mijlocul cel mai bun
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
inventariază și bunurile materiale: „De când scăpase de tractor, batoză și o parte din pământ, nenea Stancu întinerise văzând cu ochii, după cum se spunea pe la noi prin sat. Nu mai avea aproape nimic pe bătătură; vânduse boii, carul, căruța, plugul, grapa, rarița, chiar și pe Stela. Rămăsese numai cu oile, pe care chiar le înmulțise, o vacă, Trifu, mânzul Stelei, și trăsura. Nu-și păstrase nici o brazdă de pământ arabil, doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă cu meri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astâmpăra gurile de foame. Colbul era gros pe drum, fetele mai scăpau mâncarea în colb și așa cu colbul gros o mâncau de foame. Dar nu au apucat fetele să vadă albul zăpezii, că au văzut toate trei întunericul pământului. Rarița, pentru că așa o chema pe cea de a doua soție a lui Chimircan, nu le-a mai dat de mâncare la fetele lui, dar nici el nu le-a dat, cu alte cuvinte au fost amândoi bucuroși că au scăpat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu le-a mai dat de mâncare la fetele lui, dar nici el nu le-a dat, cu alte cuvinte au fost amândoi bucuroși că au scăpat de ele. Că de copii nu au dus lipsă, că au fost și Rarița și Chimircan buni de sămânță că au făcut vreo unsprezece, nouă băieți și două fete. Nu am să-i pot enumera pe toți, dar voi puncta când și când, câte unul. Mai întâi i-a avut pe Silică, Ion, Marcica
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Arghi! D′apoi oi, Bădi, vrei să mă taie pe mine pentru tine? Vezi dacă nu ai treabă cum îți faci singur? Mai bine stai acasă, răcnind cât îl ținea gura. Mai la marginea tarlalei era și fiul său cu Rarița, nevastă-sa. Chimircan striga la Ion al lui ca să-l ajute. Văzându-se ajuns lângă nevastă și copil aceștia l-au liniștit, că nu a mai venit la noi, dar nici de măsurat ce am secerat în vara aceea nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]