151 matches
-
Elveția se numără printre ei) se revoltă atunci când un profan care folosește noțiunea fără rigoarea considerată obligatorie de ei îi califică drept fasciști pe adepții unor totalitarisme, fundamentalisme, extremisme, nelegate organic de regimul mussolinian sau când spune „X e un rasist și un fascist” sau „fascistul de Bin Laden (numele poate fi înlocuit cu Kim Jong-il, polițist brutal, sectant, birocrat încuiat, sexist, administrator de bloc, etc)”. Acest prieten are, totuși, numai cuvinte de laudă pentru cartea care afirmă că „una dintre
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
ci și, sau poate mai ales, În lucrările savante, ale căror rezultate provizorii și discutabile nu au Încetat să alimenteze discursurile militante și să orienteze lupta organizată Împotriva acestui flagel. De la educarea științifică a umanității la reprimarea pe cale juridică a „rasiștilor”: o jumătate de veac de antirasism Problema stăpânirii cuvântului „rasism” și, mai general, a capacității de a defini și aplica termenii care Îi sunt asociați În vederea unei acțiuni eficace, această vastă problemă se pune astăzi În termeni tot mai stricți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși de o patologie, tratați ca și cum ar fi victimele unui „virus” ideologic. Ideea că prejudecățile rasiale ar fi simptome ale anumitor experiențe frustrante poate fi contestată prin aceea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși de o patologie, tratați ca și cum ar fi victimele unui „virus” ideologic. Ideea că prejudecățile rasiale ar fi simptome ale anumitor experiențe frustrante poate fi contestată prin aceea că „este imposibil să dovedești că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o viziune naivă asupra rasismului, care nu poate decât să procure o intensă satisfacție psihologică antirasiștilor, clasându-i automat În categoria celor cu o judecată sănătoasă, ba chiar a medicilor. Însă patologizarea inamicului este un procedeu polemic folosit adesea de rasiștii Înșiși. Iar categorisirea rasismului drept boală mintală, pe lângă faptul că neglijează dimensiunea socială a problemei, este Însoțită și de o esențializare: un subiect declarat rasist tinde să fie definit prin esență ca rasist, rasismul Îi este atribuit ca o natură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este un procedeu polemic folosit adesea de rasiștii Înșiși. Iar categorisirea rasismului drept boală mintală, pe lângă faptul că neglijează dimensiunea socială a problemei, este Însoțită și de o esențializare: un subiect declarat rasist tinde să fie definit prin esență ca rasist, rasismul Îi este atribuit ca o natură ce-i e proprie și ca o murdărie. Fapt ilustrat de proiectarea frecventă asupra presupușilor rasiști a unor categorii de acuzații lansate de subiecții rasiști Înșiși („Negrotei spurcat!”, „Jidan mizerabil!” etc.), Întoarse Împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este Însoțită și de o esențializare: un subiect declarat rasist tinde să fie definit prin esență ca rasist, rasismul Îi este atribuit ca o natură ce-i e proprie și ca o murdărie. Fapt ilustrat de proiectarea frecventă asupra presupușilor rasiști a unor categorii de acuzații lansate de subiecții rasiști Înșiși („Negrotei spurcat!”, „Jidan mizerabil!” etc.), Întoarse Împotriva lor: „Rasist mizerabil!”, „Neam de rasist!” etc. În plus, un anumit număr de critici care au apărut În cursul anilor ’50 la adresa modelului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Îi este atribuit ca o natură ce-i e proprie și ca o murdărie. Fapt ilustrat de proiectarea frecventă asupra presupușilor rasiști a unor categorii de acuzații lansate de subiecții rasiști Înșiși („Negrotei spurcat!”, „Jidan mizerabil!” etc.), Întoarse Împotriva lor: „Rasist mizerabil!”, „Neam de rasist!” etc. În plus, un anumit număr de critici care au apărut În cursul anilor ’50 la adresa modelului „personalității autoritare” au demonstrat că Adorno și colaboratorii săi au stabilit În mod abuziv o legătură strânsă Între etnocentrism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o natură ce-i e proprie și ca o murdărie. Fapt ilustrat de proiectarea frecventă asupra presupușilor rasiști a unor categorii de acuzații lansate de subiecții rasiști Înșiși („Negrotei spurcat!”, „Jidan mizerabil!” etc.), Întoarse Împotriva lor: „Rasist mizerabil!”, „Neam de rasist!” etc. În plus, un anumit număr de critici care au apărut În cursul anilor ’50 la adresa modelului „personalității autoritare” au demonstrat că Adorno și colaboratorii săi au stabilit În mod abuziv o legătură strânsă Între etnocentrism, autoritarism și „conservatorism” (sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau reacționari. Ceea ce se poate observa totuși este rigiditatea mentală, adică un ansamblu de tendințe spre dogmatizare susceptibile de a contamina toate pozițiile ideologice și politice ale subiectului. Antirasiștii declarați nu se sustrag acestui pericol În mai mare măsură decât rasiștii desemnați ca atare sau presupuși. Cuopoziția dintre „spirit deschis” și „spirit Închis” (Rokeach, 1960), rămânem totuși În domeniul modelizărilor psihologizante (Lemaine și Ben Brika, 1994, pp. 197-198). Factorii sociali nu intervin În general decât În calitate de elemente de socializare primară a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
factorilor sau condițiilor care Îi favorizează apariția. Această reorientare a antirasismului presupune că vom atribui rasismul mai puțin Înclinațiilor proprii unui individ (sau unui grup) și mai mult factorilor de situație. Există destul de mulți indivizi care, În anumite contexte, par „rasiști”, conform criteriilor acceptate ca definitorii pentru ceea ce Înseamnă a fi „rasist”: acesta nu este Însă un motiv pentru a le aplica o etichetă, pentru a-i Închide pentru totdeauna În Închisoarea presupusei lor „naturi corupte”, pentru a-i reduce la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Înseamnă a fi „rasist”: acesta nu este Însă un motiv pentru a le aplica o etichetă, pentru a-i Închide pentru totdeauna În Închisoarea presupusei lor „naturi corupte”, pentru a-i reduce la starea de reprezentanți ai unui tip esențial, „rasistul”, sau de Întruchipări ale rasismului. În loc să-i declarăm pe „rasiști” ca ținând de o anumită patologie sau de competența dreptului penal, În loc să ne risipim energia denunțându-i și condamnându-i, ar fi mai util să Întreprindem o analiză globală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care n-ar avea decât un testicul) și alte etnii (caracterizate, de exemplu, de absența pilozității corporale), cât și populațiile care practică anumite deformări corporale (alungirea craniului, aplatizarea feței etc.). Aceste clasificări i-ar face să zâmbească până și pe rasiștii cei mai limitați din zilele noastre, ca de altfel și Împărțirea pe rase propusă de Linné, care este un ciudat amestec de trăsături somatice superficiale și de caracteristici psihosociologice rudimentare; astfel, el ne descrie americanul, care este „oacheș”, „coleric, Încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din punctul de vedere al celor care nu acceptă ordinea socio-rasială americană. Acesta a fost un moment de răscruce În analiza teoretică a rasismului, ca și În reprezentările acțiunii antirasiste. Nu mai era vorba despre câțiva americani albi care erau rasiști (ei și numai ei), ci America albă În Întregime era rasistă. Rasismul Însemna puterea albă, care domnește În mod obișnuit În societatea albă, și, În același timp, apărarea dominației albilor, legitimarea subordonării unui grup rasial față de altul (Carmichael și Hamilton
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ceea ce rămâne. În sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din anii ’70 și ’80, „delegitimând” referința la marxism-leninism, a provocat marginalizarea mișcării antirasiste revoluționar-comuniste, ai cărei partizani și militanți s-au reconvertitîn mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a culturii sau a originii lor etnice. Acesta poate fi vizibil sau poate fi distins doar În procese, Într-o anumită stare de spirit ori În comportamente care semnifică o discriminare din cauza prejudecății involuntare, ignoranței, lipsei de respect sau stereotipului rasist, care Îi dezavantajează pe oamenii proveniți din rândurile minorităților etnice” (MacPherson of Cluny, 1999). Modelul „rasismului simbolic”: o examinare critică. Modelul teoretic al „rasismului simbolic” are mai Întâi o valoare descriptivă: el expune foarte bine noul rasism, așa cum a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
imputare care tinde să generalizeze funcționează, În anumite cazuri, ca o denunțare sau o stigmatizare Întru totul rasiste, proclamând că orice alb, fiindcă e alb, este În mod natural rasist și că numai albii, ca unii ce sunt albi, sunt rasiști. Așa-numiții WASP (White Anglo-Saxon Protestant) În Statele Unite sau „franțujii” Întruchipați În Franța de „Dupont-la-joie”1 pot fi astfel percepuți ca intrinsec rasiști și respinși ca atare. Ei sunt În acest fel esențializați de victimele lor (reale sau potențiale) sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a diferențelor ă aici dintre identitățile rasiale ă este Înscris În forma umană de sociabilitate. Ideea că există cu adevărat rase diferite În specia umană face parte, după cum remarcă Pierre-André Taguieff, „din stocul inepuizabil de evidențe comune, dincolo de clivajele dintre rasiști și antirasiști”. Rasa, continuă el, „rămâne o categorie operațională a judecății comune, permițând introducerea unei ordini elementare În diversitatea umană” (Taguieff, 1988, p. 67). De altfel, Întrebuințarea ei este anterioară apariției teoriilor rasiste clasice. Orice societate creează diferențe Între indivizi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Φ ANTIRASISM, Diferență (dreptul la Î), Excludere, RASISM Rasismtc "Rasism" Ceea ce numim prin convenție „rasism” n-a Încetat, În ciuda banalizării termenului din cauza suprautilizării politice și mediatice, să pună probleme de definire. Simultan, cuvântul a devenit o insultă În limbajul obișnuit („rasist mizerabil!”). Este important așadar, pentru specialiștii și oamenii de știință care recurg la acest termen, să-i dea un conținut conceptual, fără pretenția unei definiții definitive, ca Întindere și semnificație. Or, cercetând literatura savantă care-i este consacrată, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de basculare ideologică pe care le observăm În interacțiunile rasismelor și antirasismelor. În multiplele mobilizări identitare bazate pe Întoarcerea stigmatelor, se pot observa efecte contrare celor scontate. Oricum, este sigur că frontierele, presupuse clare și recunoscute, Între infernul locuit de rasiști și paradisul populat de antirasiști se dovedesc uneori nesigure și dificil de recunoscut. „Rasism”: Între o extindere fără măsură și o definire ultrarestrictivă De la sfârșitul secolului XX, cuvântul „rasism” este nu numai folosit adesea, ci și aplicat În mod polemic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau, ca să folosesc termenul cu care m-a onorat unul din șefii Securității din Timișoara, un „jidănit”!). Nimeni nu va putea șterge, însă, niciodată, diferența esențială dintre noi: în timp ce eu i-am denunțat și îi denunț pe antisemiții, xenofobii și rasiștii din România pentru că așa îmi dictează conștiința, domnii Katz și Florian fac același lucru pe bani! E regretabil că o instituție de prestigiul lui Anti Defamation League din SUA se bazează pe indivizi a căror calități — umane și intelectuale — sunt
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
amortizoarele preparate să sară în ritmul muzicii rap sau manello. Studenții mei ar fi purtat maiouri tetra, lanțuri la brâu și șosete negre pe cap și-ar fi sărit și ei, ca niște veverițe îndopate cu vitamine. „Mulți se dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca pacienții pe care i-am văzut. Erau cu totul excitați de venirea noastră, acordându-mi mie personal o atenție aparte. Și la întoarcere, ca și cum atmosfera de la spital s-ar fi lipit de mine - am fost atacată verbal de un rasist, căruia nu i-am răspuns decât cu un surâs care l-a dezechilibrat din furia lui bolnavă. Karl Otto Werkelid, de la Sydsvenska Dagbladet a venit la mine pentru un interviu, cu o floare albă, ca un adevărat arhanghel. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
au fost blamate cu toate că însâși marile religii își bazează învățăturile pe aceleași elemente. După ce Veneția și-a pierdut importanța economică și Londra a început să devină un imperiu mondial, opozanții dezvoltării industriale a lumii, ai evoluției civilizației umane, șovini și rasiști prin excelență, au început o luptă acerbă împotriva a ceea ce și Isus propovăduise întotdeauna, îndemnând la fraternitate, libertate și egalitate. Mari illuminați ai lumii precum Voltaire, David Hume, Darwin, Helena Blavatsky, în ciuda aportului lor la realizarea stadiului actual de civilizație
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
existe. N-am făcut altceva decât să-i condamnăm și să ne simțim cu conștiința împăcată pentru indignarea noastră; iar cu cât era mai puternică și mai insistentă indignarea, cu atât mai liniștită era conștiința. În realitate, ne-am comportat rasist cu fasciștii (mă refer mai ales la cei tineri): ne-am grăbit să credem, cu cruzime, că ei au fost predestinați rasial să fie fasciști și că în fața acestei alegeri a sorții nu mai rămâne nimic de făcut. Și haideți
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]