7,629 matches
-
disperarea că începe încă un an poate la fel de prost sau mai, că viața trece pe lîngă mine și-mi face, cinic, cu mîna. Îi rog de sănătate doamnei de pe micul ecran care vorbește non-stop, explicînd că, ascultîndu-i lecția, nu poți rata șansa să fii fericit. Foarte sigură pe domnia-sa ne spune că accentul trebuie să cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie să îi pui în evidență cu eyeshadow și, neapărat, cu eyeliner
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
creat serioase dificultăți, dacă aș fi rămas acolo. De la distanță, puteam să iubesc, în schimb, un sat unde grijile materiale anihilau sentimentele. Dar să revin la “bălți”. Am fost contrariul a ceea ce se înțelege prin “aventurier”. Sedentar incorigibil, mi-am ratat cu seninătate reveriile din tinerețe. N-am ajuns nici la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
fi reciclate în aria literaturii"(p.343) Vii discuții va stârni și ultimul capitol al cărții. Deși vorbește despre „semnele sfârșitului paradigmei neomodernismului", E. Negrici vede în postmodernism o găselniță teoretică ca atâtea altele, mai mult, prin optzeciști „s-a ratat șansa intrării în normalitate a literaturii noastre și s-a pierdut interesul pentru împlinirea datoriilor ei neonorate" (p.400). Până la urmă, criticul se mulțumește doar cu problematizarea și cu exprimarea amărăciunii că proza românească a rămas cu atâtea goluri. E.
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
cel mult "ușă închisă", udar phandado, a adăugat tînăra, dar nu e același lucru, desigur. Și poate merită amintit că pînă și o ușă închisă seamănă pentru noi cu închisoare, phandaimos. Iată de ce, îmi spun, cartea lui Gabriel Liiceanu a ratat ocazia de a fi tradusă în limba țigănească.
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un punct forte al demersului său scriitoricesc, constînd în ușurința, în lejeritatea (fie ea, din păcate, și una de substanță) cu
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Caragiale, Gogol, Ionescu, Kirițescu, frig, Lorca, Mishima, Naum - vînzoleală, optimism, zăpadă, public numeros, mulți tineri, tristeți, speranțe. Am pornit în aventura teatrală a celor opt zile de festival destul de pesimistă. Nu am putut face față tuturor propunerilor din program, am ratat unele lansări de carte pentru că spectacolele de după-amiază se întindeau pînă aproape de ora începerii celui de seară, la altele am intrat puțin după primul sfert de oră. Nu am putut participa, ca în ceilalți ani, la toate colocviile de dimineață
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
de muzică nouă (în care predomină primele audiții) te duci însoțit de un anume risc: este ca și cum urci un munte pentru a vedea de sus răsăritul de soare. Iar când ai ajuns, poți avea surpriza unui cer înnorat; chiar dacă ai ratat răsăritul, ai parcurs totuși drumul. Un drum ca al celui mai frumos imn, care se naște din imnurile neizbutite, pentru că dacă nimeni nu exersează compunând imnuri, nu se va ivi niciodată unul frumos. Recomandări, acreditări, confirmări și infirmări, iluzii și
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
în această carte e interviul din final (mania de a nu lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma Casei Vernescu." Dumnealui percepe literatura ca pe un fapt mai degrabă instituțional, un fel de contract social care oferă bani, călătorii. etc., în schimbul muncii de negru a scriitorului. Bun. E și asta. Dar mai
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
totuși uluitorul - Nae Ionescu), găseam acolo și cursivul lui Sebastian, alături de semnătura mereu prezentă a lui I. Călugăru, uneori articole ale lui Eliade, iar o dată pe săptămână sinuoasa cronică literară a lui Perpessicius. Ei bine, cursivul lui Sebastian nu-l ratam niciodată - și nici nu-l uitam de la o zi la alta. Nu-l uitam pentru că depășea întotdeauna cotidianul. Nu-l puteam uita, pentru bunul motiv că, oricât de mărunt ar fi fost faptul de la care pornea, el știa, comentându-l
Semnătura lui Sebastian by Mihai Șora () [Corola-journal/Journalistic/14549_a_15874]
-
trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ți pleacă nevasta în lume și nu știe încotro s-o ia. Mulți și-au urît țara din cauza acestor repartiții. Și cîți medici și profesori de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în pribegie... Erau vremuri frumoase, cu filme de Sergiu Nicolaescu, cu stadioane care dădeau să crape la cenaclurile Bardului de cîtă lume se aduna la ele și cu sfinte poezii de amor
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
acasă. Poate că e o simplă coincidență, dar această intenție de răpire prea s-a nimerit într-un moment în care România a cîștigat sprijinul Marii Britanii pentru integrarea în NATO. Cronicarul se ferește îndeobște de scenarii, dar în această afacere ratată de răpire e ceva în neregulă. În loc să păstreze cu strășnicie secretul operațiunii, cei implicați s-au lăsat dați de gol de un intrus care era și reporterul unui ziar britanic. Pentru ca ziaristul cu pricina să meargă la sigur era nevoie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
au refuzat să accepte starea de anarhie internațională pe care Consiliul de Securitate (al O.N.U., precizare Cronicar) a consfințit-o după încetarea Războiului Rece, dacă nu chiar de la începuturile O.N.U. De fapt, Consiliul de Securitate a ratat majoritatea ocaziilor de a interveni în numeroasele războaie care se desfășurau în lume.(...) Cînd mijloacele tradiționale sau moderne ale diplomației internaționale au eșuat în încercarea de a-l dezarma pe Saddam, devine clar că pacea cu orice preț este mijlocul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
film cu o fată fermecătoare; dar oricît de fermecătoare ar fi fata, ea nu poate transforma un film mic într-unul mare. Filmul are nu numai un titlu, dar și un motto memorabil: "Am 20 de ani și mi-am ratat viața"! Din asta se și hrănește comedia: din gustul disperării și al ratării la nerușinata vîrstă de 20 de ani, testat cu o frenezie în care totul e permis (în afară de teama de ridicol). Autorii declară că au vrut să facă
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o mezzosoprană. Pînă la un punct, Olympia e superioară Galateei. Pentru că, într-un final, ea scapă de sub puterea creatorului ce i-a dat viață. Hotărăște singură
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
care se întinde generos. Collodi are sub control astfel bucuria din mii de case florentine, bucuria celor mici și celor mari care îl descoperă neîncetat pe Pinocchio și își petrec un interval cu el. De aceea, mă întreb, cum poate rata cineva întîlnirea cu păpușa de lemn, întîlnire pe care ne-o propune regizorul Cornel Todea la teatrul pe care îl conduce, "Creangă"? Ce mi s-a părut semnificativ și emoționant, într-un fel, a fost schimbarea ștafetei între generații, schimbare
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
cu ce fonduri?, cu ce mijloace?, singur?, „am vizitat situri arheologice", care?, pentru numele lui Zurbalan!, „am conversat cu ei", adică cu zmeii... Bullcrap! Le-a făcut cumva fotografii? Ei, aș! Doar niște picturi psihanalizabile ale lui Van McBanuș. Autorul ratează, din păcate(le) sau, poate, din cauza calităților sale (lunea, pe la cenacluri, se vorbea despre el ca... poet, puah!), o contribuție care ar fi zguduit temeliile acestei vitrege științe. Acest Cărtărescu crede că rigoarea documentară, credibilitatea și exactitatea surselor, expunerea obiectiv-științifică
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
litanii.../ Mi-am întins pe ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin rătăcire în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să curgă, revolta să i se aprindă în direcția altei revelații, care întârzie însă, motivul prețului reapărând, cu aceleași hibe, în alt
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
ciolane/ pielea zbârcită/ peste arcul timpului". Cititorul trebuie să se mărginească a dispera în bulboana complicată a metaforei, poetul eșuând în tentativa lui de vânzător, de Iudă fără destin, până la urmă prea mult sentimentală. Sinucigașul ratează, și foarte bine că ratează, prin multă vorbire, prin rătăcire în meandre de imagini, autosuprimarea. Își lasă viața să curgă, revolta să i se aprindă în direcția altei revelații, care întârzie însă, motivul prețului reapărând, cu aceleași hibe, în alt ipostas metaforic: "Ar trebuie să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
A...., înseamnă cadavru în limbile tuturor triburilor înconjurătoare. Nu există nici un indiciu că acest popor nefericit ar fi câștigat vreo bătălie, în timp ce cântecele și legendele dușmanilor lor sunt practic un neîntrerupt urlet de victorie. Interesul meu pentru această haită de ratați îmi trădează caracterul. Când împrumuta bani de la mine, F. îmi spunea adesea: Mersi, bătrâne A....! Catherine Tekakwitha, mă asculți? [...] Irochezii au fost botezați astfel de către francezi. Să dai nume mâncărurilor e una, să numești un popor e cu totul altceva
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
și scriitoare timișoreancă, azi (după 1987), unul din cei mai reputați scriitori germani actuali, răsplătită cu toate premiile importante ale Germaniei. În ZIUA LITERARĂ (nr. 9), poetul Cezar Ivănescu își amintește de împrejurările în care a debutat, consacrîndu-se literaturii (am ratat, scrie intervievatul, "o posibilă carieră de sportiv de performanță, apoi o onorabilă carieră de profesor de provincie"), adăugînd o critică acerbă la adresa "veritabilului genocid" cultural (și nu doar) ai cărui martori neputincioși sîntem. Ioan Holban ne semnalează, tot acolo, Eseul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
Cristian Teodorescu M-am dus acum vreo cinci ani la Muzeul Țăranului Român să-i iau un interviu lui Horia Bernea. Ratez întîlnirea. Dl director vă cere scuze - a părut ceva neașteptat în program... Cum și în programul meu se ivise o oră cu care nu știam ce să fac, încep să mă preumblu prin muzeu. Mă feream de sălile cu vizitatori
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
însă cu încăpățânare. Nu cumva să râdă de mine băieții, că sunt altfel decât ei... Mai târziu, mult mai târziu, dacă nu prea târziu, aveam să aflu că a fi ca toți ceilalți, nu-i nici o scofală... Greaca așadar, o ratasem. Odată, spre 1970, apărându-mi o carte, nu știu ce îmi venise și mă apucasem să-i vorbesc de Ifigenia, fiica mai mare a lui Agamemnon. Și cum taică-său trebuise s-o jertfească pentru îmblânzirea zeiței Artemis, cu vânătoarea, întrucât Agamemnon
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
Prin urmare, avem de făcut, prin această cercetare a memoriei, o selecție, această selecție e legitimă, nu trebuie să ezităm să spunem acest lucru; ea e legitimă, iar dacă neglijăm această cercetare a memoriei și acest exercițiu al selectării vom rata misinea de a construi un proiect de viitor. Eu nu pot construi proiecte de viitor pentru români în locul lor, e datoria lor să facă acest lucru. în măsura în care, în Franța, sunt solidar cu concetățenii mei, am încercat, într-un anume fel
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
H.-R. Patapievici a ținut-o la Institutul de Arhitectură din București în anul 2000. Titlul? Despre cultura generală. Ideea de pornire este că dacă odinioară cultura generală era considerată exact ceea ce era, astăzi ea este cultura celor care au ratat o specializare. Informat, ca de obicei, sclipitor și original, dl H.-R. Patapievici ne delectează o dată mai mult. * O afirmație îngrijorătoare face dl Traian Ștef în numărul din aprilie al Familiei orădene: "Președintele României, dl Ion Iliescu, a avut cîteva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
pentru eșecul lametabil al "naționalei" de fotbal, "Nașul" s-a transformat în analist al dezastrului la care a pus nu un umăr, ci întreg corpul. Lacrimile d-lui Sandu sunt, în fond, sincere: cum să nu fie trist când a ratat o deplasare mănoasă în exotica țară extrem-asiatică? Cine n-ar regreta pierderea unor diurne grase, plăcerea de-a hălădui pe coridoarele hotelurilor sofisticate, cum sunt cele din Orient, sau onoarea de-a fi conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]