712 matches
-
prizonieri. Mai are și vitralii sublimate, ordine, lumini savant filtrate. Și cu mult, mult mai tîrziu - o orgă. Un detaliu prea ades uitat este acela că nu toate basmele au happy ending. Iar altul e că basmele sînt pline de ratați. Dacă în viață - care, de aceea, poate fi un basm - poți lua cu tine labirintul-jucărie, și o catedrală poți s-o duci cu tine. Și asta înseamnă că biserica e (în) sufletul tău. Graalul nu știm încă unde e. Sau
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
să cumpere trei exemplare din actuala ediție! Dacă iubitorii de poezie ar intra în jocul propus de Daniel Bănulescu, cartea ar deveni un best-seller. La fel de șocant este și autoportretul poetului: " Am ratat totul/ Cum am găsit un bun prilej de ratat l-am ratat/ Cum am dat peste o ocazie din care să mă fi salvat am pierdut-o/ Am ajuns cu nebunia mea aproape de tâmpla lui Dumnezeu - / Mi-aș fi construit o muzicuță/ Din sexele tuturor femeilor pe care le-
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu idealuri mari, sînt un romantic, un sentimental incurabil etc. - ce relevanță au astfel de rînduri? Răspunsul indirect l-a dat tot autorul într-o emisiune televizată: Și scrie pentru cititori anacronici care persistă într-un
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
amintite. Aflăm de crime și de lupte între indivizi și clanuri, de crime care au fost comise din greșeală și de crime în care fantasticul este un element esențial. Printre motivele ce se repetă obsedant se numără amorul - de regulă, ratat - chiar dacă e posibil ca, din timp în timp, pe o perioadă scurtă, să ofere împlinirea. Fragilitatea relațiilor între oameni e un dat. Aproape permanent sînt amintite violuri și violențe de tot felul. Omul este mereu sfîșiat între singurătatea funciară și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
și ea, economic. "Nimic, stăruie Claudian, nu oglindește mai fidel legătura strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de ura contra evreilor, ar fi expresia tipică a neputinței intelectuale și a ambiției sufletești. Cartea lui Al. Claudian din 1945 a fost reeditată de dl Constantin Schifirneț în colecția, de
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul. Cine este Serebreakov? Un impostor, un ratat desăvîrșit, un ipohondru, un vampir care-i suge de energie pe ceilalți, care își chinuie familia în numele titlurilor sale. Acest bătrîn obosit și hachițos este viu și extrem de pragmatic. Habar n-are de lucrurile practice, dar știe să-și facă
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
nu numai cărțile mele, ci și ale celor ce făcuseră cu adevărat literatură. Bizar, uneori chiar de către cei ce, înainte, mă ridicaseră în slăvi. Brusc le venise lumina, mintea cea de pe urmă. Precum vechii proletcultiști de odinioară, frustrații, lașii și ratații lăsau să se înțeleagă că literatura română se inventează acum, că înainte nu a fost decât un deșert spiritual etc. etc. că totul trebuie revizuit. Nu am nici o rezervă față de recitiri, revizuiri, ele sunt foarte necesare mai ales la noi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nu credea că se întâmplă ceea ce vedea că se întâmplă, întrucât nu avea obișnuința să ia în considerare absurdul. Cu subtilitate filosofică, memorialista sesizează apoi esența comunismului, care este ura celor învinși în marea competiție a vieții față de învingători, ura rataților față de realizați. Această ură se instituționalizează, pentru prima dată în istorie. Annie Bentoiu nu se limitează la o teoretizare a aberantei situații; ea povestește cum toți oamenii de valoare în mijlocul cărora a crescut și s-a format au început să
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
nu cu băutorii de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită acum câțiva ani de apariția romanului Orbitor, care, ca un diapazon de argint al scrisului, i-a obligat să-și aducă aminte cum sună marea literatură. Superbele poeme ale lui Mircea Cărtărescu, așa
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
sintagma stalinistă a culturii „elitiste”, ca și cum cultura ar putea fi altfel. Ei sunt promotorii unei viziuni resentimentare, potrivit căreia omul trebuie să-și expună public nu produsul creierului, ci al părților de la nivelul articulării membrelor inferioare de bazin. Nerușinați și ratați, ar dori ca un domeniu în care și-au dovedit inferioritatea să dispară. De ce? Pentru că succesul unora la amintește de precaritatea propriei lor înzestrări. Mulți din ei au încercat să se afirme în cultură, dar n-au avut norocul unui
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
existență dublă. Într-o zi aude, din întâmplare, sunete care ies prin ferestrele unei școli de muzică și se înscrie la un curs de vioară pentru amatori. În același timp, lucrurile pe care le atinge (vioara y compris) tremură, însuflețite. Ratatul se dovedește, când ia arcușul în mână, un virtuoz. A Profesorului, cel care-l descoperă pe Victor și redescoperă, în el, muzica amuțită de loviturile vieții. Fusese un orfan la casa de copii, din care un dirijor providențial făcuse un
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
idee care merită, vă spun sigur, măcar o dezbatere!) sau de facilități fiscale în stare să repună pe picioare instituțiile media. Altminteri, aleluia! A se notă”, a scris Robert Turcescu pe Facebook. Oamenii "de dreapta" doresc ajutoare de la stat :))) Da, ratatule, realizează din ce in ce mai multă lume că nu trăiți din bani pe care ii produceți. Hai siktir! P.S. Roberte, tu ești de dreapta, esti Onan Basbarul. Hai siktir!”, a scris Mircea Badea.
Mircea Badea către Robert Turcescu: Ratatule, hai siktir! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/26141_a_27466]
-
se va apuca de scris poezii într-un potențial volum ulterior (care presimt că o să apară la un moment dat), deoarece stăpânește mult mai bine proza confesivă, cu virtuți poetice pe alocuri. Noaptea soarelui răsare este romanul unui Don Juan ratat, care își conștientizează cu luciditate slăbiciunea, neputința îmbrăcării cu seninătate a unei haine de împrumut, de unde și reflecția, tulburarea maladivă, starea de incertitudine (în fața situației de a se lega de o femeie ce ar putea fi mama copilului său, o
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
mama lui îi aducea haine vechi din gar deroba Ninei Cerkasova. Iar geaca de acuma aparținuse cândva pictorului Léger. Iar el, chipurile, a lăsat cu limbă de moarte ca ea să fie oferită numai unui „om socotit de alții un ratat”. Într-un remember petrecut în America, Dovlatov pare neliniștit, fiindcă sunt puțini cei care știu despre geaca pur tată de el cu o anume solemnitate și numai în împrejurări speciale. Când totul părea să fie spus destul de răspicat, în ace
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
vom privi amanții rătăciți, prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți, ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce căutări pierdute printre străini uniți de nopțile de poker măsluite, vom încerca o lustră, poate vom ștrangula viața asta frusta, doi ratați, cu bani ascunși în butoniere, veninul din pahare, gustă, seiful, chiar și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă, te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme, ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e
UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381700_a_383029]
-
nerecomandate minorilor, unele dintre ele duse un pic cam departe. Totul o ia razna în momentul în care cei doi barbați (jucați destul de bine de Ryan Reynolds și Jason Bateman) își dau seama că au făcut schimb de vieți, iar ratatul fără familie ajunge avocat de succes, cu nevastă și doi copii, și invers. Dacă stomacul îți rezistă la niște glume de autobază ceva mai tari, filmul s-ar putea chiar să te amuze. Problema e că, de la jumătate încolo, “The
Dacă aş fi... tu? [Corola-blog/BlogPost/96893_a_98185]
-
îți imaginezi cum le vor sfârâi picioarele irlandezilor pe scenă. În același timp, Duke Ellington Orchestra, care revin la București, sunt o bucurie pentru minte și suflet, ducând mai departe talentul și muzica armonioasă a „Ducelui”. Niciunul nu e de ratat, așa că umblă la pușculiță și ia-ți bilete cât mai găsești! ### Lord of the Dance - 5 noiembrie, orele 16:00 și 20:00 - Sala Palatului ### Duke Ellington Orchestra - 10 noiembrie, ora 20:30 - Sala Palatului
Dans irlandez şi jazz soft [Corola-blog/BlogPost/96986_a_98278]
-
în Piața Mică, iar de la 19 Fanfara de la Cozmești. Și dacă vrei să stai pe scaun și să asculți o piesă de teatru, vino de la 14 la librăria Humanitas, la spectacolul lectură „Orb de mină”. Dansul ne demonstrează că și ratații strălucesc, de la 21 la Casa de cultură a sindicatelor și ne duce într-o lume plină de efecte speciale, audio-video. Nu te-ai convins? Ia vezi mai jos despre ce este vorba mai exact. Cimpoierii scoțieni, o trupă înființată în
Cimpoaie, circ, muzică ţigănească şi dans [Corola-blog/BlogPost/97726_a_99018]
-
grea și minunată cum zice Cehov, ci amorală, sterilă și nefericită. În piesele lui Székely Csaba nu e nici o urmă de speranță.” (Oana Stoica, critic) Dansul este o formă de expresie la fel de complex ca și teatrul, iar la spectacolul “Și ratații strălucesc”, publicul va descoperi lucruri de natură emoțională, jucăușă, abstractă și filosofică, toate reprezentate de coregrafii care sunt și dansatori ai Teatrului Național din Praga. Ne vedem la FITS!
Cimpoaie, circ, muzică ţigănească şi dans [Corola-blog/BlogPost/97726_a_99018]
-
26 de ani, posesor a două licențe, corector de noapte la un ziar - e autorul unei "Etici" (care nu va apărea niciodată. Nu dorește să parvină, nu-l interesează nici obținerea unei slujbe onorabile. De fapt e și el un ratat. Monologurile lui interioare ilustrează conflictul dintre generații. Emilian - omul faptei - înscris la comuniști, ucide un gardian, apoi i se face frică și fuge. Nu are nici o ideologie, fiindu-i indiferent dacă revoluția este făcută de comuniști sau de naționaliști. Dorea
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
capabil să-ți găsești altul vreodată. Vei "blogui", în cel mai bun caz, pentru cincisprezece-douăzeci de amărâți prizonieri ai aceluiași tip de onanism și, treptat, incapabil să rotunjești fie și o carte cât de cât lizibilă, vei intra în rândul rataților. Și anume, categoria cea mai respingătoare: a rataților resentimentari. Ei, ce-ar fi putut ei ajunge dacă ar fi vrut... De vrut au vrut. Numai că n-au putut! Sigur că se pune și problema cine pe cine moștenește. Există
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
în cel mai bun caz, pentru cincisprezece-douăzeci de amărâți prizonieri ai aceluiași tip de onanism și, treptat, incapabil să rotunjești fie și o carte cât de cât lizibilă, vei intra în rândul rataților. Și anume, categoria cea mai respingătoare: a rataților resentimentari. Ei, ce-ar fi putut ei ajunge dacă ar fi vrut... De vrut au vrut. Numai că n-au putut! Sigur că se pune și problema cine pe cine moștenește. Există în viața publică din România suficiente exemple care
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
chiar anemiată, de suspans. E o explicație pentru felul în care, peste calmul stătul al acestei vieți confiscate, pare a cădea, amortizată, revoluția din 1989. Inerția e instalată etanș și nici măcar implozia propriei structuri nu o mai tulbură. Fără final - ratat, în opinia mea -, romanul ar fi putut continua, egal, dincolo de restricțiile istoriei. Tarată, de timpuriu, în criteriile de selecție, autobiografia devine o banală înșiruire de evenimente și fără măcar presimțirea unui capăt natural. O singură, din ce în ce mai necesară, nuanță: monotonia e
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
titlu nobiliar, e o întreprindere sine nobilitas, adică, prescurtat, snoabă. Aceasta e singura conduită narativă pe care o putem lega, fără griji, de scrisul lui Rudoiu.) Iată deci, cheia cărții. Protagonistul, care împrumută date din biografia autorului, nu e un ratat ridicol după normele bunului gust, ci după acelea ale gustului exacerbat. Pe care când îl epatează prin insuccese, când îl satisface prin compromisuri la nivel înalt. Acțiunea se petrece într-o Americă locală. Născut în Phyeny, școlit întru cazonerie la
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
decît extrem de puține rînduri într-o revistă cu nume sideral, care, fie spus în treacăt, la ceasul de față mă ignoră. La terminarea facultății, am fost dat deoparte cu totul din presă. Pînă către treizeci de ani, mă simțeam un ratat, o epavă. Căile unei activități literare îmi apăreau blocate pentru vecie. Un reviriment părea a se produce, și parțial s-a și produs, la angajarea mea, în 1965, la proaspăt resuscitata revistă Familia, dar după cîțiva ani în care, ca
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]