720 matches
-
pe prima pagină: Numele meu este Ionel Frunză. Ezită, după care, înaintea prenumelui, strecoară un L, din I mare face un i mic și șterge căciulița de pe a. Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după 1953 și adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bulibașă, mare hoț! Încercă avocatul s-o dea pe glumă, simțind că în preajma sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a ghicit mobilul vizitei sale în tabără. - V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l atent în ochi pe omul ce purta pe retină o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile de învățătură. - Ei bine, domnule avocat, copilul căutat nu e la noi în șatră. Nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
toate ceasurile ei de tihnă sau de trudă. Uneori o mai încerca îndoiala că Vișinel, ajuns în alt mediu, o va părăsi, dar acesta, ori de câte o reîntâlnea, reîmprospăta jurământul făcut cu nenumărate sărutări înflăcărate. Atunci inima Voicăi se reașeza pe locul ei, dar nu înceta să aibă un puls accelerat ca după o alergare îndelungată. Ce își mai putea dori? Era o fată fericită! * Duminică de aprilie. Soarele e atât de palid încât, după o iarnă cu geruri și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mare restaurant de lux. Apoi au venit alegerile. Au ieșit învingători ai lui. Roata istoriei și-a modificat direcția de mers. Dosarul Mobulului Moni a fost redeschis. Rejudecat. Reformulate concluziile. Mobulu repus în toate drepturile, de care anterior fusese deposedat. Reașezat în rândurile păsărilor măiastre de pe crengile politice. A pretins postul de șef al jandarmeriei române. L-a obținut. Nu s-a mai mutat din casa din care a fost luat de mascați. Fostul proprietar n-a voit să i-o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care, desigur,nu-i veți găsi, vă rog frumos, nu cumva să vă apuce nervii, și să-mi abandonați tronul, cine știe pe unde, ci, să-l duceți și să-l așezați, frumos, de unde l-ați luat, și, să-l reașezați, exact așa cum l ați găsit. Cu mulțumiri, Sulfina Barbu. Măi, ce bătrână cu minte, și Sulfina asta! Cum a putut, oare, să prevadă, că, unii ca noi, vor fi în stare să facă ce am făcut noi. Acu, lasă întrebările
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Oamenii aflați la muncă, tocmai atunci isprăvind de stat la masă, mai întârziau câteva momente, ascultând cu adâncă evlavie trilurile fetei care își cânta dragostea, cu atâta dăruire, cu talent rar și dezinvoltură. Apoi, pe întreaga câmpie, a Zvorâștei, se reașeza liniștea, la umbra uneltelor, cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele inutile, asigurând dezvoltarea normală a plantelor de porumb, care acum nu erau mai mari decât o palmă de om. Ieri, însă, a intervenit ceva neașteptat, neobișnuit, și, într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-ar fi fost Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit Însă prin câteva gesturi măsurate, și-a reașezat coroana pe cap și, ridicând bastonul ca pe un sceptru, a cuvântat astfel: — Stimați concetățeni... dragi participanți la trafic... prieteni... (bătăi din palme fine, respectuoase)... Unii știu cine sunt... (murmure de confirmare)... alții m-au cunoscut astăzi, În vâltoarea evenimentelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Huși. Am vorbit cu un director numit de trei zile, dacă nu mă înșeală memoria, cu numele Damian. Întrucât exportul către China trebuia respectat l-am rugat să transmită un ordin telefonic la întreprinderea mecanică din Huși pentru a-l reașeza pe domnul Loghin în funcție. Eu i-am dictat conținutul acestei dispoziții telefonice care a fost transmisă la destinație. Am dublat mesajul telefonic cu destinatar întreprinderea mecanică Huși, iar expeditor Primăria Huși, cu semnătura mea, după care am ajuns la
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
bănuială că ar fi beat. Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii!" se înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se ridică și Muraru, prinzîndu-i brațul. N-am atins punctul esențial. Mihai se reașază. În urma lui, Muraru se așază și el, trăgînd fotoliul cît mai aproape de masă, aplecîndu-se în față, să poată vorbi încet: Împrumută-mi cinci mii. Ți-i restitui în cîteva luni. Îmi pare rău, dar... Te rog! Vrei, îmi împrumuți; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate mergem la Theo de la opt, să vedem serialul la ei, apoi rămînem la petrecere. Cînd termină convorbirea, directorul se ridică, face cîțiva pași prin birou, scoate capul pe ușă, rugînd secretara s-o cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer la Cooperări internaționale, cu majorarea corespunzătoare a salariului, ca angajat al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e șef inginerul Florea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ales la modul cum ai fost acuzat. Deci, înseamnă că v-ați înșelat pe toată linia rîde Lazăr, întorcîndu-se la locul său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vîrful degetelor brațul, invitînd-o spre ieșire. Aude lîngă el pasul ușor, pierdut în mocheta de pe culoar și i se pare că, aruncînd privirea pieziș, vede liniile plăcute ale trupului în mișcare, frînte de cîte o zvîcnire a capului ce-și reașază părul în gulerul ridicat al hainei de blană un gest spontan, plin de tinerețe. Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri. Când mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimic de zis, numai că pentru mine toate astea semănau din ce în ce mai bine cu simptomele inconfundabile ale unei dureri în cot. E adevărat, mai existau și momente în care mă bucuram de existența ei: atunci când chipiul dispărea din cuier și se reașeza pe creștetul lui nenea. Însemna că misiunea lui pacificatoare de aici se încheiase și că treaba cu servitul Patriei avea să se desfășoare prin alte locuri și pe la alte mămici. Nu știu care să fi fost motivele ei, dar mama nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în combaterea unor fenomene sociale grave precum sărăcia, dezinformarea, corupția, birocrația, creșterea infracționalității. Fiecare cetățean capabil, indiferent de vârstă și profesie poate face front comun cu ceilalți pentru combaterea totodată a mentalităților vechi nefolositoare ori distructive sau greșite. Societatea trebuie reașezată pe un edificiu și pe principii morale solide. O asemenea revoluție interioară va avea ca rezultat final scoaterea țării noastre din prăpastia în care au adus-o oameni nechibzuiți, nehotărâți ori imorali. România poate fi propulsată acolo unde merită să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lăptos. Îmi pare rău, aici e locul unde se Îmbucă discul În lampă, a zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea Întins pe podea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era ca În amintirea ei, subțire, bine bronzat, desculț, În sarong, adesea În spatele celorlalți ca să-și lase soția În centrul atenției. Margaret nu-și mai văzuse mama de vreo zece ani și se Întrebă dacă ar mai recunoaște-o. A reașezat În cutie fotografiile, afară de una, și a făcut ordine pe masă. Apoi a luat ziarul pe care i-l dăduse Bill Schneider și a privit iarăși, de astă dată cu lupa, fotografia articolului Însemnat de el. Inutil. Imaginea a devenit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră să puneți o întrebare doamnei acuzatoare? Avocatul acuzării: Păi este foarte simplu. M-am gândit și la asta... Mă ridic foarte repede din scaunul inculpatului, pun întrebarea, apoi mă reașez, nu tot atât de repede... timp în care mă gândesc la răspuns. Asta simplifică mult lucrurile... Pentru că eu cunosc deja răspunsul la multe din întrebările ce ar putea surveni, nu mai e necesar să le pun. Doar dacă ar fi absolută nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie și tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să plece într-o călătorie lungă. Și, dintr-o dată, haosul din camera mea, cel pe care-l las adesea în urmă de câte ori călătoresc, pare să se reașeze, să se ordoneze, acum, că este amintit și restructurat de ea, până la cele mai mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi mângâie în treacăt obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-au păstrat poziția de cinste în tot acest răstimp, fără să se prăvălească leneș una peste alta, puțin îngrijorate de îndelunga ei absență, apoi s-au reașezat, înghesuite, pregătindu-se pentru somnul lor îndelung. Acest pasaj probabil că s-a instalat în memoria ei fără ca ea să-l conștientizeze, să se gândească la el vreodată. Știa că el există, fără să și-l poată aminti așa cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
l-a putut aminti, dar l-a recunoscut, l-a recunoscut încă din primele rânduri. Conferința doctorului Krokowski este o disertație despre boală, suferință și iubire. A intuit instantaneu că tocmai acest fragment îl căuta. De data aceasta l-a reașezat în memoria ei pentru totdeauna, era sigură de-acum că textul va rămâne în răbojul amintirilor ei, dincolo de acele trei luni care i-au mai rămas, dincolo de timpul ei. Boala se instalează numai în absența sau imposibilitatea iubirii. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la fel cum se amestecă cărțile de joc într-o ședință de prestidigitație... Apoi o închide brusc, pleznind-o cu zgomot și pornește cu ea pe culoarele librăriei către o zonă în care spațiul se reorganizează: corpurile de bibliotecă se reașază pe o dimensiune verticală, rafturile foarte lungi se îngustează și urcă ca o viță-de-vie, culoarea lor de lemn natur devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]