118 matches
-
În familia intelectuală a fascismului Învins În război 2. De aici și nuanța semantică, nuanță care se cere reținută și În spațiul României, ce implică echivalarea, propagandistică Între atitudinea critic-democratică față de regimurile de democrație populară, pe de o parte, și „reacționarism/fascism”, pe de altă parte. În acest mod, puterea sovietică și aliații ei locali deturnează de la sensul său originar imperativul legitim al „denazificării”: dezideratul epurării instituțiilor cauționează, În fapt, campania de eliminare a tuturor elementelor ce refuză aderarea la regimul
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și de stat, ci una mai radicală: întoarcerea noastră la ceea ce am fost întotdeauna. Vă amintiți Hanu-Ancuței? Să fie la nemți, acolo, trenul și șurubăriile drăcești; dacă n-au pui în țiglă și plăcinte poale-n brâu, tot degeaba... Un reacționarism fundamental a revenit la toate nivelurile și în cultură. îl găsești în învățămînt, în instituțiile culturale (gîndiți-vă la ce se-ntîmplă-n cinematografie), în rândul scriitorimii. încercările de schimbare de canon au eșuat. încercările de deschidere către spiritul autentic occidental nu au
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
O categorie aparte de definiții o constituie cele personalizate, numite de noi redefiniri, prin care înțelegem operațiile de determinare a însușirilor unui obiect (termen generic pentru ființă, lucru, fenomen, stare etc.) drept rezultat al valorizărilor individuale. Când Eminescu, acuzat de reacționarism, definește reacțiunea în termeni fiziocratici, drept reacția organismului sănătos la "influențele stricăcioase" venite din afara sa, el nu face altceva decât să-și justifice poziția redefinind termenul dintr-o perspectivă avantajoasă. La fel, Arghezi, când afirmă că "pamfletul reprezintă un gen
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui avea să devină pe atunci tragică. O să revin asupra acestui lucru...) Se lăsă o tăcere, care se prelungi. Ceva nu mai mergea. Se vedea că nici el nu credea în propria-i viziune neagră pe care i-o inspirase reacționarismul maurrasian din cartea l'Avenir de l'intelligence (carte pe care mi-o împrumută chiar a doua zi), sau în orice caz făcea eforturi să-și îndepărteze gândirea de la ceva. De la ce? Aveam să aflu curând... Nu mai stătu mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului care a frânat progresul istoric al societății românești, menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare proprietar funciar, instituția bisericii s-a situat întotdeauna de partea greșită a baricadei, unindu-și interesele materiale cu ceilalți
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antidemocrat", incapabil să priceapă "filozofia socială a postmodernității", căzut, de aceea, într-o evidentă involuție. Pentru Gabriel Andreescu, același este un "ideolog reacționar", influențat de "legionarism" și creditor al "teoriei conspirației" mondiale. Adrian Miroiu (filosof de profesie) denunță "confuzia conceptuală", reacționarismul și valoarea cvasi-nulă a discursului filosofic. Liviu Andreescu argumentează că Patapievici nu cunoaște postmodernismul și sesizează că autorul Omului recent cultivă un pseudo-creștinism, care, în realitate, e anticreștinism, printre dovezi fiind ocolirea mesajului hristic. Alții (Florin Buhuceanu, George Balan) îl
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reprezintă o continuare și deci o supraviețuire a ideologiei de dreapta? O reeditare recentă din publicistica lui Mircea Eliade: Texte legionare și despre românism este liberală, democratică? Unde pot fi clasate și lucrări gen Răzvan Codrescu: Spiritul dreptei; Exerciții de reacționarism (Cluj-Napoca, Dacia, 1999); În căutarea legiunii pierdute? Cum se explică respingerea acestei publicistici de dreapta, evident regretabile, dacă ea nu ar exista? Sau, și mai aproape de noi, fenomenele negative amintite în Cruciada ortodoxă în școli politologi străini ca Norberto Bobbio
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
se întâmplă în cazul unei personalități de prim ordin, el îi "influențează" invers, remodelează modelele (ontologice) propuse de ei, eminescianizându-i spectaculos. Mai poate fi vorba, prin urmare, de un pesimism și optimism, la el, de naționalism și conservatorism sau chiar reacționarism precum pretind noii detractori ai poetului? Bineînțeles că nu, vechile clișee eminescologice spărgându-se ca sticla sintetică atinsă în punctul ei vulnerabil. E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voiește să trăiască! Noi cel puțin, ne-am făcut datoria de jurnaliști". Cum se vede, cele de mai sus și ce vor urma se instituie și ca un scurt tratat pentru uzul gazetarilor. Ziarele liberale îl acuză pe Bolintineanu de "reacționarism", punând starea de lucruri, evident dezastruoasă, pe seama guvernării trecute, a lui Cuza. Dar altele sunt cauzele năpastei dezvăluite de publicistul nostru (cum va proceda și Eminescu). Cea fundamentală este sistemul. Apoi, schimbările, neavenite, de persoane, nu de fundament: "Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
proletcultism"; Jean Ancel, istoric din Israel, emigrant din România în 1963, care susține, într-o discuție publică organizată de Fundația Culturală Română, în 1991, că "Eminescu a pus bazele unei concepții închise, ce determină complacerea în semivaloare și orientarea spre reacționarism", reluând poziția din 1944 a lui I. Ludo care îl așeza pe Eminescu în "elita ciomăgașă a neamului", alături de L. Rebreanu, ca "mentorii cretinologiei românești"; Leon Volovici care, în 1995, într-o carte editată la Humanitas, susține că antisemitismul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
soarta poporului român, provocând o "nouă schimbare la față". Una extrem de periculoasă întrucât periclitează chiar nucleul dur al ideii naționale. Vorbind despre "ofensiva perifericilor", Theodor Codreanu răstoarnă deconstrucțiile și demitizările postmodern de tip Patapievici, Boia, Negrici subliniind că, de fapt, reacționarismul de care este acuzat tot mai insistent Eminescu înseamnă, de fapt, salvarea ideii naționale. Re(a)dus la intenția sa originară (pe care i-o atribuia poetul însuși) conceptul definește o reacție firească, de apărare a unui organism. Gazetarul nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nour din Geniu pustiu e "confuză", fiind o imagine a "unui nihilism steril". Iar publicistica lui Eminescu, din punctul de vedere al Istoriei... manolesciene, a susținut tot felul de extremisme: "autohtonismul, tradiționalismul, șovinismul, naționalismul din Basarabia (subl. aut.), xenofobia, legionarismul, reacționarismul, antisemitismul etc." Dacă reacția de supraviețuire a ființei naționale românești din Basarabia, la acțiunile șovine, demolatoare de spirit național, ale altei națiuni, mult mai mari și mai puternice, este contestată de N. Manolescu, atunci, se pare, că dânsul este adeptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 1-2, ianuarie-februarie 2012 Adrian Dinu RACHIERU Eminescu în două exegeze (Lecturi textuale și contextuale) "Consumat" istoricește (după unele voci) și mumificat, pus "la produs" (cum s-a încercat / întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului care a frânat progresul istoric al societății românești, menținând-o în starea de înapoiere față de societățile occidentale. Mai mult, ca mare proprietar funciar, instituția bisericii s-a situat întotdeauna de partea greșită a baricadei, unindu-și interesele materiale cu ceilalți
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-a datorat, cred eu cu destul temei, i se trage de la acest viraj spre dreapta. Cum să te duci în buricul democrației ca reprezentant al unei forțe de dreapta? Cu cine este asimilată dreapta? Cu reacțiunea, cu extremismul, cu reacționarismul. Se supără domnul Vosganian că a fost făcut în fel de fel de feluri, între care și legionar, dar se supără degeaba, pentru că un liberal de dreapta este un nonsens și nu cade bine în stomacul democrată sensibil al Europei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dus lumea la disperare. Când o parte a societății a zis că nu ne îndreptăm spre o direcție bună, a fost taxată drept înapoiată, nostalgică, incapabilă să perceapă superioritatea democrației capitaliste, a economiei de piață etc. Pe de altă parte, reacționarismul românesc, manifestat cu harțag de foști U.T.C.-iști și P.C.R.-iști, metamorfozați ad-hoc în ideologi ai capitalului, pitiți în funcții și posturi, arătau cu degetul pe cei care nu s-au descurcat ca ei, n-au știut să valorifice
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ultimii 50 de ani nu exclude, spre exemplu, „depunctarea” (de către 173 Gr. C.) a unor „tratamente” aplicate operei lui Eminescu. Aici modelul istoricului literar nu pare a fi G. Călinescu ci, mai curând, E. Lovinescu, cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ultimii 50 de ani nu exclude, spre exemplu, „depunctarea” (de către 173 Gr. C.) a unor „tratamente” aplicate operei lui Eminescu. Aici modelul istoricului literar nu pare a fi G. Călinescu ci, mai curând, E. Lovinescu, cel care sancționa „tradiția”, vedea „reacționarism” și unde nu era, afișând un europenism ce va alina suferința multor critici români asupriți de dogmatismul național comunist dintre anii ’70-’90 ai veacului trecut. Se făcea alergie la orice adiere a curentului autohtonist, încât și Blaga era văzut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
șnur de tanga. Dar este foarte bine să facă un poet cât de mult, să își pledeze cauza. E nevoie de un pic de bufonadă, de „prostituare“ în sensul bun, trebuie și noi să ne mai flexibilizăm. Eu însumi, în reacționarismul meu, de multe ori îmi spun că ideile mari au nevoie totuși de o anumită frăgezire ca să apară în lume, trebuie să le bați precum carnea pentru șnițel. Să le faci cât mai lesne digerabile. Ce mai poate urma totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
creația poetului. O altă tendință, manifestă la nivelul exegezei jurnalisticii eminesciene, are în vedere excerptarea tendențioasă a unor fragmente din corpul articolelor și formularea, pe baza acestora, a unor judecăți de valoare mistificatoare privind gândirea politică a gazetarului. Aprecierea de reacționarism, formulată de critici precum Dobrogeanu Gherea și Eugen Lovinescu, funcționează ca un element inhibitor la nivelul interpretării, împiedicând înțelegerea adecvată a atitudinilor și opiniilor politice ale gazetarului. Ignorarea contextului istoric care generează textele conduce și astăzi la aprecieri eronate asupra
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acrediteze ideea atitudinii liberale a lui Eminescu. Dincolo de opțiunile politice ale jurnalistului, publicistica eminesciană se constituie în expresie a luptei pentru apărarea drepturilor românilor, pentru păstrarea identității naționale, pentru conservarea valorilor culturale, relevând preocuparea gazetarului pentru soarta poporului român. Naționalismul, reacționarismul, paseismul, acuze formulate de critică, sunt atitudini care traduc în fond dragostea și respectul jurnalistului față de specificul și valorile neamului românesc. Primul exeget al creației eminesciene rămâne, fără îndoială, Titu Maiorescu, cel care, în articolul " Direcția nouă în poezia și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar, că a fost "cel mai reacționar om din țara românească", susținând "domnia absolută, reînființarea breslelor, boeria etc."181, Garabet Ibrăileanu aplică publicisticii eminesciene eticheta de reacționarism, preluată de critici de prestigiu și rămasă activă până în zilele noastre. Cu funcție legitimantă, ampla monografie a lui G. Călinescu realizează un proces de redimensionare a creației înaintașilor prin prisma operei eminesciene, considerată moment de referință și numitor comun al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai mult rațional, găsise în Eminescu o rezonanță mult mai adâncă; spărgând cadrele teoriei creșterii organice, sensibilitatea poetului însuflețise timpurile revolute: în conștiința lui, prezentul se legase de un trecut simțit ca o realitate; evoluționismul junimist se prefăcuse, astfel, în reacționarism și simplele considerațiuni asupra valorii sociale a țărănimii într-un misticism țărănesc cu totul deosebit de junimism"185. Considerând definitorii pentru publicistica eminesciană ideea solidarității naționale prin tradiție, exaltarea păturii rurale ca unică realitate a neamului nostru, expresia lirică și pamfletară
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de-a lungul timpului atitudini variate. Atunci când nu face obiectul unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice generate de obiectivele de legitimare ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În zilele noastre, remarcăm eforturile unor interpreți de a reabilita imaginea jurnalistului prin demersuri analitice integratoare, care raportează limbajul publicistic eminescian la limbajul presei românești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În rândurile care urmează vom prezenta, pe rând, elementele care au determinat formularea unor astfel de calificative și pe cei care le-au promovat, încercând să vedem în ce măsură aceste etichete au acoperire în cadrul scrisului jurnalistic eminescian. a. Eminescu-reacționar. Aprecierea de "reacționarism", emisă de critici de prestigiu, de la Constantin Dobrogeanu-Gherea264 la E. Lovinescu 265, are la bază refuzul jurnalistului privind alinierea țării noastre la realitățile Occidentului, în măsura în care acestea erau în contradicție cu valorile și specificul național. Manifestând o atitudine critică față de persoanele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]