562 matches
-
I2 ↔ 2 HI Starea de echilibru nu este un proces lipsit de transformări chimice, dar acestea (reacția directă și cea inversă) se desfășoară cu viteze egale. Energia liberă a sistemului este minimă și constantă. La starea de echilibru, cantitatea de reactanți care se transformă în produși de reacție în unitatea de timp este egală cu cantitatea de produși de reacție ce reformează reactanții în aceeași unitate de timp. 49 3.3.2. Legea acțiunii maselor. Legea echilibrelor chimice Echilibrul chimic este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
desfășoară cu viteze egale. Energia liberă a sistemului este minimă și constantă. La starea de echilibru, cantitatea de reactanți care se transformă în produși de reacție în unitatea de timp este egală cu cantitatea de produși de reacție ce reformează reactanții în aceeași unitate de timp. 49 3.3.2. Legea acțiunii maselor. Legea echilibrelor chimice Echilibrul chimic este un echilibru dinamic și cele două reacții care formează procesul decurg cu aceeași viteză de reacție. Exemplu: Variația vitezelor în timp se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
chimic este un echilibru dinamic și cele două reacții care formează procesul decurg cu aceeași viteză de reacție. Exemplu: Variația vitezelor în timp se prezintă astfel: la începutul reacției, v1 este maximă și v2 este nulă. Treptat, pe măsură ce se consumă reactanți și se formează produși de reacție, v1 scade și v2 crește până când cele două viteze de reacție devin egale și sistemul ajunge la echilibru. După acest moment, concentrațiile componenților rămân constante. Expresiile vitezelor celor două reacții vor fi: v1 = k1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
k2·CC· CD . Raportul celor două constante reprezintă constanta de echilibru: Legea echilibrelor chimice sau legea acțiunii maselor, elaborată de Guldberg și Waage se enunță astfel: Definiție. La temperatură constantă, raportul dintre produsul concentrațiilor produșilor de reacție și produsul concentrațiilor reactanților este constant și reprezintă constanta de echilibru. 50 Henry Louis Le Chatelier (1850 1936) Karl Ferdinand Braun (1850 1918) Pentru o reacție de ordin superior constanta de echilibru va fi: , unde a,b,c,m,n,p - număr de moli
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
este îndepărtată mai repede, cu atât mai mult este favorizată formarea produsului dorit, NO2. Concluzie. Creșterea temperaturii duce la deplasarea echilibrelor în sensul reacțiilor endoterme, iar scăderea temperaturii duce la deplasarea echilibrelor în sensul favorizării reacțiilor exoterme. 3) Variația concentrației reactanților Dacă se mărește concentrația uneia dintre substanțele participante la reacție, atunci echilibrul se deplasează în sensul consumării acestei substanțe, pentru a se menține aceeași valoare a constantei de echilibru. Dacă se mărește concentrația oxigenului, adică numitorul devine mai mare, păstrarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai mare, păstrarea constantei de echilibru la aceeași valoare se face prin mărirea valorii numărătorului, adică prin creșterea concentrației trioxidului de sulf, CSO3; echilibrul se va deplasa spre dreapta. În practica industrială se introduce de obicei în exces unul din reactanții mai ieftini pentru a deplasa echilibrul spre formarea produșilor de reacție. În același mod, dacă se micșorează concentrația uneia dintre substanțele rezultate din reacție, echilibrul se va deplasa în sensul formării acelei substanțe. Exemplu: NaCl + H2SO4 ↔ NaHSO 4 + HCl Acidul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
eterogene. Pentru a asigura un randament optim al procesului și a deplasa echilibrul reacției spre formarea de ester, se va lucra cu un exces de alcool în raport molar de 15:1 față de acidul acetic. Pentru determinarea concentrațiilor celor doi reactanți la echilibru, se va efectua esterificarea în cataliză eterogenă cu catalizator Dowex 50 - R sau Amberlite IR - 150 (ambele cu grupări active sulfonice -SO3H) și se va determina concentrația acidului acetic prin titrare cu o soluție de hidroxid de sodiu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ajunge prin descoperire: - descoperire inductivă - când elevul folosind raționamente inductive poate să ajungă, independent la formularea unor definiții, reguli, principii. Ea acționează de la concret la abstract, de la particular la general, de la inferior la superior. Exemplu: precizați care dintre perechile de reactanți de mai jos reacționează și ce concluzie puteți trage? Fiecare metal poate substitui din compuși metalele situate după el în seria activității chimice: - descoperire deductivă - când în procesul de învățare, elevul pleacă de la cazuri generale însușite anterior, pentru a ajunge
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
caracteristice complexului format în sistemul studiat. Frecvent, în cazul formării compușilor coordinativi, se iau în considerare benzile câmpului cristalin. Practic, metodele spectrofotometrice pot fi utilizate în toate cazurile când formarea complecșilor se manifestă prin modificări în spectrele de absorbție ale reactanților (ionul generator de complecși, liganzii): deplasări de benzi, modificări ale coeficientului molar de absorbție, apariția de noi benzi de absorbție etc. 5.1.1.2 Principiul metodei În sistemele în care se formează compuși coordinativi mononucleari, se poate determina compoziția
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
1.2.1 Metoda variațiilor continue Metoda a fost folosită prima dată în scopuri limitate de Ostromîslenski și, apoi, fundamentată teoretic de Jobb. În principiu, metoda se aplică în cazul formării complecșilor mononucleari, prin studiul amestecurilor de soluții izomolare ale reactanților, metalul și ligandul. Practic, se amestecă un volum (1-x) de soluție izomolară a speciei M de concentrație c cu un volum x de soluție de aceeași concentrație din specia L și se măsoară absorbanța sau extincția la o lungime de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
care x variază între 0 ÷ 1. Dacă în reacția de echilibru următoare: q M + p L ⇄ MqLp se formează compusul coordinativ MqLp, pentru determinarea raportului de combinare se folosesc serii de soluții reactante în care se utilizează cantități variabile din reactanții M și L, astfel încât raportul de combinare al acestora să difere de la un sistem la altul. Valorile proprietăților măsurate (absorbanță, extincție) ale sistemelor obținute prin amestecarea soluțiilor reactante vor trece printr-un maxim sau minim pentru o anumită valoare a
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se vor amesteca 152,5 cm3 soluție de clorură de amoniu 0,2 N și 97,5 cm3 soluŃie de hidroxid de amoniu 0,2 N. Se prepară apoi câte 25 cm3 soluție de concentrație 0,1 M din fiecare reactant (clorură cuprică, respectiv acid sulfosalicilic). Dizolvarea substanțelor și aducerea la balon cotat se va face cu ajutorul soluțiilor tampon, și nu a apei distilate. Prin urmare, se vor obține două seturi de soluții. Se va studia sistemul de reacție clorură cuprică
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
care se formează în aceste sisteme prezintă rapoarte de combinare diferite în funcție de pH-ul sistemului, determinările refractometrice se vor realiza atât la pH = 5, cât și la pH = 9. Se prepară serii de soluții care să conțină volume diferite de reactanți, exprimate procentual, considerând volumul total egal cu 4 cm3. În tab. 5.5 sunt prezentate raporturile de amestecare ale celor două soluții, indicându-se și compoziția procentuală a sistemelor analizate. Soluțiile se prepară în eprubete (spălate și uscate) numerotate de la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
5.5 sunt prezentate raporturile de amestecare ale celor două soluții, indicându-se și compoziția procentuală a sistemelor analizate. Soluțiile se prepară în eprubete (spălate și uscate) numerotate de la 1 la 11. După prepararea fiecărei soluții din serie (prin adăugarea reactanților), eprubeta se agită prin scuturare energică. După un interval de timp (același pentru toate soluțiile) se fac determinările de indice de refracție; acesta se citește pe scara aparatului cu o precizie de patru zecimale. 5.1.2.4 Interpretarea rezultatelor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se bazează pe construirea a două curbe Jobb (1 și 2), utilizând metoda variațiilor continue a soluțiilor izomolare. Ducând o paralelă (p) la abscisă, aceasta intersectează curbele 1 și 2 în punctele M și N, cărora le corespund concentrațiile în reactanți a1 și b1 (punctul M), respectiv a2 și b2 (punctul N). Considerând x concentrația compusului coordinativ format, a concentrația totală a ionului metalic, iar b concentrația totală a ligandului, constanta de stabilitate va fi dată de relația: </formula> (5.17
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
al teoriei electronice, se definesc ca fiind toate procesele chimice care decurg cu transfer de electroni între atomi, ioni sau molecule. Sau, reacțiile chimice care au loc cu modificarea numerelor de oxidare al unuia sau mai multor elemente din componența reactanților sunt reacții de oxidare-reducere. După sursele principale care pot furniza electroni, procesele redox se împart în: electronice, radiochimice, electrochimice, chimice, fotochimice, termice. În practica de laborator predomină reacțiile redox chimice și electrochimice În orice reacție chimică care decurge cu transfer
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
posibilă pentru numerele de oxidare ale acelui element. Exemple: M2IS4+O3 ; H2O2 ; MIN3+O2 ; CrX3 ; M2IHP3+O3 etc. 2 STABILIREA COEFICIENȚILOR REACȚIILOR REDOX Pentru stabilirea coeficienților în reacțiile redox este necesar să se parcurgă următoarele etape: scrierea formulelor chimice ale reactanților și produșilor de reacție, în funcție de natura mediului de reacție, în ordinea : oxidant, mediu de reacție, reducător. calcularea numerelor de oxidare ale atomilor sau ionilor care participă la schimbul electronic. scrierea ecuațiilor proceselor de oxidare sau reducere, respectiv pierderea și acceptarea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
electroni sub forma unor procese de electrod. stabilirea și scrierea coeficienților în reacțiile redox, ținând seama de faptul că numărul de electroni cedați de reducător trebuie să fie egal cu cel al electronilor acceptați de oxidant. De exemplu se dau reactanții . În acest sistem, KMnO4 este oxidantul, prin mangan care are N.O. = +7; acidul sulfuric, H2SO4 este mediul de reacție, iar FeSO4 este reducătorul, prin ionul de fer cu N.O.= +2. Ionul Mn7+ se reduce trecând în Mn2+, iar
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
electroni acceptați de oxidant trebuie să fie egal cu numărul de electroni cedați de reducător se pot scrie următoarele semi-reacții. Cifrele 2 și 5 sunt coeficienții celor două reacții (reducere și oxidare). Aceste cifre se scriu în reacția generală, în dreptul reactanților și produșilor de reacție în așa fel încât numărul electronilor cedați de reducător să fie egal cu numărul electronilor acceptați de oxidant, iar numărul ionilor și atomilor din sistem să rămână neschimbat. B. Metoda iono-electronică Se aplică în special în
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
urmărește studierea caracterului oxidant al unor clase de compuși anorganici: acizi, săruri anorganice ș.a., precum și caracterul reducător al unor compuși. Se urmărește capacitatea oxidantă, respectiv, variația acesteia în diverse condiții de reacție; cum ar fi: condiții de reacție (pH), concentrația reactanților, temperatură ș.a. 2. Considerații teoretice După cum s-a arătat în lucrarea teoretică care prezintă generalități privind reacțiile de oxidoreducere, o serie de substanțe cum sunt: cationii metalici în stări de oxidare superioare; oxizii metalici, care conțin cationi în stări de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
CrCl3. Granule sau pulbere: Fe, Al, Cu, Zn și S. Eprubete, stative pentru eprubete, spatule din sticlă, spatule metalice, baghete, becuri de gaz, trepiede, site de asbest, pahare Berzelius, pipete, sticle picurătore cu reactivi. Mod de lucru Utilizând soluțiile preparate, reactanții solizi menționați, apa distilată și soluțiile diluate de acizi și baze, ca mediu de reacție se verifică experimental caracterul oxidant al unor elemente și combinații anorganice: se vor scrie reacțiile chimice cât și sistemele oxido-reducătoare pentru fiecare caz în parte
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
loc este. MnCl4 este o substanță nestabilă și neionizabilă, care se descompune cu degajare de clor. În loc de MnO2 se poate folosi CaOCl 2. După cum se constată din ecuațiile chimice menționate acidul clorhidric, funcționează atât ca agent reducător cât și ca reactant care nu-și schimbă starea de oxidare. Apa de clor, astfel obținută este folosită pentru verificarea proprietăților fizice și chimice ale clorului. 3.2.Obținerea bromului În laborator, bromul poate fi obținut atât în stare gazoasă cât și în stare
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
stare elementară, în molecula de S8 el se găsește în stare de oxidare 0. În consecință, va funcționa ca amfolit redox, adică oxidant și reducător (predomină caracterul reducător) disproporționând la cald în prezența apei, a bazelor alcaline sau a altor reactanți adecvați. Prin simpla mojarare, într-un mojar de porțelan a florii de sulf cu Hg metalic, la temperatură obișnuită, se obține HgS de culoare neagră. Elementul adăugat în exces față de cantitatea stoichiometrică rămâne necombinat. HgS reacționează cu HNO3 concentrat, deci
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
al teoriei electronice, se definesc ca fiind toate procesele chimice care decurg cu transfer de electroni între atomi, ioni sau molecule. Sau, reacțiile chimice care au loc cu modificarea numerelor de oxidare al unuia sau mai multor elemente din componența reactanților sunt reacții de oxidare-reducere. După sursele principale care pot furniza electroni, procesele redox se împart în: electronice, radiochimice, electrochimice, chimice, fotochimice, termice. În practica de laborator predomină reacțiile redox chimice și electrochimice În orice reacție chimică care decurge cu transfer
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
posibilă pentru numerele de oxidare ale acelui element. Exemple: M2IS4+O3 ; H2O2 ; MIN3+O2 ; CrX3 ; M2IHP3+O3 etc. 2 STABILIREA COEFICIENȚILOR REACȚIILOR REDOX Pentru stabilirea coeficienților în reacțiile redox este necesar să se parcurgă următoarele etape: scrierea formulelor chimice ale reactanților și produșilor de reacție, în funcție de natura mediului de reacție, în ordinea : oxidant, mediu de reacție, reducător. calcularea numerelor de oxidare ale atomilor sau ionilor care participă la schimbul electronic. scrierea ecuațiilor proceselor de oxidare sau reducere, respectiv pierderea și acceptarea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]