430 matches
-
ai sentimentul că se poate prăbuși În orice clipă peste tine. Cuvântul ăsta s-a pierdut la un moment dat În aglomerația de cuvinte noi, care se zbăteau să iasă la suprafață, cum ies viermișorii pe o brazdă de pământ reavăn. Când a văzut că sunt atât de multe și diferite, l-a cuprins Întâi panica, apoi dorința de-a le așeza, născocindu-le tot felul de Împerecheri. Era fascinant, dar totodată foarte periculos. Se putea răni cu ele, putea deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton. Marcă apoi punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva, îi răspunse Mma Ramotswe. Sau, mai curând, ca să ajut pe cineva să dea de altcineva. — Vorbești în șarade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
străvezie și aurie, care‑i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe un păi, ghioaga uriașă și începu hotărât ascensiunea, oprindu-se din când în când pentru a cerceta urmele lăsate de rănit în trecerea să, constând în dare de sânge, crengi rupte, pietre desprinse și urme de picior în pământul reavăn. Tapú Tetuanúi și Vetéa Pitó îl urmară cu oarecare șovăire, iar cel dintâi întorcea mereu capul, ca și cum s-ar fi temut că dintre tufișuri să nu se ivească, din clipă în clipa, uriașul care fusese pe punctul să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajunsese la Palat, Margaret fusese copleșită la vederea porticului impozant, a coloanelor albe, mai groase decât trunchiurile de copaci, a marilor lămpi de sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu un iz de grăsime de gătit. Rezulta o aromă asiatică tipică, iute, dar nu neplăcută. O copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Primăvara Primăvara este cea dintâi și cea mai gătită fiică a bătrânului an. Mingea de aur și de foc a soarelui a transformat văzduhul într-un fagure încins. Mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălai peste pământul reavăn. Primăvara aduce în coșulețul ei cele mai diverse și frumoase flori: ghiocei, vestitori ai căldurii, toporași și viorele. Toate își desfac la vederea ei petalele viu colorate ca și cum ar spune: Bine-ai venit, dragă Primăvară! Mugurii copacilor s-au desfăcut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te asigur, așa obscură și criptică. Lumina ei mă va purta spre lumină. La drum! Presară-te cu primejdii! Nu pot, spuse drumul, știi să le ocolești, plantează-ți mine antipersonal, le vei ocoli, fii mlaștină, o vei face pământ reavăn cu bălegar, mișunând de cârtițe și buruieni care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a fost de ajuns: gheața s-a topit, pe maluri au prins să se înalțe flori, pământul reavăn reveni la viață; el însuși s-a ridicat, fără să simtă durerea, privind cu ochi luminoși în jur, privind în sus la Soarele care se înălțase, la cerul senin, la arbori, la păsări, la animale. Dumnezeu trimisese, într-adevăr, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lasă să merg de capul meu unde-mi văd ochii. Ce era să-i mai spun : că atunci când m-a luat în brațe, parcă înflorise toată via și miroseau brațele lui a pâine caldă și a struguri, și a câmp reavăn, și a soare, și a ploaie și-mi era bine și cald ca atunci când mă mângâia mama să adorm... Și, nu știu cum, când s-a întors să spună ceva de copii și împărăție, s-a revărsat părul lui peste fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asfințitului, dar nu era așa : luneca din hainele lui, ieșea din el, pe urmă nu mai era deloc el, era numai lumina și pâlpâia ca o flacără aurie și caldă și aromind a pâine, și struguri, și flori, și câmp reavăn, și ploaie, și rouă, și ierburi și viață... apoi s-a topit ca în lumina soarelui de amiază și iar s-a făcut lumina asfințitului și, încetul cu încetul, l-am văzut iar pe el mi s-a părut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi, s-a lăsat pe arătură o pasăre albă, uriașă... Cu cioc roșu, picioare lungi și pene albe, tivite la vârful aripilor cu negru. După ce s-a lăsat pe arătură, și-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele transpirate și reveni în curtea casei în maiou și cu picioarele goale. În zilele următoare el se apucă din proprie inițiativă să facă diferite treburi prin gospodărie. Se urcă mai întâi pe acoperișul casei, ca să curețe de funingine coșurile cu o prăjină meșterită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ies zeci de raze subțiri subțiri / alta prelungă și puțin tremurată / ca ramura din salcia / ruptă de copilul vecinilor / ca să și-o pună coardă la arc / o linie unduitoare / lăsată parcă de șarpele ce trece / după fiecare ploaie / prin grădina reavănă ș...ț" Robert Șerban vede mai mult decât simte, ceea ce conduce, simultan, la un atu și la un neajuns. Aceasta fiindcă poezia lui este ofertantă imagistic pentru cititor, însă lipsa unei emoții mai intense poate fi uneori amendată. Pentru a
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
în Balcani / într-un singur secol care / abia ieri a trecut... și eu / intru! Intru - imediat!// Oaia de mine, disciplinată, / oul de pasăre dezaripată! / Unde începe România / și unde se termină Serbia? / Și - invers?" (Mai bine nu intrăm). O expresie reavănă, indicînd mai curînd o românească orală, cu reflexe arhaice, decît una studiată în școli, face parte din specificul rostirii d-sale. Ea însoțește convenabil manifestarea unui temperament tumultuos, interogativ, anxios, revendicativ. Fluxul liric e debordant, verbele se-așează năvalnic în
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
în tristă necîrtirea lor, decît cei care-i împovărează: "Mîna cu care înnod și înclei/ slova stîngace, ruga amară,/ îngeri o țin ușor de subsoară,/ ca să nu tulbure marea tristețe a ei."( Spovedanie). Semnificativă, pentru o anume pregătire a sufletului reavăn de munca ce-au să-i facă uneltele, e Curăție: Stărui cu palme înalte de cer/ să-ți cuprind preajma și mă cutremur/ de cîte ori îți simt ființa de mreji/ învelindu-mă: stea polară pe vremuri.// Joaca și-alergarea
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
intens humifer (negru, negru brun, negru cenușiu). Tipul de humus: mull, moder, humus brut, turbă. Conținutul de schelet : soluri fără schelet; slab scheletice (până la 25 % schelet); semischeletice (25-50%); scheletice (50-75 %); excesiv scheletice (peste 75%). Umiditatea solului : uscat (U0); uscat - reavăn (Ul); reavăn (U2); reavăn - jilav (U3); jilav (U4); jilav-umed (U5); umed (U6); umed - ud (U7); ud (U8); parțial submers (U9); submers (mlaștină) (U10). . Reacția solului : extrem acidă (pH - sub 3,5); foarte puternic acidă (3,6-4,3); puternic acidă (4,4-5); moderat acidă (5,1-5,8
GHID DE BUNE PRACTICI din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261211]
-
eroul uneia dintre povestirile lui Stevenson), Borges i-a fost recunoscător; s-a simțit din nou pe pământ sigur, și-a redobândit controlul reflexelor, iar greața părea să se fi evaporat, ca aburii fierbinți ai ceaiului de mușețel în atmosfera reavănă, răcoroasă, a Lisabonei spălată de ploaie... „Ce întrebare extraordinară!” a exclamat plin de efuziune. Întâmplător, tocmai îi vorbeam tânărului meu prieten Alberto Manguel - un tânăr cărturar extrem de dotat, - despre bucuria de a-l citi pe Stevenson de la o vârstă fragedă
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]