131 matches
-
văzut” într-o emisiune TVR a Ruxandrei Garofeanu, prin ‘93, ‘94, în camera de lucru, în fața pianului luminat de veioză. Ș. F.: Doamnă, eu, dacă s-ar putea, l-aș rade pe veioză din dicționarul nostru: e un vocabul absolut rebarbativ. Știu că, în fond, el e inevitabil; numai că poezia - definiție! - e o modalitate de a evita, subtil, niscaiva termeni... Româna nu prea știe, din păcate, să adopte unele fonetisme „străineze” (vorba lui Luca Pițu): ü, ö... L. N.: Și
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
să aibă o logică, că există o compatibilitate stilistică firească între dans și muzică; ...că o adaptare forțată poate aduce, eventual, o siluire a bunului simț. Mai ales atunci când se urmărește a flata gustul unui public mai puțin educat, dar rebarbativ în manifestările sale. Ce se mai poate urmări la Viena, la Opera de Stat, sau la Deutsche Oper Berlin, cealaltă importantă instituție de acest gen din capitala federală a Germaniei? Evident, Mozart. Găsești săli arhipline inclusiv la spectacolele care au
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
mai apuc să spun/ cum mi-aș aduce aminte / cum aș citi în zațul cafelei noi înfrîngeri / noi capitulări înaintea altor neîncepute lupte" («osătreacășiasta»). Neispitită de transcendent, autoarea stăruie pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
colonelului muntean. Reeditarea de la Blaj, fiind anastatică, îngreunează enorm lectura. Redactat și tipărit în Transilvania sfârșitului de secol XIX, opul lui Vasilie Moldovan ne întâmpină cu celebra ortografie etimologizantă și cu un vocabular latinist care, astăzi, și-a pierdut caracterul rebarbativ, devenind, aș zice, de-a dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
nebulozitate opacă și numai desecretizarea dosarului lui Mihai Botez ar da contur unui profil până atunci captiv al unui derutant joc de lumini și umbre. Puse în balanță cu gentilețea și generozitatea recuperatoare ale lui Dorin Tudoran cu atât mai rebarbative sunt recentele ieșiri la rampă ale Vioricăi și Magdei Botez (sora și, respectiv, a doua soție a lui Mihai Botez) în revistele Cultura, Observator cultural și 22, unde cele două doamne, abile generatoare de calomnii și injurii, fără prezentarea unor
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
în evocările cu caracter memorialistic - într-o lectură agreabilă, în egală măsură plăcută și instructivă. Asta dovedește că Șerban Cioculescu a avut dreptate când a inventat formatul „Rotondei 13”: chiar dacă istoria literară a devenit o îndeletnicire accesibilă mai curând specialiștilor, rebarbativă pentru marele public, dezbaterile orale, atunci când amfitrionii și participanții sunt bine aleși, reușesc să recupereze o bună parte din farmecul ei pierdut. Această modalitate ar putea fi și azi o soluție de recâștigare a unei părți din publicul pierdut al
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
văd ochii noștri până departe) era la locul său. Absența ei răzbate până în teritoriile unde poetul înfruntă de unul singur precaritatea provinciei, însă dincolo de melancolia după cea dusă (a ajuns la Seattle, se pare) subzistă un ton ludic, o topică rebarbativă, ca și decepție care include și oful de a fi o provincie oarecare a lumii: „... când vei ajunge la seattle/ îți voi trimite o scrisoare de la câmpulung. / mai îți amintești de unul neacșu,/ dar de limba română în care scria
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
a unei stări de torpoare fără soluție, poeta craioveană posedă o fibră vitală pe care nu ezită a o aduce în scenă. Retractilitatea e doar un contrapunct stilistic al unor reacții suficient de energice. În primul rînd față de fauna umană rebarbativă, întrupată într-un „neica nimeni”, care „se plimbă sătul și tihnit// prin orășelul de pe malul stîng/ al apei aproape curgătoare, presărînd/ pe urmele lui vagi hîrtii sclipitoare”, fiind totodată „stăpîn/ pe coada vacii nebune,// pe ștampila primăriei/ și pe destinul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
pentru violoncel și pian, prima Sonată pentru pian și vioară, de asemenea celebrul ciclu pentru pian "Scene din viața copiilor". în partea a doua a concertului a putut fi audiat marele Trio în fa major pentru pian, vioară și violoncel. Rebarbativ colocvială, quasi-tezistă în comunicare, ocolind în bună parte convențiile tradiționale ale scenei de concert, adresarea celor trei tineri muzicieni urmărește, în fond, stabilirea unei firești relații cu publicul tânăr. Este publicul de mâine, un public țintă care trebuie orientat încă
Proiectul "Schumann" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10163_a_11488]
-
prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. “Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere... cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi” (N. Manolescu, 2003). Critica literară nu este numai o radiografie și analiză a operei
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
că le-a urmat acolo (1858-1859, 1859-1860), le-a trecut cu bine. Director al școalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici, iar învățăori - în anul întâi, Ioan Litviniuc, si într-al doilea, Ioan Zybaczynski. Domnii învățători, cu nume așa de rebarbative, erau mulțumiți de băiat, mai ales că începuse să rupă și ceva germană. În anul școlar 1858-1859 Eminescu se clasifică al 15-lea printre 72 de colegi. Elevul era silitor, avea purtări bune și aplecare la învățătură, socotea mulțumitor și
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
pomeniți de Diogene Laertios. Distanța, ca și implicarea, în raport cu propriile personaje, precum și proba limitei lor, prin afișarea ostentativă a ‘'gândiri producătoare'' a fiecăruia dintre ele, face ca acest poet să aibă constant controlul într-un turbion de poeticitate adesea asumat rebarbativ, care își arată rodul în fiecare cânt al poemelor sale, amplu orchestrate. Remarc pasiunea pentru rostit, proprie unor gânditori pe cont propriu, excedați de cunoaștere, pasionați de grația, ca și de abjecția, propriului rol, cuplate la tensiunea unui scenariu pentru
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu i s-a retras harul. Nu e atinsă de rătăcire, alienare, idolatrie, cum se întâmplă cu ateismul consecvent, rebarbativ, sigur pe sine, care, atunci când mai nutrește și veleități estetice, își etalează, cu nonșalanță, vidul, trupolatria și nulitatea. Nimic din toate acestea sub condeiul Mariei Nițu. Ceea ce înseamnă că lumea ei, atât de originală, are un Centru (”osia lumii”), un
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
înțeleagă cei la care ținea, că nu asta contează, nu scorțoșenia și găunoșenia parvenită, ci spiritul înalt, în continuă și emulativă alertă. Să nu se creadă că dezinvoltura lui "arțăgoasă" avea doar dominantă resentimentară, dimpotrivă, tot ce lua turnură aparent rebarbativă nu era decît harul lui inconfundabil de histrion fermecător. Chiar și răutăți care-l aveau în colimator, printre alții, și pe un academician de talie europeană ca Oprescu arătau în ochii noștri amuzat-măriți drept numere burlesc-picante, în stare a electriza
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dotat desenator. Ei, aici e-aici. O dată cu schimbarea lumii, feței lumii moderne, și artele vizuale, și ele, s-au schimbat, poate prea mimetic după gustul meu (și nu numai), mimînd apăsat manfișismul general și producînd, ele însele, soluțiile cele mai rebarbativ manfișiste. Doar pentru a atrage atenția, de cele mai multe ori, doar pentru asta. Dedesubt aflîndu-se, nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu „autenticitate” și legitimitate, fără „extremism”, fără intoleranța obsesională proprie uneori corifeilor francezi ai acestei orientări, însă cu o permanentă circumspecție și distanțare (auto)critică, și s-a materializat în texte agreabile la lectură, limpezi și expresive, deloc tehniciste, deloc rebarbative. În Realism și devenire poetică..., C. afirmă și demonstrează, analitic, existența unui proces de evoluție a prozei literare franceze din ultimele câteva secole (investigația, selectivă, începe de la clasicii din secolul al XVII-lea și continuă cu Balzac, Flaubert, Lautréamont, Zola
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
aruncat în mare. Dacă Alecsandri ar fi intervenit în textul baladei populare, este de presupus că el ar fi urmat versiunea cronicii pe care o menționează (128). Nu aș insista atât de mult asupra acestui insolit și, într-un fel, rebarbativ ritual funerar (expunerea la înălțime), dacă nu l-aș fi întâlnit și în variantele transilvănene ale Mioriței, colinde despre care folcloriștii au convenit că reprezintă formele cele mai arhaice ale temei. Cererea testamentară a ciobanului, adresată propriilor săi ucigași, sună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii sale (și nu cel al eșecului) a impus sinuciderea bătrâ- nului rege. Prinzând fără arme, legând și sacrificând Minotaurul, Tezeu și-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Contribuțiile lui I. își mențin, pe anumite direcții, intactă actualitatea. Eminescologul rămâne astfel o autoritate de prim rang. Textele despre Caragiale (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale), Creangă, Sadoveanu, Hortensia Papadat- Bengescu, G. Topîrceanu, Otilia Cazimir și alții, „rebarbativele” (ca stil) lui critice (cum zicea G. Călinescu), conțin „cele mai fundamentale lucruri”. „Rămâi surprins - își continuă ideea G. Călinescu - să găsești un lucru, evident abia azi, bănuit cu mult înainte.” Preocupările stricte de istorie literară fructifică în prelegerile academice
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
rezolvarea conflictului: Lae se dovedește până la urmă un revoltat de carton, care, după ce se îndepărtează de familie și de comunitate, cutreierând munții alături de un grup de legionari, se hotărăște totuși să se înscrie în colectivă din rațiuni pragmatice. Romanul este rebarbativ la lectură, mai ales din pricina stilului, fie prea reportericesc (în consemnarea unor fapte), fie liricoid (în exaltările protagonistului sau în elogiile bombastice aduse clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de elemente nelatine. Această opțiune se răsfrânge și asupra preocupărilor de folclorist ale lui S. Pentru a evidenția latinitatea românilor și prin literatura populară
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
de stânga. D. Țepeneag mi se pare a fi, după o vorbă a lui Paul Valéry, un om de stânga printre oamenii de dreapta și un om de dreapta în mijlocul oamenilor de stânga docili și dogmatici. Un spirit, pe scurt, rebarbativ, incomod, care-și pune mereu la încercare dușmanii, ca și prietenii... Îl prețuiesc mult ca scriitor și, la ora actuală, mi se pare a fi printre cei mai importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
din care se alcătuiește o nouă realitate și o nouă conștiință a acestei realități. Este vorba despre ceea ce unii au numit hiperrealitate și despre „gândirea nouă” care o reflectă, botezată, la rândul ei, postmodernism 5. Ambele concepte sunt echivoce și rebarbative: nici unul nu se supune definițiilor clasice, aristotelice. Nu poate fi indicat „genul proxim” al nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modul ei de funcționare asupra lumii care o înconjoară. În prima parte, voi insista asupra modului de afirmare a universității mai ales din perspectiva noii piețe emergente a învățământului superior și a calificărilor academice. Limbajul folosit va fi unul oarecum rebarbativ, referindu-se la universitatea-corporație și la „industria educației”. În partea a doua, voi revizita valorile academice tradiționale în contextul modernității recente și voi încerca să văd cu ce riscuri se confruntă și cât de desuete au devenit sau cât de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]