132 matches
-
mereu gata de moarte, a vecinului literar. Și la inițiativele mai sistematice, de pildă programul de traduceri al ICR-ului. Care au pus, nu încape vorbă, probleme de selecție, contestată și răs-contestată, dar reușind să meargă mai departe. Termeni destul de rebarbativi pentru cei preocupați de literatură, precum prospectarea pieței, cercetări de teren, lansări în grup, pentru o mai bună vizibilitate (horresco referens, ar spune cei care au prins vremea debuturilor colective), sînt înșirați de Ion Pop în galeria cu soluții. Firește
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7862_a_9187]
-
nebulozitate opacă și numai desecretizarea dosarului lui Mihai Botez ar da contur unui profil până atunci captiv al unui derutant joc de lumini și umbre. Puse în balanță cu gentilețea și generozitatea recuperatoare ale lui Dorin Tudoran cu atât mai rebarbative sunt recentele ieșiri la rampă ale Vioricăi și Magdei Botez (sora și, respectiv, a doua soție a lui Mihai Botez) în revistele Cultura, Observator cultural și 22, unde cele două doamne, abile generatoare de calomnii și injurii, fără prezentarea unor
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
există inimă, ci doar „o seninătate sulfurică”, atroce, care îi „mănîncă poemul”. Nimic de făcut așadar cu prezentul care e pur și simplu o oroare incorigibilă. Dar trecutul? Acesta e marcat de neputința împlinirii, reprezentînd o transpoziție retroactivă în prezentul rebarbativ, „zeitatea sau ceea ce crezi că ești”. Id est o complicitate malefică între sublim și abject. La rîndul său, viitorul nu e decît un Neant atît de cutremurător în promisiunea sa grandioasă încît tulbură rațiunea, „în nopțile neconsolaților/ unde se vorbește
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
lor ce sugerează suspiciunea, destabilizarea, dezechilibrul. Aidoma unei fine antene lansate în atmosfera istorică, sensibilitatea poetului manifestă o tulburătoare alertă. O meteorologie morală ostilă îi impregnează textele. Iată, încă în volumul Plantații, din 1945, alaiul dezmoșteniților evoluînd printr-un mediu rebarbativ: „Eram cerșetori de la Nord, de la Sud,/ laponi și creoli întomnați,. numai Vărsătorul din Zodii/ ne turna Calea Laptelui în pumni.// Grădina cu fructe de sticlă/ avea toate aleile pavate cu plumb;/ pe zidurile de cetate lipsite de porți/ în loc de steaguri
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
lumină. Ei s-au întors acolo plutind peste păduri. M-au lăsat singur cu negrul cățel într-o cutie de carton”. E caracteristică acestor versuri o teroare bacoviană, adică una răsfrîntă în resturile umile ale vieții, în banalități, în senzații rebarbative (O pînză roasă). Singurătatea e „mai pustie fără scris”, bardul își propune a privi pur și simplu cum cad frunzele, nădăjduind că „și cu lingoare voi vedea cum cad”. Pentru un supliment de autenticitate stilistică, se adaugă și o fărîmă
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
scurt timp, arată C. Pricop, noua "dogmă" a profesorilor și studenților facultăților de litere... Consecințele acestei mode nu puteau fi neglijabile. Structuralismul a condus critica literară spre un dogmatism absurd, spre "metode" de cercetare improprii și o terminologie pretins științifică, rebarbativă. Dar, ceea ce ni se pare mai grav, și afectează practic perspectiva asupra moștenirii literare, inclusiv asupra perioadei pe care o studiem, e faptul că dimensiunea istorică a fenomenului literar începea să fie complet ignorată. Grilele se pot aplica la fel de ușor
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Persistă într-ale scrisului, publicînd pînă în 1939 nu mai puțin de șapte volume, ca tot atîtea trepte spre desăvîrșirea materialului de expresie și a rafinării ideatice. Chiar dacă majoritatea criticilor văd în primele volume defectul unor versuri bolovănoase, cu "dialecta-lisme" rebarbative în slujba alegoriilor prea transparente, explicitate discursiv, nici o voce îndrituită a se rosti definitiv nu neagă forța de expresie a dezlănțuitului "ortodox maniheist". Este atras, cum era și firesc, să publice în paginile revistei Gîndirea, dar cooptarea lui de lungă
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu i s-au scos la
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
să aibă o logică, că există o compatibilitate stilistică firească între dans și muzică; ...că o adaptare forțată poate aduce, eventual, o siluire a bunului simț. Mai ales atunci când se urmărește a flata gustul unui public mai puțin educat, dar rebarbativ în manifestările sale. Ce se mai poate urmări la Viena, la Opera de Stat, sau la Deutsche Oper Berlin, cealaltă importantă instituție de acest gen din capitala federală a Germaniei? Evident, Mozart. Găsești săli arhipline inclusiv la spectacolele care au
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește nu stinge ardoarea autorului, frenezia ascunsă cu care își articulează ființa în lume. Notificările ei reprezintă un abandon pur liric, visător, în existența fixată prin alfabetul rebarbativ, prin metaforizarea naturalist-reportericească: "Toate părțile trupului meu miroseau a femeie" (ibidem). Sau: " Sîntem buni și frumoși, sîntem buni și frumoși, ficțiunea mea blondă,/ Ca frunzele strălucitoare ce urcă/ Treptele oamenilor de azi, în cărțile poștale" (Chist de lumină, taxă inversă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
a unei stări de torpoare fără soluție, poeta craioveană posedă o fibră vitală pe care nu ezită a o aduce în scenă. Retractilitatea e doar un contrapunct stilistic al unor reacții suficient de energice. În primul rînd față de fauna umană rebarbativă, întrupată într-un „neica nimeni”, care „se plimbă sătul și tihnit// prin orășelul de pe malul stîng/ al apei aproape curgătoare, presărînd/ pe urmele lui vagi hîrtii sclipitoare”, fiind totodată „stăpîn/ pe coada vacii nebune,// pe ștampila primăriei/ și pe destinul
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea suferă: e fragmentară, rebarbativă, nefamiliară și, lipsită de emoție, nu creează empatie cu cititorul. Un fel de bip liric precum un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme conțin fragmente excelente (secvența cu mama din psi este tare de tot) și câteva imagini și metafore
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
ținut ața și acele,/ un sul de pînză și un scaun cu spetează" (Hîrtii pe masa mea de lucru). ,Omul concret" nu este însă unul indiferent, impasibil, în pofida funcției sale aparent umile, de grefier al înfățișărilor realului, de predilecție depreciate, rebarbative, ca spre a-i potența umilința. Dimpotrivă, e înzestrat cu o luciditate acută, deoarece reducția morală căreia i s-a subordonat i-a ascuțit dureros scepticismul, negația. Amputării morale la care s-a supus i-a asociat idiomul negativ prin
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
literare” (Să mă alătur turmei?). Anonimatul constituie corolarul explicabil al izolării celui ce se simte „poet neînsemnat de ștampilele/ gloriei literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
pentru violoncel și pian, prima Sonată pentru pian și vioară, de asemenea celebrul ciclu pentru pian "Scene din viața copiilor". în partea a doua a concertului a putut fi audiat marele Trio în fa major pentru pian, vioară și violoncel. Rebarbativ colocvială, quasi-tezistă în comunicare, ocolind în bună parte convențiile tradiționale ale scenei de concert, adresarea celor trei tineri muzicieni urmărește, în fond, stabilirea unei firești relații cu publicul tânăr. Este publicul de mâine, un public țintă care trebuie orientat încă
Proiectul "Schumann" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10163_a_11488]
-
sa mână. Coralele, momentul comuniunii, aparțineau tradiției. Dar ariile - sondarea universului interior al expresiei umane, virtuozitatea vocală ce amintea în anume măsură de vocalitatea de tip italian - desemnau o zonă diferită de cea a lutheranismului. La fel ca și tumultul rebarbativ, acuzator, al maselor, portretizat în numerele corale ample. Tulburarea sufletească, chinurile crucificării, disperarea, susținute de evoluțiile armonice cromatice, prevestesc drumurile ulterioare ale expresionismului german de început de secol XX. Punerea în mormânt, resemnarea înseninată, momentul "Mein Jesu, gute Nacht!" /Isus
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
în evocările cu caracter memorialistic - într-o lectură agreabilă, în egală măsură plăcută și instructivă. Asta dovedește că Șerban Cioculescu a avut dreptate când a inventat formatul „Rotondei 13”: chiar dacă istoria literară a devenit o îndeletnicire accesibilă mai curând specialiștilor, rebarbativă pentru marele public, dezbaterile orale, atunci când amfitrionii și participanții sunt bine aleși, reușesc să recupereze o bună parte din farmecul ei pierdut. Această modalitate ar putea fi și azi o soluție de recâștigare a unei părți din publicul pierdut al
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant, secat de sens și pildă: După un asemenea șir de "adevăruri abisalizate ludic", parcă simți nevoia să te răcorești cu lectura lui Hegel, a cărui frazeologie rebarbativă e floare la ureche pe lîngă eșantionul de mai sus.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
numai 46 la sută răspunsuri afirmative (dar despre această chestiune vom discuta cu altă ocazie)... Alți români ajunși în America, dimpotrivă, se arată refractari procesului de asimilare, trăind "drama imposibilității socializării, manifestînd de obicei o atitudine rezervată, dacă nu chiar rebarbativă în relațiile lor cu americanii". La aceasta își dau concursul nu numai stăpînirea defectuoasă a limbii engleze și setul de "prejudecăți și de obiceiuri mult prea balcanice pentru a fi receptat la un nivel cel puțin satisfăcător de reprezentanții melting-pot-ului
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
Vorbind cu sine însuși, ca interlocutor, a dorit a-și transforma discursul într-un obiect estetic valid, în felul său atractiv. A intenționat a-și construi, din rebuturi, din deșeuri, din negativități existențiale, o existență fictivă. De unde, în acest mediu rebarbativ, un anume narcisism. Ceea ce admite și Daniel Dimitriu: "Nu este exclus ca această autoexaminare, autoreflecție care face ca actul creator să apară dictat de exigențele cititorului, să fie o manifestare narcisiacă, să exprime tentația autorului-cititor de a-și vedea creația
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine - care nu o dată e rebarbativ - îi mulțumește. Ce faceți cu un volum de critică în care se ia o abordare drept literă de evanghelie și se aplică unui text decent? Și reversul: cum cotați o teză care nu e foarte la curent cu tot ce
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
a spiritului care luptă cu sine însuși". Eseistul recunoaște fragilitatea cuvântului, ca material și vehicul al poeziei de a face față "necesităților interioare" ale spiritului uman. Din această perspectivă, identitatea poeziei moderne decurge din "lupta poetului cu materia - nu atât rebarbativă, cât neputincioasă - a limbii, dinamitarea ei, pentru a o face să câștige dimensiunea care-i lipsește". Din conștiința limitelor condiției umane, se formulează ipoteza libertății interioare a omului, poezia nefiind altceva decât "antrenamentul ritual al acestei libertăți". Elementele indispensabile ale
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Gheorghe Grigurcu Dificilă, rece, uneori scrîșnitoare, rebarbativă, scriitura lui Vasile Dan trădează o obsesie. O obsesie benefică, cea a copilăriei. Copilăria freamătă în subtextul d-sale precum apa unui rîu sub o pojghiță de gheață. Poezia devine un mijloc de-a o conserva, de-a o perpetua
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
biblioteca mea au paginile albe./ Am locuit în/ toate patriile/ imaginare pe care le-am developat pe/ paginile/ care nu mă lasă să trec mai departe./ Le populez pînă la refuz/ cu ființe care strigă" (îngerul căzut). Ciorchine de imagini rebarbative, de metafore abrupte, provocatoare, lirica lui Adrian Alui Gheorghe se organizează totuși în cîmpul unei sensibilități capabile a se gospodări cu grijă. Absurdul, decompoziția, haosul pe care le evocă frenetic nu-l împiedică pe poet a-și structura discursul, a
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
mai apuc să spun/ cum mi-aș aduce aminte / cum aș citi în zațul cafelei noi înfrîngeri / noi capitulări înaintea altor neîncepute lupte" («osătreacășiasta»). Neispitită de transcendent, autoarea stăruie pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată de agresiunea lucrurilor uzate, rejectate de
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]