86 matches
-
de aur a Băncii Naționale. Așa că, se pare, am râs de noi înșine. La aceste rate de schimb, ne permitem doar o bere la o terasă mai populară, studențească, pe care ne-o recomandă ghidul nostru, o studentă foarte frumușică, rebegită de frig, care s-a săturat să ne tot vorbească. Ne spune că Riga își trage originea, potrivit scriptelor oficiale, de la 1201. Gravurile medievale, expuse în vitrine, nu lasă nici o îndoială asupra acestei vârste. Ca membru al Ligii Hanseatice, orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tip de sunet distant, care nu are niciodată aerul că iese din gura actorilor, caracteristic dublajului epocii; Céleste Holm, prietena lui Margot, ajunge la teatru pe un fel de alee rezervată artiștilor. Ca în fiecare seară, o întîlnește în ploaie, rebegită de frig, pe Eva Harrington. Eva e îmbrăcată discret, poartă un fulgarin și o pălăriuță. E o admiratoare ferventă a lui Margot. Céleste Holm a mai văzut-o de sute de ori pe la teatru, e obișnuită cu prezența ei. Dar
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
cânte împreună cu el, simt că pot avea încredere în acest om“. Costel Busuioc ajunge în cele din urmă la capela - actualmente biserica cu hramul Sf. Nicolae - de pe lângă Centrul de Îngrijire și Asistență Ciacova. „Un băiat deosebit - îl prezintă dr. Corina Rebegea, directoarea centrului - pentru care am fost bucuroși să putem face ceva pentru a-i schimba, cât de cât, viața. Ar fi, însă, păcat ca el să se oprească doar aici, să nu valorifice harul cu care a fost dăruit, vocea
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
care a fost dăruit, vocea sa extraordinară”. O dată cu absolvirea cursului de fizioterapeut, Costel Busuioc și-a început activitatea în cadrul centrului și „n-am auzit niciodată ca vreo persoană asistată de la noi să fie nemulțumită de activitatea lui”, ne încredințează doamna Rebegea. Evitându-l pe „dacă” Odată descoperit, s-a pus problema promovării lui Costel Busuioc. Cu adevărat o problemă pentru că, în lipsa diplomei de bacalaureat, nu prea poate fi vorba de vreun angajament ca și solist al unui teatru de operă sau
Agenda2005-05-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283343_a_284672]
-
Mi s-a spus, apoi, că frecventa Lactobarul sobru, de pe amintita stradă Napoca, fostă Jokai, lua un prânz frugal, mămăligă cu smântână. Nu-mi pare rău că nu l-am văzut ca unii martori, la coada din spatele Teatrului, prin 1955-1956, rebegit de ger, copleșit de necazuri, stând la coadă la o benzinărie să ia petrol pentru nevoile casei, vremuri grele, îi fusese poate mai bine la Bucium-Șasa, în Apuseni, ca preot abia hirotonit, decât într-un oraș sub vremi ... Abia june
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
Toth Ecaterina, 82 ani l Demjan Ana, 65 ani l Teglesiu Elvira, 99 ani l Maierean Elena, 54 ani l Dobra Domnița, 75 ani l Graure Ioan, 67 ani l Graure Ion, 79 ani l Făgăraș Alexandru, 51 ani l Rebegea Lelica, 64 ani l Blaj Marian, 90 ani l Ilida Teodora, 11 luni l Stoicov Darco, 2 ani l Periat Elisabeta, 85 ani l Koszo Beatrix, 87 ani l Mitran Ioana, 84 ani l Strausz Maria, 85 ani l Covăsală
Agenda2006-03-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284645_a_285974]
-
la a o converti într-o emoție de tip estetic. Poveștile adunate în carte rezistă prin tablouri suficient de vii pentru a se întipări în memoria cititorului: armăsarul dînd buzna în mijlocul unei haite de lupi și punîndu-i pe fugă, soldații rebegiți de frig care depun armele în mîinile deținuților și se lasă duși spre lagăr, pentru ca, odată junși la poarta penitenciarului, deținuții să le înapoieze armele ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, gardianul Bușcu purtîndu-l pe umăr pe cioroiul poreclit
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
a pornit mai încet pe urmele gardiștilor. De-abia cînd i-a strîns în clește pe oamenii lui Stelian, a pornit și el în galop spre ei. Spera că sînt mai mulți. Dar cînd i-a văzut, vreo cincizeci, și rebegiți de frig, a intrat singur cu calul printre ei. A ajuns lîngă Stelian și l-a atins cu cravașa: , Aruncă megafonul ăla din mînă!" Stelian nu-i văzuse decît pe cei cîțiva soldați călare care îl așteptau din față, cu
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
mai dus, cu mic, cu mare, ci doar cu mic, la Alba Iulia, ceea ce are o legătură strînsă cu faptul că nu sîntem în an electoral, și chiar dacă doamne bine îmblănite și parfumate au luat prim-planul veteranilor de război, rebegiți de frig, sub Arcul de Triumf. Pentru cine a urmărit știrile și programele de televiziune din prima sîmbătă și duminică a lunii decembrie, nu caracterul sărbătoresc a fost evident, ci prostul gust și demagogia. Ceva din "materialismul ateu" al festivităților
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
există ele, au jucat în momentele cheie un rol represiv - armata și internele -, și doar într-o măsură ridicolă unul de apărare a cetățeanului, indică la ce fel de măsuri se gândește actualul regim. În loc să dea mai multă căldură populației rebegite de frig și dezorientata de sărăcie, se dau mai multe gloanțe armatei - ca să ne apere de Uniunea Europeană și N.A.T.O., probabil !- și mai multe bulane poliției. Adică tovarășilor de isprăvi ai celor care l-au arestat pe Maimut, însă în loc să
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
a rămas fără turmă, fără găinile din coteț și fără rațe. Iar în zori colivia micuță cu păsări cântătoare era goală. Bărbatul ei, Ginome Fierarul, a dispărut a doua zi și nu l-au găsit decât peste o săptămână, dârdâind rebegit printre copacii din pădure, poate pentru că-și luase inima-n dinți să purceadă în căutarea turmei de capre și a cârdului de orătănii dispărute. Când nevasta lui, Solina, și toți bătrânii satului l-au întrebat ce a văzut, n-au
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm boii pe spate cu șomoioage de fân, că au rebegit de tot, săracii - a propus Mitruță. Au trecut cu toții la treabă. Când totul a fost gata, Cotman și-a spus gândurile: -De aici înainte greul va fi și mai greu. Pe lângă faptul că trebuie să ne rânduim la despicat troienele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist peste
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
asemenea răspuns, se holbă la el un moment, pe urmă se uită împrejur, îngrozit să nu fi auzit cineva vorbele locotenentului, să vază și el pe dracul, pentru că n-a raportat celor în drept. ― Ai înnebunit, omule? șopti cu glas rebegit de spaimă. Să nu mai spui astfel de copilării, că ne pomenim amândoi atârnați în vreun copac, ca doi coceni stricați! Apostol Bologa surâse; dinții albi îi luciră între buzele subțiri, zicînd: ― Acum o lună, chiar acum trei zile, nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încît uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit cum își privea femeia aceea, mută
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA (care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca și cum ar fi vrut să-l privească mai îndeaproape pe părinte. Să cerceteze de unde-i venea încăpățânarea asta. Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile. Mai am și io p-ormă și alte treburi, sarcini, n-o să stau doar cu sacii ăștia cu oase. Mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
formă de paletă viză umărul tinerei femei. Pierric Le Bihan se născuse cu patruzeci și doi de ani În urmă, victimă a unei malformații congenitale a șoldului care-l lăsase cu picioarele strîmbe. Avea abia șase ani cînd fusese găsit, rebegit de frig și rătăcind prin landă, după o noapte cu o furtună de pomină. De atunci, Pierric nu mai vorbise niciodată, iar creierul lui rămăsese blocat În copilărie. Oamenii mai puțin miloși ziceau că se născuse debil, ceea ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi fost? Pierric, firește, n-avea decît șase ani și deja manifesta supărătoarea tendință de a se ține după noi peste tot. În panica de atunci, am uitat cu totul de el și a fost regăsit a doua zi, singur, rebegit de frig, ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar fi fost În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încât uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învârtea cu mine. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de om. În gară, a început să plouă, ciuruind întunericul ca pe o haină mâncată de molii. Mai exista încă zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit cum își privea femeia aceea, mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de vânt, se văzu urcând o scară cu balustradele argintii aurite, iar ea aștepta În capătul scării, avea o mustață mică și arăta spre o femeie care ședea și cosea, cosea, cosea, și-l anunță: — Ți-o prezint pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]