377 matches
-
conacul de la țară și casa boierească din oraș, izolate de lumea din jur, erau pentru prima oară înlocuite de vibrația Bucureștiului și de agitația mulțimii; în locul sentimentelor cuminți și previzibile, eroul romanului, Mihai Comăneșteanu, încerca acum sfîșieri erotice. Dar totul recade curînd în ideologie: presupunerea că Războiul de Independență ar fi putut provoca o renaștere națională de proprorții plasează totul în neverosimil. Neverosimilul se accentuează prin reîntoarcerea forțată a acțiunii la anul 1877, folosindu-se `nsă aceleași personaje din primele două
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
fi putut schimba din temelii o cultură. Dar după dispariția lor nu a urmat nimic. Străpungerile și iluminările prilejuite de creația lor au rămas, în țările care le-au dat naștere, lipsite de orice consecințe. Odată ei plecați, noi am recăzut în întuneric. Bâjbâim complet lipsiți de geniu." (Lămuriri asupra cărții, pp. 234235) Între multele contraargumente care s-ar putea aduce, se numără, ironic și paradoxal, chiar această carte. Reducerea temeiurilor ultime la „jocurile minții" îl transformă pe savantul Culianu într-
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
că, prin găurile materiei, duhul divin răzbate în pielea unor ființe mirabile. Numai atunci nădejdea ia locul resemnării, clipă în care creștinul începe să simtă viața ca pe o trecere către ceva mai bun. Cînd însă nădejdea se stinge, sufletul recade în tortura de la început, gustînd din chinul de a asista la o lume bezmetică, în care un om ce are privilegiul credinței ajunge să se stînjenească de viață, de semeni și de caldarîmul pe care calcă. Iată portretul lui Marius
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
Într-un sens, acesta pe care-l discut, Urmuz face operă de anticipație. Inventează un personaj pe care, mai apoi, nu mai știe unde să-l ducă și-l ține din șut în șut, până i se termină suflul și recade într-o convenție di grande. Nu altceva, la scara secvențelor literare, face avangarda. Fuchsiada nu e aventura unui personaj ci, într-un modernism comprimat, cum a fost interbelicul, aventura unei literaturi. Scriu asta când, de la moartea lui Urmuz se împlinește
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
doar că a deschis câteva poteci, dar ar fi fost el însuși un perfect personaj de literatură hard-boiled! Când s-a decis să revină - într-un regim lingvistic eliberat de tabuurile sexualității - la matricea care l-a consacrat, Chandler a recăzut în poncifele uitatei perioade pulp. În 1958, Playback pare anexa unui scenariu hollywoodian - ceea ce și este -, amintind frapant de strategiile unui Harold Robbins. Timid la nivelul inventivității literare, dar curajos pe latura entertaining, conștient că se adresa unei audiențe noi
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
Uba, Ilie Rad), prefață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, București, 2013, 266 pag. Sub unghiul genelor, un copil e reminiscența în formă îmbunătățită a greșelilor prin care trec părinții, orice plod trăgînd după el posibilitatea ca, la maturitate, să recadă în bolile de care au suferit predecesorii. Și cum două treimi din maladiile de care suntem atinși au rădăcini genetice, fatalitatea moștenirii din generație în generație nu e vorbă goală: există o ștafetă intimă care se transmite în trepte genealogice
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
prea înalt nu e prea blond nu e prea bărbat îmi vine să spun îngere oprește-te dar el se revoltă își arată dinții e un cîine de rasă de fapt e pulverizarea unei imagini la trezirea din vis și recad în bulbii cepoși ai hiacintului în carnea lui mucilaginoasă cu fiecare zi lenea capcanele plictiselii propriul meu poem ca un pește cu gura căscată și totuși carnea se apropie de carne cum se lipesc două jumătăți de pere cum sufletul
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
Florian, ce par că ies din carte la o primă lectură, pot fi bănuite de relieful fals și trecător al tehnologiilor 3D. Odată ce ochelarii magici, de captat efectele stilistice, au fost puși înapoi în toc, mobilitatea și vitalitatea acestei lumi recade în inerta bidimensionalitate.
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
unde inima orașului se crispează ai silabisit "labirint" vers alb diluat cu uitare vinul din mine zvâcnește prin cuvinte numai latinitatea se lăfăie pe obrazul meu smead-creol un castel răvășit durat dorului ce jinduiește - bacovia-n toți și în toate - cad recad și nu mai tac din gură - bemol - ecorșeu uitat în toată jalea și-n tot pustiul cărnii care-l îndură ce cald e aicea la tine - schimbările se succed mângâierile etcetera ziceam că versul mă gâtuie că sunt bun de
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Mă cuprinsese starea aceea febrilă ce survine adesea când suntem pe punctul de a ajunge la o soluție Îndelung căutată și ezităm Între entuziasmul victoriei presimțite și teama că mizăm pe o falsă rezolvare, că imediat s-ar putea să recădem În disperarea insolubilității problemei. Mi se părea prea simplu să poată fi și adevărat. Și totuși: dacă cheia cifrului era inclusă chiar În propoziția din Însemnările lui Noel Corbu, care cuprindea cuvântul-cheie? Bătrânul nu repurtase În acea Împrejurare suprema sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură Încît simți În tine cum se mișcă diavolul, cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a riscurilor tot mai hazardate, pretinzând o rentabilitate tot mai ridicată, întregul sistem financiar va fi periclitat. Frustrările economice ale salariaților se vor resimți tot mai acut pretutindeni în America. Clasa de mijloc, principalul actor al democrației de piață, va recădea în starea de precaritate de care crezuse că a scăpat prin disocierea de clasa muncitoare; de îndată ce cadrele nu-și vor mai revendica apartenența de clasă, muncitorii vor fi sărăciți, funcționarii vor fi hărțuiți, familiile vor rămâne fără alocații, proprietarii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze lumea. Poetul este rege în domeniul său, lui îi aparține imperiul imaginației, care dispune de spații nelimitate. # Această cafenea este un loc tipic pentru liceeni, motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și ceea ce aș putea spune în urma săvârșirii acestui act cultural la care m-a îndemnat Dăruitoarea, cu frumos folos pentru mine, e că, și la a doua lectură, cartea a dezamorțit în sufletul-mi rutinat de cotidianul anost, în care recad mereu, seva aceea adormită care - ca să folosesc o comparație - în lumea vegetală, atunci când vine vremea, dă naștere Primăverii. Reflecțiile sensibile ale autoarei, provocate de “La primavera” lui Botticelli, mi-au indus acest gen de regenerare sufletească în timpul citirii textelor cărții
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
Mssimo se învârtea și el pe la stabiliment aproape seară de seară, însă avea certuri aprige cu mama lui că venea mereu să ceară bani.El era coșmarul vieții mamei sale, fiindcă continua să ia droguri, făcuse cure de dezintoxicare, însă recăzuse de două ori și era din ce în ce mai rău. Ștefan și Anca intră în magazia cu bărci,o așează pe Desiree pe fundul unei bărci și o acoperă cu o prelată. Fata era tot inconștientă,nedînd semne că s-ar trezi curând
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
mă iubește la nebunie și că nu a putut să mă uite. L-am crezut, când mi-a spus că a ieșit din cercul acela obscur al drogurilor, că a făcut cure și acum e bine, că nu a mai recăzut în patima drogurilor de câțiva ani. Eu l-am crezut orbește, ca o idioată și am făcut la rândul meu o pasiune pentru el. Îl iubeam mult, însă de această dată am ținut secret față de ai mei totul. Ei nu
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
Nicola care îi dădea drogurile, îl cooptase pe Marco să le și vândă pe ascuns, în localurile unde cântau. Odată ce a luat-o pe această pantă, adio speranțe de viitor. Dependența de droguri e drumul sigur spre pierzanie. Mai mult, recăzuse și Fernando care acum era dependent și în aceeași situație cu Marco. Mai nou, a descoperit că și Massimo se droga. Își zicea în sine Carlo: ,,La dracu, eu unu, nu mă voi lăsa prostit! Ticăloșii ăștia, în special Marco
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
munca sa vedea adesea tineri care ajungeau la spital drogați și de multe ori în comă. El știa cât de greu se mai poate recupera un astfel de om, ce a devenit dependent de droguri sau alcool. De cele mai multe ori recădeau și era un coșmar nesfârșit viața lor și a părinților sau rudelor din cauza fiului sau fiicei care căpătaseră dependență. Extrem de rar ieșea câte unul din acest cerc vicios și fatal cu adevărat, oricâtă bunăvoință ar fi avut. Pericolul de recădere
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
tiparul de om efemer și gândul meu umple mașina de fier, simțirea-mi se-agață de organe străine când sângele tău îmi urcă prin vine. Sunt aici, lângă viață, renăscut sub pământ și spiritul meu are iarăși cuvânt până voi recădea în vidul total, un duh tremurând în abis de cristal. 25 martie 2016, București Referință Bibliografică: Emulatorul de suflete. Abis de cristal / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
EMULATORUL DE SUFLETE. ABIS DE CRISTAL de ION MIHAIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365990_a_367319]
-
în pământ, / Omul începuse să vorbească singur ... Morbidul învinețit de gânduri mărește și mai mult starea tensiunii apocaliptice adăugând teama, gerul, lipsa cuvântului care supune creierul posibilității de a se înălța prin idee: Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet), sunt repere ale temerii poetului-om strânse în fiindul lui și lepădate prin mișcări nu necontrolate, ci voite, ca manifestări ale grelei încercări a ruperii eului viu de cuvânt. Faptul că vorbește întruna
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
casă, și-a pus palma la gură și a zis cu teamă: Doamne, ce tînăr și frumos ești ... și Fulga i-a zis: Dar e tata, mamă ... lasă, că o să-ți explic eu ... și a suspinat întristată, pentru că mama ei recăzuse în acea amorțeală a gîndurilor ei cu care ea se obișnuise deja și, cînd, mai tîrziu, după ce Igantio se spălase și se răsese și plecase la crîșmă, să-și vadă prietenii și să bea o bere, mama ei a întrebat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
aceea a unui inițiat, pentru că el însuși era un proscris al suferinței corporale. O suferință care durea iar sufletul nu-i putea sta indiferent suferințelor sale: Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, / Prin întuneric bâjbâiesc prin casă, / Și cad, recad, și nu mai tac din gură (Sonet). Căderile repetate pot sugera pierderea de conștiință însă faptul că vorbește într-una ar putea semnifica atât delirul cât și revenirea la conștient. Poetul cunoaște aceste manifestări ale greului maladiv din trupul său
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
După care muribundul se însenină dintr-odată la față, zâmbi și încercă să se ridice în pat pe coate. Privirile lui erau ațintite undeva peste umărul meu stâng, înspre tavanul văruit în alb. - Mamă, tu aici ? bâgui tremurând. După care recăzu pe pernă și își dădu duhul. Cred că este inutil să precizez faptul că mama lui era moartă de douăzeci și ceva de ani. Venise spiritul femeii după băiatul ei ca să-i ușureze trecerea din planul material în cel astral
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
urmare, deconstruit. „Sfârșit” nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află dincolo de acest sfârșit. Întrebarea care se pune privește tipul de texte transestetice care ar putea să succeadă rupturii dintre literatură și pornografie, fără a recădea în nostalgia textului pierdut al literaturii. Suntem în fața viitorului fără să dispunem de o povete a prezentului. Trăim în ulteriorul unei povești care a ajuns la sfârșit, și care dacă amintirea ei mai continuă, încă, să colorize conștiința actuală, modul
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]