252 matches
-
autoanaliza. A rezultat o carte brianta, premiată de Secția de sociologie a emoțiilor din cadrul Asociației Americane de Sociologie: Misery and Company: Sympathy în Everyday Life (1997Ă, elogios prezentată în revistele de specialitate. Profesorul John M. Johnson (2001, 47Ă - unul dintre recenzenții lucrării - apreciază că Misery and Company este o „opera strălucită”, o „lucrare de magistru”. Că și Arlie Russell Hochschild, care vorbește despre o „cultură a emoțiilor”, Candace Clark susține că există o „cultură a simțămintelor”, ce constă din ansamblul credințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
fost interesat mai degrabă de situația în care misterul e rezolvat prin expunerea și înțelegerea unui singur personaj, aflat mereu la vedere, decât de lenta și adeseori încurcata înlănțuire a împrejurărilor. Dar probabil că acest aspect nu-i interesează pe recenzenții romanelor de debut, deși pe mine m-a interesat foarte mult. Există, totuși, un articol foarte bun în Los Angeles Times de astăzi și nu mă mai simt un cunoscător atât de bun al decăderii morale pe cât mă simțeam ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la hard-boiled la ceea ce s-ar putea numi, printr-un discret abuz semantic, soft-boiled constituie contribuția esențială a lui Raymond Chandler la ștergerea barierelor dintre scrisul fără pretenții estetice al marii majorități a povestirilor cu detectivi și literatura main stream. Recenzenții de primă instanță s-au grăbit să noteze, fără excepție, schimbările decisive operate la nivelul textului și al imaginii detectivului. Lungimea neobișnuită a textului a imprimat narațiunii un ritm de o lentoare aproape somnolentă, reducând dinamismul de odinioară al intrigii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inefabil ce exista din plin la Chandler. Aceste slăbiciuni ale romanului l-au determinat pe Martin Amis să califice scrierea lui Parker drept „o ciudățenie nostalgică” (a nostalgic curiosity) și să expedieze demersul în rândul încercărilor literare eșuate. Mai mult, recenzentul lui The New York Review of Books (el însuși un romancier de succes și fiul unuia dintre marii scriitori ai veacului trecut, Kingsley Amis) extinde antipatia asupra romanului-sursă: recitindu-l, Amis e izbit de dispariția „hipnozei” și a senzației de realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
kantian Bruno Bauch (1877-1942), Balca era pe deplin conștient de dificultățile aproape insurmontabile ce stau în calea clarificării sub toate aspectele a gândurilor lui Kant. Sunt dificultăți pe care le documentează interminabilele controverse din literatura de comentar și exegeză. Totodată, recenzentul avea bune motive să creadă că prin munca de o viață a multor cercetători, pe care nu ezită să-i numească „geniali comentatori”, ca B. Erdmann, H. Cohen, W. Windelband, P. Natorp, A. Riehl, E. Adickes, E. Cassirer sau B.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
s. articolul Voiți, un adevărat manifest anarhist, în care poeții sunt îndemnați să participe activ la răsturnarea ordinii statului burghez. O importantă menire socială este atribuită poetului de P. Zosân, ca în recenzia la volumul Bronzes al lui Al. Macedonski. Recenzentul subliniază protestul social implicit conținut de literatura modernistă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
al melodramei/ biografiilor romanțate, cu stereotipiile și clișeele aferente. Observația se vede confirmată atât de numeroasele însemnări din "agende"148, cât și de propria metodă de lucru descrisă în câteva rânduri foarte detaliat, probabil din dorința de a preîntâmpina reproșurile recenzenților neîncrezători în puterea creatoare a criticului, condamnat (zice-se) la sterilitate prin chiar natura propriei îndeletniciri. Ca atare, Lovinescu recunoaște a fi compus toate cărțile sale, critice sau literare, "din fragmente scrise fără ordine", "după inspirația momentului", pentru ca abia mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pomenit mai sus. Sînt timpuri în care cartea se instalează dictatorial în miezul afacerilor civilizatoare, culturale, financiare, oculte, reprobabile, sentimentale ale lumii. Inventare și invenții, bilanțuri, statistici, istorii, fraude, suplicii, existențe indexate (în toate sensurile); dintr-o elementară biblioconștiință a recenzentului, le veți parcurge de voie cu autorul. Un merit incontestabil al lui Albert Labarre e o reușită concertare pe teme propuse; lectorul grăbit va identifica strucuturi de informații mulțumitoare; altul, exploatînd textul, date riguroase, cu posibilele extensii. Histoire du livre
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
neogrecești asupra celei românești (1935). Dar opera sa de căpătâi rămâne monumentala lucrare Academiile Domnești de la București și Iași (1971), publicată și în limba franceză în 1974, lucrare care a primit premiul a două Academii, în țară și în Grecia. Recenzentul lucrării în Grecia, C. Th. Dimaras, considera că această carte va fi indispensabilă pentru cercetătorii învățământului românesc și grec. Se poate afirma astfel că fără aceste cercetări erudite comparatismul literar româno-grec nu ar fi posibil. SCRIERI: Influența poeziei lirice neogrecești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
prin intermediul lui Strether poate fi deja remarcată. În mod sigur, aceste începuturi nu sînt încă la fel de pronunțate cum ne-am putea aștepta în urma realizării consecvente a situației narative personale în care Strether este personajul-reflector. După ce James a predat editurii rezumatul, recenzentul care a scris despre acesta pentru editură nu s-a referit deloc la personajul Strether în evaluarea sa (negativă)107. Trebuie să presupunem, prin urmare, că acesta nu și-a dat seama deloc de importanța funcției narative ulterioare a lui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Lebed și că „revista Contrafort - o foaie a tinerilor scriitori - încearcă să se opună, în fapt, producției culturale oficiale ce a impus, dincoace de Prut, valori ca Grigore Vieru, Leonida Lari, I. Druță etc.” Fără a cita din sumarul revistei, recenzentul ne declară provinciali și ne reproșează că publicăm în paginile Contrafort-ului și scriitori din România. În finalul comentariului - tot mai supărat - cronicarul lansează o ultimă acuză, de care tot noi am fi responsabili, și anume: „... doi dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
consemnez separat, într-o altă lucrare, întâlnirile mele cu Stalin, pentru a fi publicate mai degrabă într-o carte de sine stătătoare" (p. 16). Despre a doua perspectiva nu se poate afirma cu certitudine dacă reprezintă o interpretare a cititorului- recenzent sau, mai degrabă, o consecință a experienței autorului: între proiectul unei autobiografii din 1955 și cartea despre Stalin din 1961 s-a interpus lucrarea Nouă clasa (1957) care i-a adus câțiva ani de închisoare. În realitate, lectură aprofundata ar
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
pasul ca un cuvînt, geam deschis CÎmpul Între coaste plug sau pian. (Almanah) Cum a observat Încă Octavian Șuluțiu la apariția Invitației la bal, „Ilarie Voronca exprimă mișcarea prin static. Sau ascunde mișcarea”. Dinamica n-a dispărut Însă, cum susține recenzentul, „o dată cu ritmul și anumite legături gramaticale”. Căci dacă apelul la verb e oarecum redus pe mari porțiuni ale textului, sugestia mișcării e totuși foarte puternică, datorită deplasării „obiectivului” de pe un element pe altul, de la un orizont la altul. Criticul Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
jumătate și mai bine de secol. Elementele amendate privesc - dacă le recapitulăm sumar - cu precădere „barochismul” sui generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasînd În mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, În Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării) asemănării, Întemeiate, cum s-a spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama Însă că o atare practică corespundea tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
demonstrații de verb din literatura noastră critică. Nu avea focul întunecat al lui Călinescu și nici asociațiile acestuia atât de originale, dar artileria tăcută purta în ea însăși o regalitate de stil ce poate fi tot mai rar întâlnită la recenzenții grăbiți de azi care scriu jurnalistic și nu artistic, gata să te facă praf prin concluzii paradoxale, ignorând sau neputând să facă demonstrații. Vladimir Streinu era un avocat al substantivului în fața căruia era o plăcere chiar să pierzi procesul, într-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Articolul a fost republicat de autor în volumul Cărți, autori, tendințe (Editura pentru literatură, București, 1967, p. 264269Ă 2. Recenzia se organizează ca o rețea fină de rezerve și laude - caracteristică scrisului lui Regman. În Clasicii noștri - admite cu zgârcenie recenzentul - „un anume zel unificator pare a străbate paginile cărții, 1 ibidem, p. 407 2 Vladimir Streinu interpretat de ..., București, Editura Eminescu, 1984, pp. 86-90 108 identificat în intenția de a descoperi la fiecare din acești „clasici” drumul de jăratec interior
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano', de Salvatore Pugliatti, de Aldo Capasso, pentru a-i enumeră numai pe cei mai de seamă recenzenți. Acest volum cuprindea un număr mare de poezii eliminate de Quasimodo din următoarele ediții. În Și pe data e seară, publicat în 1942, ce a beneficiat mai târziu de nenumărate reeditări, si care conține secțiunea Ape și pământuri în varianta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sau leopardiene nu au știrbit originalitatea vocii lui Quasimodo; dimpotrivă, trebuie repetat, grație abilității de care autorul dă dovadă în procesul de reelaborare și filtrare, ele compun un mozaic interesant, atât pentru cititorul cult cât și pentru criticul erudit. Afirmațiile recenzentului De Robertis, care enumeră apoi o serie de elemente preluate de Quasimodo de la sus-numiții autori, ne fac să constatăm o anumita grabă de a-l cataloga drept imitator, neobservând priceperea cu care sicilianul integrează și îmbină în propria țesătura poetica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rodul unui fericit fragmentism și că se desprind de ariditatea și asprimea intelectualista a unor strofe din Oase de sepie prin limpezimea lor muzicală.224 Cuvintele se asociau într-o rețea de rezonante, procedeu ce amintește de poezia lui Ungaretti. Recenzentul admitea ascendentă versurilor în discuție în anumite poezii de Montale, dar accentua componentă de indiscutabila originalitate, care le transformă în continuatoare, iar nu în imitatoare. Hrănindu-se cu operele mai marilor literaturii și grație stilului sau original Quasimodo începea să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și indirect, cu modulații, idei și imagini romantice. Cu toate ca depistarea ascendentelor din paginile următoare se bazează pe abilitatea lui Quasimodo de a deschide propriul atelier de creație pentru temele, motivele, elementele de poetica venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din nou și anticipat faptul că în cazul preluărilor din Leopardi nu avem de a face cu împrumuturi nemeditate, neelaborate, ci cu veritabile rescrieri ce poartă, incontestabil, marca stilului quasimodian. Considerând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de ilustrații și hărți și sunt rezumate în limbile franceză, italiană, germană, engleză. Printre semnatari se numără Sextil Pușcariu (Românii din Istria, Romanitatea limbii române), Theodor Capidan (Românii din Macedonia), Ioan Nistor, Ioan Lupaș, P.P. Panaitescu, D. Caracostea ș.a. Principalul recenzent al publicației a fost mult timp Emanoil Bucuța. Alți colaboratori: N. Batzaria, Grigore Nandriș, Vasile N. Christu, Ștefan Ciobanu, Leca Morariu, Ion Ordeanu, Victor Papacostea, Simion C. Mândrescu, G. Vâlsan, Valeriu Papahagi, Nicolae Petrescu. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287333_a_288662]
-
din partea unui fost director de teatru ceea ce înseamnă că, instinctiv, orânduiește vânătoarea prin preajma artei. Asta fiind generoasă temă de eseu; păi, numai Odobescu, în "Pseudokinegheticos", să "bată câmpii cu grație" (cum zicea Călinescu), prefațând manualul de vânătoare al numitului Cornescu? Recenzentul de astăzi, din păcate, nu mai trage cu pușca, intrând în categoria foștilor vânători. Semn de bătrânețe: am devenit sentimental. De ce să împușc bietele viețuitoare? Un amărât de iepuroi alergând prin pădure ori pe arătură mi se pare, în veacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
coautor la memoriul românilor ardeleni, adresat în februarie 1849 împăratului austriac Francisc Iosif în Olmütz, meritele îi devin tot mai mari, cunoscândule. „El a crezut că a sosit momentul intrării românilor în concertul popoarelor europene” și „a cerut”, după cum subliniază recenzentul Teodor Bălan în Anuarul la care ne referim, „ceea ce mai târziu Aurel C. Popovici” și alți fruntași politici ai vremii au simțit precum românii din Ardeal, Banat, Maramureș și Bucovina, săvârșind „cu elan și curaj în memorabilele zile din toamna
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
intelectualii iluminiști, semnat de data aceasta de Alexandru Duțu, liderul celeilalte școli istorico-filologice angajate În studierea originilor culturale ale modernității românești, cea bucureșteană. De altfel, pentru a Întregi profilul unei remarcabile generații de cercetători (În situația fericită În care curtoazia recenzentului se poate Întâlni cu obiectivitatea), să remarcăm În acest volum, alături de semnăturile lui Marino sau Duțu, și prezența lui Alexandru Zub, mentorul școlii ieșene de istorie a istoriografiei. Cu altă ocazie, istoricul moldovean producea și el o lucrare consacrată imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a frumosului, care generează actul artistic, deoarece, într-o etapă ulterioară, forma de „dezmierdare” devine ea însăși obiect de artă/valoare. Autorul tratează într-un mod aparte aspectele teoriei literare, distingând, între altele, șase genuri sau vorbind de „lirismul imanent”. Recenzenții au remarcat aici o viziune originală asupra genezei artei, clasificările și definițiile personale, analiza atractivă, ilustrată cu exemple potrivite. Necesitatea acestor precizări venea din preocuparea lui S. de a desluși temeiurile și sensul demersului estetic. Între altele, el „orchestrează” un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]