220 matches
-
Mie, Înseamnă că ți-a dat detalii și despre celelalte femei. Ți-a povestit despre femeia căsătorită cu părul scurt? Am Încuviințat. — Și despre fotomodelul cu IQ-ul de 70? Și despre fata profesorului de la Universitatea din Yokohama? Dar despre recepționera de la agenția de turism? Sau PR-ista a echipei unei agenții imobiliare? — Mi-a povestit despre toate. — Și pentru ce te-a plătit să vii Încoace? Ce vrea să afle? Despre Reiko? Da, asta trebuie să fie. — Keiko Kataoka spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nerăbdător în stațiunea înțesată de turiști. Era în toiul verii, doar! M-am informat despre zona în care se găsește hotelul și, după încă o jumătate de oră, mă aflam în holul mare și elegant al acestuia, de vorbă cu recepționera. Până ce aceasta să desfacă registrul pentru a mă informa, mai mult preocupată în a mă examina și chestiona cu privire la motivul interesului ce-l manifestam, o mână micuță s-a așezat peste ochii mei si o voce ca un clinchet de
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
stația de autobuz de la doi pași de casă. 10.10 am. Stau la coadă la Recepția de la circa medicală de familie. 10.15 am. Înmânez dosarul familiei cu refuzul permisiunii de dezvăluire a datelor noastre personale. 10.20 am. Cer recepționerei chitanță. Mă fixează cu privirea ca și cum aș fi o jucătoare de curling care a aruncat pietrele de culoarea adversarilor și mă informează: - Nu dăm chitanțe. Înșfac dosarul și ies pe ușă. Merg la Eastern Office. 10.30 am. Cumpăr un
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
dăm chitanțe. Înșfac dosarul și ies pe ușă. Merg la Eastern Office. 10.30 am. Cumpăr un chitanțier și mă reîntorc la circa de familie. - Depun formularele completate cu refuzul nostru. Iată un chitanțier. Dați-mi chitanță, va rog. Tânăra recepționeră mă fixează și mai nedumerită și nu-i sigură dacă trebuie să-și cheme șefa. Ia totuși o decizie executivă și completează prima pagină a chitanțierului. Cu un-ghiile cărămizii de cinci centimetri, desprinde timid chitanța și mi-o înmânează, bodogănind
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
perechi de ochi mă străfulgeră de pe locurile din față. Autobuzul meu se află parcat în spate. Sosim în fața spitalului după exact 30 de minute. Intru în acest centru de excelență medicală. Merg la Recepția de la parter și anunț una din recepționere că am sosit. Mă ignoră câteva minute, atenția fiindu-i îndreptată spre o soră medicală în uniformă cu dinții înălbiți, care este determinată ca toți cei din jur să știe că de mâine pleacă în concediul din anul precedent, pe
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
Pacienții vin și pleacă, unii singuri, alții însoțiți de rude sau prieteni. Citesc ce scrie pe cele trei panouri din fața mea. Un panou atrage atenția pacienților că, sub niciun motiv, nu trebuie să supere pe salariații spitalului. O aud pe recepționeră discutând pe mobil domestice cu mamă-sa. Colega ei își prepară o cană cu ceai și caută biscuiți în niște cutii din metal. 12.30 pm. Autobuzul meu sosește la stația din fața spitalului o dată la oră. E clar că nu
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
pălăvrăgesc despre diverse domestice și pleacă cu un aer preocupat. 12.45 pm. Cu excepția mea, în sala de așteptare a mai rămas o pacientă, care a văzut medicul oftalmolog și acum așteaptă o rudă să o ducă acasă. Cele două recepționere deschid paravanul care se sprijină de peretele opus Recepției și împart sala de așteptare în două spații intime. Un număr de persoane cu ecusoane încep să se adune în spațiul de după paravan. 13.00 pm. Am rămas singura pacientă în
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
se adune în spațiul de după paravan. 13.00 pm. Am rămas singura pacientă în sala de așteptare. Merg la Recepție. - Am avut programare la orele 12.00. - Numele. - Data nașterii - Adresa - Numele de domnișoară al mamei. Una din cele două recepționere se pune pe mișcat hârtii. - Sunteți sigură că ați avut programarea pentru azi? - Absolut! Îi prezint scrisoarea spitalului. Colega ei caută frenetic în niște cutii înșirate pe o poliță și în alte câteva aflate pe un raft de mai sus
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
tot pe bancheta din spate - bucurându-mă de răcoarea aerului condiționat din interiorul mașini și o luăm spre Geylang. Lorong 20 ne întâmpină cu Hotelul Ruby tot în același loc!!! Sunt obosit... Foarte obosit. Intru la recepție și îi spun recepționerei că aș dori o „cazare” pentru 2 ore. Aici se poartă! Știam asta... Plătesc 20 de dolari și am în mâna cartela „Sesam deschide-te” a ușii de la o cameră de la etajul doi. Puțin mai mică decât cea anterioară pe
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
naveta”), tel. 9-1-800-733-8267, ca microbuzul să mă ia de la hotel și mă ducă la aeroport. Numărul de confirmare 3334486. Noroc că l-am notat, fiindcă dimineața șoferul nu sosea la ora 8:00 (pe 31 octombrie 2010) cum stabilisem, dar recepționera companiei, șmecheră/diplomată, îmi zice că ei înțeleseseră la 8:15. - Okay, merge și-așa, am încuviințat. Hotelul Travelodge taxá cu 0,50 $/minut și pentru telefoanele din cameră. Hoinăream pe străzi seara, de la CalTech la hotel, pe lungul Boulevard
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
scăzăminte, fără să-i mai verifice sacii. Evident că șeful depozitului a fost de acord, cu o condiție: să revină peste câteva ore, ca să-i dea procesul verbal de recepție și avizul semnat. --Până atunci, i-a șoptit o doamnă recepționeră, mai treci pe la șefa și...vezi cum stai de vorbă cu ea, că...este foarte sensibilă. Pe urmă, îți dăm actele semnate. A înțeles Mărășteanu ce trebuie să facă, dar și-a dat seama că ei, nu putea să-i
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
de la terminarea liceului și trecuseră ceva ani de atunci. Avea și ea vreo treizeci și șase de ani. Cu el se cunoscuse pe timpul când încă nu era căsătorit. Atunci au avut prima lor aventură. El era director de hotel, ea recepționeră. Acum situația era alta, el fiind patronul, ea directorul. Când s-au cunoscut erau tineri și nu-i prea interesa ce va fi a doua zi. Între timp s-a căsătorit el, apoi ea. A divorțat ea, apoi el și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
nou, scânteind. -O, Doamne, te caut de-o viață! spuse el, luându-i mâinile și sărutându-i-le. Pe unde ai umblat frumoasa mea străină? O îmbrățișă și o sărută apoi pe obraji, frunte, buze, fără să țină seamă de recepționeră, de lumea care se perinda pe acolo. Ilinca nu putu scoate niciun cuvânt, era prea copleșită de acest eveniment- surpriză; se lăsă îmbrățișată și sărutată. Nu-i venea să creadă ca aude așa ceva din gura lui, ea, care s-a
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
lacrimile lăsaseră urme. Apoi o privi ca pe ceva prețios și îi spuse: - Așteaptă-mă, puțin, te rog! Se ridică și o mai privi câteva clipe să se asigure că totul este adevărat și se îndreptă spre recepție. Vorbi cu recepționera să-i repartizeze o cameră pe șapte zile apropiată cu a doamnei care va veni imediat să se înregistreze. - O să vă repartizăm aceeși cameră pe care ați avut-o, mai avem una, alăturată, liberă. Este bine? - Nici că se putea
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
imediat să se înregistreze. - O să vă repartizăm aceeși cameră pe care ați avut-o, mai avem una, alăturată, liberă. Este bine? - Nici că se putea mai bine, mulțumesc! spuse Ștefan. Se întoarse fericit spre Ilinca. - Draga mea, am aranjat cu recepționera, avem camere alăturate, haideți să ducem bagajele sus și te invit după aceea la restaurant, să luăm prânzul. Ilinca merse la recepție, se înregistră, primi cheia și, împreună cu Ștefan care, între timp luase toate bagajele, se îndreptară spre lift. Fiecare
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
sifonarii sunt. Apoi să localizam care dintre ele este implicată în afacerea murdară și cine de acolo a dorit să te omoare. -Asa este... ai dreptate! -Să mergem la recepționerul hotelului în care stăm, să-l întrebăm. Intrară în hotel. Recepționera, o femeie brunetă cu ochi albaștri, privea la televizorul aflat pe un suport de pe peretele din față. -Doamna, întreba Constantin, câte sifonarii sunt în acest oraș? La această întrebare zâmbetul profesional al femeii de dincolo de tejghia dispăru brusc. -Nu știu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
Apoi m-am răzgândit. -Povestește-mi Constantine cum a fost cu întâmplarea din Drăgășani! -Am pierdut mult timp până am dat de sifonăria pe care o căutam.Pe toți care îi întrebam spuneau că nu știu și nici nu cunosc. Iar recepționera care nu ne-a spus adresa era angajată lui Ursescu. Acesta este patronul hotelului în care luasem cameră. Aproape tot orașul trăia sub dictatură acestui clan. Ursescu avea oameni până sus în conducerea țării. Sponsoriză deputații și senatorii din județ
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
a sunat, m-a sunat. Da, am vorbit cu dumnealui. Nu-i nicio problemă. Am făcut și noi ce am putut. Dar ar fi cazul să trecem la servitul mesei. Doar de aceea ne-am întâlnit. Cristina, se adresă el recepționerei șefă, poți să-i spui lui Leonard să înceapă servitul mesei. - Imediat, tovarășul director, spuse femeia și ieși pe ușa batantă a sălii de protocol, venind însoțită de doi ospătari îmbrăcați impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
contură ochii cu un creion dermatograf, de culoare neagră, își rimelă genele și se mai uită o dată la fața ei. Ei, parcă își mai revenise! Acum arăta bine. Luă geanta pe umăr și ieși din cameră. Când coborî din lift, recepționera o chemă și îi înmână un plic sigilat. Se uită mirată fiindcă nu era scris pe plic decât „pentru doamna Vlase”, fără expeditor. Se așeză pe fotoliul din apropiere și deschise plicul. Pe o hârtiuță cât un bilețel era scris
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
cu luni înainte. Ceea ce ne arată că dacă vrei, poți! E trecut de miezul nopții. Plutim printr-o mare de fantome cu bluze albe, albe ce nu-și găseau odihna. În ritmuri sahariene. Asiaticii, micuții chinezi, motorul comercial, dormeau demult. Recepționera s-a obișnuit, dej" , cu escapadele noastre nocturne! Cred că a dat pe Google. Să mai afle câte ceva despre daci. Buona notte! Carpe diem! (va urma) Sergiu GĂBUREAC Roma, Italia august 2012 Referință Bibliografică: Sergiu GABUREAC - CINCI ÎNTR-UNUL! FILE
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
se conturase încă acest sentiment. Omar s-a întors în camera de înregistrare. I-a mulțumit pentru efortul ei și pentru faptul că a venit într-adevăr. Urma proba de foc, evident. Seara trebuia să cânte în fața publicului. Omar chemă recepționera și o trimise să cumpere pentru Hayfa, cele mai frumoase și elegante rochii și accesorii pentru recitalul ei din acea seară. Dupa ce se îmbrăcase, Hayfa arăta ca regina din Saba, un regat mitic care s-ar fi aflat undeva
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
nevoie, vă rog... - Știm noi ce vreți voi tinerii, continuă cu hotărâre Valentin. Mirela! strigă el după ospătară. Trimite după Vasilica să vină până la mine. - Gata domn’ director, vine imediat. La rândul ei ospătărița trimise picolița la hotel să anunțe recepționera șefă că este chemată fata ce se ocupă de curățenia pe hol, la domnul director. Când aceasta apăru gâfâind, roșie la față atât de graba cu care venise, cât mai ales de emoție că o cheamă patronul în plină noapte
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
a sunat, m-a sunat. Da, am vorbit cu dumnealui. Nu-i nicio problemă. Am făcut și noi ce am putut. Dar ar fi cazul să trecem la servitul mesei. Doar de aceea ne-am întâlnit. Cristina, se adresă el recepționerei șefă, poți să-i spui lui Leonard să înceapă servitul mesei. - Imediat, tovarășul director, spuse femeia și ieși pe ușa batantă a sălii de protocol, venind însoțită de doi ospătari îmbrăcați impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
când doctorul se urcă pe terasa, unde este restaurantul. Alături mai era o persoană pe care Constantin n-o cunoștea. Mai târziu a aflat că era managerul „fabricii de vinuri falsificate”, un fost colaborator al lui Ursescu. -Am aflat de la recepționera, isi începu discursul Vasile Daculescu, că familia Ene nu se află în hotel. Se ascunde pe undeva. -Huuuu! Huuuu! Începură să strige mulțimea la auzul numelui Ene. -Să mergem să-i căutăm! Strigară unii. - Să-I linșam! Strigară alții. -Nu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]