5,656 matches
-
și firesc. Or, adevărul redus la jumătate, la sfert, la o șesime sau poate întreg, dar drapat sub faldurile iluziei, pus în decor abundent ori dezvoltat în parabole, devine odios și malign"(p.73). Criticul regretă cititul printre rânduri ("maladia receptării în comunism") și deplînge nereușitele "abia acum vizibile" ale acelei literaturi orientată spre efectul imediat căci, din păcate, "nu e în tradiția scriitorului român atentatul sinucigaș". Mai mult, atât Fănuș Neagu cât și Nicolae Breban, consideră Eugen Negrici (nota bene
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
pe care Arcimboldo le întinde privitorului spre a-i dezvălui precaritatea certitudinilor și a-i flata stereotipiile experienței. Iar contemporanii i-au înțeles provocarea cu o remarcabilă promptitudine. Madrigalul canonicului Gregorio Comanini, dedicat lucrării Nimfa Flora, este un model de receptare exactă și de analiză implicită, atît în ceea ce privește viziunea cît și tehnica lui Arcimboldo: ,, Sunt oare Flora sau flori? / De sunt flori, cum de am, ca Flora, / Zîmbet și chip? Iar de-s Flora, / Cum de e Flora doar flori? / Ah
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
bine regizată, și împrumută interviului elemente de literatură. Din fiecare interviu luat de Rodica Binder transpare preocuparea constantă pentru ceea ce de la Pierre Bourdieu încoace a devenit "habitus" și "câmp". Tiraje, succes la critică, succes de masă, tip de public, durata receptării sunt motivele ce vin încet-încet să înlocuiască în discursul critic opinia impresionistă și să aducă rigoare și luciditate judecății de gust, dar nu numai atât. Plasând lucrurile strict pe terenul teoriei literaturii, se poate vehicula ideea adevărului unei critici de
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
de uriașa disproporție dintre ambiția creatoare, permanent biciuită de lecturi grandioase insuficient digerate, și modestul produs artistic, parazitat și paralizat de un verbalism excesiv. Scrierile lui, ivite din vălurelele siajului semănătorist, demonstrează o dată în plus că inerția unor reflexe de receptare continuă și după spargerea marelui val. Gazetar cu ochiul atent la evenimentul senzațional, întemeietor și director de reviste mai mult sau mai puțin longevive, printre care și România literară (1939), redutabil autor de cărți pentru copii, Cezar Petrescu a fost
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
Eminescu: exegezele critice au creat, în timp, o sumă de clișee care s-au dovedit (și se dovedesc încă!) deosebit de rezistente, pătrunzînd în istorii literare și manuale școlare (alternative, desigur), dobîndind o nemeritată notorietate și, ceea ce e mai grav, dirijînd receptarea operei pe piste false: așa s-a întîmplat cu încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Mircea Scarlat să realizeze în George Bacovia o schimbare decisivă a unghiului de interpretare și, implicit, contestînd clișeele care au deformat "profilul distinct" al operei și care s-au ivit tocmai din prea încrezătoarea prospectare a circumstanțelor, să modifice sensul receptării lui Bacovia ieri/azi, în orizontul unor (mai ales) noi judecăți de situare a liricii sale. Procedînd astfel, Mircea Scarlat răspunde exigențelor care stau în fața noii critici și care dau contur relației sale cu marea literatură; nu știu dacă demersul
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
influențe" bucoviene la cutare poet, dar acestea se reduc cel mai adesea la "atmosferă" (un termen atît de vag!), la un anume joc cromatic, la un vers, la prezența corbilor pe un cer de iarnă: sînt acestea semne ale modului receptării Poetului de către poeți, altfel spus, un reflex în poezie al clișeelor din critică. Bacovianismul începe, în adevăr, prin a fi irepetabil. Analizele lui Mircea Scarlat, pertinente, exacte, minuțioase "desfac" universul și mecanismul poetic bacovian, urmărind raportul închidere/deschidere în "paleta
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este într-adevăr un efort copleșitor pentru cineva care vrea cu tot dinadinsul
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
precum și lipsa unei oarecare incisivități - autoarea trece cu vederea nereușitele și punctele slabe, e prea blândă. Toate acestea însă deranjează prea puțin. Una peste alta, Ultima epifanie este un eseu corect, exact, fără pretenția de a schimba radical opțiunile sau receptarea critică, un eseu a cărui autoare e conștientă ea însăși că propriul discurs critic nu se poate constitui în afara clișeelor, o introducere, așadar, întâi de toate, eficientă în poezia optzecistă basarabeană care s-a străduit (și încă o face) să
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
în alte locuri de pe pămîntul acesta, se transformă în discuții formidabile, în șanse de a ne cunoaște, de a ne redescoperi, de a înțelege că, totuși, avem nevoie unii de ceilalți, de competiție, dialog și confruntare de idei, de verificarea receptării tipului de discurs pe care îl practicăm. Ceea ce uităm, din ce în ce mai des, este chiar faptul că unanimitatea în domeniul artei poate fi ceva alarmant, că am scăpat de directive și de ideologii, că exprimarea în libertate presupune o enormă responsabilitate și
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
mai puțin cunoscută a lui D. I. Suchianu. Și cum stabilește tabloul variantelor, ceea ce presupune colaționare și, înainte de acest prag, pregătirea textului, pentru atingerea pe etape a textului definitiv. Un loc important în economia notelor și comentariului îl ocupă geneza și receptarea romanului, odiseea pre- și post-editorială. Aici este de semnalat excelenta idee de a reproduce stenograma întrevederii dintre Gh. Gheorghiu-Dej și G. Călinescu, la 2 martie 1960. Dincolo de gravitatea dureroasă a confruntării "academicianului G. Călinescu" cu prea cunoscuta căpetenie a partidului
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
și ascensiunea mai mult decît spectaculoasă a unui politician care a mizat pe cartea populismului. Discursul lui Varlaam, reconstituit de Bogdan Teodorescu la nivelul romanului se pretează mai bine analizei decît discursul politic al senatorului Corneliu Vadim Tudor a cărui receptare este de cele mai multe ori denaturată de contextul politic. Judecate cu mintea limpede, la nivelul unei cărți de ficțiune, plusurile și minusurile clasei politice și ale formatorilor de opinie ies mult mai pregnant în evidență. Ceea ce surprinde în mod plăcut în
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
citită cartea fără a se face continua raportare la personajele reale? Care ar mai fi însă cota sa de interes? Să nu devenim excesiv de sceptici. în fond, și despre opera lui Caragiale s-a spus că este perisabilă în timp, receptarea ei fiind dependentă de un anumit context politic. Caragiale a rămas însă la fel de actual și în perioada interbelică, și în comunism, și în nesfîrșita noastră tranziție. Nu aș risca să spun că romanul lui Bogdan Teodorescu ar putea avea, în
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
prima parte a studiului Conversația poetică simbolistă și temele erosului, semnat de Călin Teutișan și articolul O punere în scenă a plăcerii lecturii - Dansul cu povestea - de Alina Pamfil. Acesta din urmă este un eseu - cam didactic - centrat pe temele receptării și are ca punct de plecare volumul Declarație de iubire (Gabriel Liiceanu), mai exact, ultimul capitol, Dans cu o carte. Analizele pe text ne propun prin Al. Tudorică poezia Biografie de Lucian Blaga și prin Izabella Füzi (lăudabilă inițiativă la
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
nici un fel de angajare a poetului. El nu se poate angaja decât față de ansamblul vieții, în măsura în care poetul recunoaște în om centrul preocupărilor sale"... Cartea lui François Buot aduce, pe de altă parte, numeroase informații legate de evoluția operei și de receptarea ei, de contextul socio-cultural, de lumea artistică pariziană de care Tzara a fost mereu aproape și, desigur, de viața familială, nescutită nici ea de zigzaguri. Densul tom reușește, prin aportul a numeroase documente valorificate inteligent și expresiv, cu judecăți echilibrate
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii de împrumut, cu două ipoteze personale drept ferestre și cu o ușă confecționată dintr-un regret mai vechi. Preocuparea majoră pare să se circumscrie receptării actului de creație de către "curioși", adică de publicul larg, de criticii mai mult sau mai puțin avizați. "Amatorii" își dau în fel și chip cu părerea, se împart în admiratori și delatori, unii invocă geniul, alții nebunia, alții teribilismul și
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
Vladimir Tunimanov. Valorile ontologice, gnoseologice, estetice rămîn astfel pe dinafară. "Atunci, de ce - am întrebat eu - japonezii, cu toate că nu sînt creștini, îl înțeleg și asimilează atît de bine pe Dostoievski?" Într-adevăr, impactul romancierului rus în Japonia a fost/este excepțional. Receptarea lui acoperă nu numai teritoriul literaturii și artei, ci întregul domeniu al civilizației, al mentalităților chiar. Pe tema respectivă există, se pare, cinci cărți, numai K. Nakamura publicînd șase volume, printre care Dostoievski - nașterea scriitorului (1979), Dicționarul personajelor lui Dostoievski
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
cred eu că ne spune ceva despre natura proiectului lui Joyce. Ceea ce ar putea mira însă este faptul că Ulise e pus înapoi în raft în timp ce în căutarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din mica mea experiență în privința receptării romanelor "mari", pot spune că publicul la care vă referiți (adolescentul "nemiop" sau intelectualul care a depășit de mult faza snoabă a existenței lui) e îndeobște la fel de descurajat de Proust ca și de Joyce. Cum se explică așadar discriminarea Dvs.
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
a editorului este să epuizeze tot ce este accesibil, acest tot este, după cum am văzut, trecut printr-o severă sită de acceptare. Se ridică la fiecare pas pericolul imixtiunilor, posibile atât în manuscrise, cât și în ultimele lucrări inedite, problema receptării fiind mereu în atenția editorului. Deși proiectul ediției prevede eliminarea textelor deja apărute, atent la volume, editorul pierde din vedere controlarea paginilor revistei "Jurnalul literar", unde au fost publicate, după "Carpații", Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu și după "Curierul Românesc
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
prin care își explică tristețea și nemulțumirea (cu privire la refuzul actorilor și al regizorului de a coopera cu autorul piesei, atitudine ce a dus la neînțelegerea unor personaje sau chiar scene, denaturate complet din această cauză și, în consecință, la proasta receptare din partea confraților și a publicului), important pentru piesa în sine este faptul că Gogol, în urma acestor reprezentații, înțelege necesitatea unor revizuiri, nu unele dictate de gustul pervertit al publicului, ci de simțul său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
jocului actorilor. Și această tentativă va fi sortită eșecului căci Avertismentul va vedea lumina tiparului de-abia în 1886, la mai bine de treizeci de ani după moartea lui Gogol, când stilul greșit de joc se instaurase deja. Mai rămânea receptarea, atât în rândurile publicului larg, cât și în cele mai restrânse, ale literaților. Pentru aceștia Gogol a scris în 1846 Deznodământul "Revi- zorului" și l-a trimis ca anexă la piesa ce se juca pe scenă de zece ani, deznodământ
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
se înstăpânise însă într-atât, încât nimeni nu a vrut să țină seama de celălalt sens tainic, validat chiar de autor. Rândurile pe care Șcepkin, un celebru actor moscovit al acelei vremi, i le scria lui Gogol în 1847, sintetizează receptarea din epocă, ce se va perpetua până în ziua de astăzi: "După ce [...] și am citit sfârșitul dumitale la Revizorul, am fost furios pe mine și pe miopia mea, căci până acum am studiat pe toți eroii Revizorului ca pe niște oameni
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
mi s-a părut autentic, chiar și fisurile... R.B.: Am putea îndrăzni chiar o paralelă, pornind de la fisurile statuii, de la stîngăcia încercării de a repara nasul rupt, o paralelă desigur în plan simbolic, ipotetic, între acea statuie "mutilată" și între receptarea distorsionată a scrierilor lui Cioran, pornind fie și de la o anumită mitologizare a personalității, a operei sale. F.T.: Cred că, dacă ajungi să cunoști originile lui Cioran, locul nașterii sale, întrevezi aforismele într-o lumină mai blîndă... agresivitatea lor, cinismul
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
lectura schimbului epistolar. Aș remarca încă un element interesant: ați publicat scrisorile abia după ce Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș face o observație riscantă și empirică: aceea că în general cititoarele, femeile, au primit entuziast cartea, pe cînd bărbații au întîmpinat-o cu rezerve, ba chiar cu spirit critic și polemic. Cum vă explicați această segmentare a reacțiilor? F.T.
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]