3,662 matches
-
perfect, iar firul - linia de aur care trece peste tot și care leagă o multitudine de elemente. Aici intervine și o reflecție asupra iubirii, unde sunt și personaje: Lorenzo de Medicis (poet tânăr, care scrie poeme și canzone, care se recită liber - sunt indicații precise), și Elegia de la Marienbad a lui Goethe, pe care Goethe a compus-o într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
pentru înalta tensiune, mațele țăranilor care inițial au scăpat de excursie și n-au putut înțelege de ce trebuie să-și omoare caii și să-și predea vitele pe care le-au încălzit în grajd cu propria lor răsuflare, cînd se recita, înainte de filmul despre protecția muncii pe care venea să-l proiecteze, pe zidul bisericii, caravana cinematografică și pe care prietenul meu Mircea Bochiș îl mai proiectează încă în Colonia de pictură de la Baia Mare, doar așa, dintr-o pornire ludică și
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
venea să-l proiecteze, pe zidul bisericii, caravana cinematografică și pe care prietenul meu Mircea Bochiș îl mai proiectează încă în Colonia de pictură de la Baia Mare, doar așa, dintr-o pornire ludică și dintr-o înaltă responsabilitate postmodernă, cînd se recita, așadar, vestitul catren ,,nea Alecu croitoru’/ cînd văzu arînd tractoru’/ de la S.M.T. adus / a zvîrlit căciula-n sus!’’, cum se mai poate numi cineva Sf. Gheorghe?) Uite-așa, că se poate! În plină contemporaneitate atee, în plin avînt al construcției
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
de ajungea praful acolo și de unde venea. Toate îi aparțineau lui Dumnezeu. Se întreba la ce avea El nevoie de tigri de lut, bibelouri și praf. Iar apoi, fiindcă se lăsase în voia gîndurilor și uitase de sine, începu să recite în minte din Sfîntul Coran o sura pe care o învățase la școală. Nu știa ce însemnau cuvintele, dar ritmul lor îi aducea alinare. - E o fată simplă. De la țară. Se sculase într-una din nopți să-și ia un
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
transpus în idiomul lor de mai mulți poeți. Pentru ca publicul prezent la serată să audă cum sună versurile lui Eminescu în dialectul aromân al limbii române, domnul Corneliu Zeana a invitat-o la microfon pe eleva MIhaela Bajdechi. Ea a recitat poezia Dorința de Mihai Eminescu. Rostirea ei a fost expresivă, caldă, emoționantă. Pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, scriitoarea dr. Elena Armenescu ne-a vorbit despre Tradiții, obiceiuri, datini la români. Expunerea a fost însoțită
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
pentru el. Concentrată asupra iluminării. Asupra dezlegării reperelor, direcției și vitezei de dezvoltare a sufletului lui. Cu creionul în mână i-a studiat pe Tesla, Einstein (de fapt, doar contribuția Milevei) și pe Milutin Milancov, astro-climatolog. A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
țigănci” - s-a lăsat convins - nu din Mircea Eliade. Știa el două într-o colibă, întors din Paris. S-ajungi la ele, trebuia să te-apleci, ca într-o cușcă de câine. Stăteau pe paie și aveau trupurile dezgolite. „El recita din «Uriașa», l-am așteptat, și am cinat amândoi la Capșa”. Nu am crezut o iotă. Tocmai sfârșisem de pregătit ediția... Inventa. L-am condus până acasă, pe Academiei. Lângă trepte, s-a făcut nevăzut. ÎN PARCUL CIȘMIGIU Aici, să
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
milion de inși care uneori poposesc în el se manifestă zgomotos, cîntă, vor să iubească un milion de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la Apșa, vor să recite poezii, vor să se bată, vor să se ia de urechi, vor să se privească în ochi, vor să se împace, vor să încalece, vor să descalece, vor pancove și nuci în curte la Nana Doca, vor să intre în
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
bază este mult mai sigur, nu vor să se culce, vor să-i prindă zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Concert Dvorák, Sibelius și Liszt". Ordinul doric, cu-al lui cânt și el. Un vânt în scuar, cu mâini de botanist. Drumeț dintr-un alt veac, pot să fiu trist Că nu las seara să mă prindă-altfel, Cu-o fată, recitându-i vre-un pastel (O culpă-n realismul socialist...). Dar, o superbă, zveltă trecătoare, Grăbită, cred din Mihăescu Gib, Parcă pe clape de pian, pe trepte! Și-adolescenți, bătând la disperare O minge spre - într-un elan de trib - Voivozi
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am înotat departe în Dunăre - tu rezemată de balustradă adulmecându-mi trupul în
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu știa ce-i spuneau futălătii de rînd cu care era învățată. Îi recitau din Păunescu? Îi cîntau muzică bizantină? Era evident că și capsomana se gîndea, aburită, la cele ce vor urma. Ceea ce ministrul nu știa în ruptul capului era că la vestala parașutică, gîndirea era ceva difuz. Reprezentările ei curgeau disjuncte ca
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
pe celălalt mobil cu Ernesto care era un dobitoc, pentru că în loc să vină s-o aștepte la gară s-a dus să vadă meciul dintre Boca Juniors și Independente. Alea erau timpurile cînd lua lecții de desen și Don Antonio îi recita versuri franțuzești pe care ea nu le prea înțelegea, dar îi plăceau la nebunie. Toate astea au rămas undeva departe, acum Kiki e la Paris, în Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
o gândi cu mintea noastră. E asta ceva atât de extraordinar ? - Nu devine, uneori, banalul, extraordinar ? Poate că nu e chiar cel mai simplu lucru să gândești cu propria minte. Câteodată, e mai comod să preiei șabloane și să le reciți. - Asta deja nu mai este treaba mea, decât în măsura în care mă ocup și de istoriografie, în măsura în care am scris o carte precum Istorie și mit în conștiința românească și în măsura în care îmi pot exprima opiniile în legătură cu un istoric sau altul sau în legătură cu mersul
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
de canal. Comicul de limbaj, de factură caragealescă, e absolut fantastic, dar el aparține cititorului, nu naratorului, care rămîne tot timpul absent. Unul dintre muncitori descoperă un craniu și începe, brusc, fără să înțeleagă ce se întîmplă cu el, să recite fragmente din monologul lui Hamlet. Se hotărăște apoi, sub impuls fiziologic, să urineze în craniul întors, „pînă ce lichidul începu să se reverse prin găurile orbitelor. Ceilalți doi priveau fără vorbă, cu un zîmbet strîmb“. Răzvan Petrescu e aici aproape de
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus, stînd ghemuită pe treptele unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice, jucărie ulterior aruncată... Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu cinematografic - filmul lui Ludwig Metzger se sustrage delicat și elegant unei încercări de clasificare
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
și cultură, poetul extrage din amîndouă esența „melancoliilor” sale „inocente”. Structurale și în egală măsură sîrguincios exersate pe claviatura liricii: „Melancolia se învață în fiecare zi/ dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete/ ascultă zornăitul alunelor/ și recită oda transhumanței/ sau exersează vesel în vis aria vînzătorului de păsări/ dar nu ironiza niciodată înalta catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
n-aș fi fost în stare și de aceea mă simt impresionat. Profund. Da', ți-am spus: socrii sunt plecați, iar nevastă-mea ștrincănește, așa că poți veni să sărbătorim înțelepciunea iliesciană. Pa! Și mi-a trântit receptorul după ce mi-a recitat primele două versuri ale ultimului său poem: Iliescu, nu uita, Revocarea-i arma ta... Uraaaa! Minidicționar: Ștrincănit, a ștrincăni, v., 1)a croșeta; 2)a bulibăși lucrurile în stil iliescian la Cotroceni.
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
să-l conving că lumea așteaptă altceva de la el și de la colegii lui, iar el îmi explica "mecanismele procesului legislativ, care nu sînt așa de simple cum se văd din afară." Că Legea, că Dreptul, că mecanismele democrației! Omul îmi recita poezia lui, de parcă eu n-aș fi știut de ce se întîmplă în Parlament. Chiuluri, moțăială, mi-se-rupism pe față, bla-bla-uri procedurale, șmecherii de ședință și cîte altele. Astea sînt exagerări ale presei care vînează știri pe culoare, noi muncim în Parlament
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
cârnatul, drept care a fost chemat la Cotroceni unde i s-a explicat că, de fapt, era vorba despre bastonul de general. În astfel de situații, la Haralampy recidivează un atac de suporterism nocturn, adică umblă buimac în jurul blocului și, ori recită teatral versuri postmoderniste făcând să se tânguie solidare toate javrele din cartier, ori cade în onirism profund invocând cu mare evlavie spiritul lui Jung pentru a-l îndemna să lupte cu măturoiul luciferic. De această dată, criza i s-a
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
în Poeții tineri? Cum ați defini acest adevăr? N. C.: E ciudat că-mi puneți această întrebare când contextul însuși al acestei poezii mi-a fost readus în actualitate: "cu mii de ani" în urmă, în Dobrogea, i-am auzit recitând pe Ion (ulterior Ioan) Alexandru și pe Dumitru Mureșan, doi poeți tineri și blonzi. Am fost atât de încântată de talentul lor (și de aspectul lor), încât le-am dedicat poezia Poeții tineri (i-am recitat-o lui Alexandru, cu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
Dobrogea, i-am auzit recitând pe Ion (ulterior Ioan) Alexandru și pe Dumitru Mureșan, doi poeți tineri și blonzi. Am fost atât de încântată de talentul lor (și de aspectul lor), încât le-am dedicat poezia Poeții tineri (i-am recitat-o lui Alexandru, cu prilejul unei vizite a lui la, pe atunci Centrul Cultural Român din New York, în semn de omagiu - deși, de ani de zile, poezia lui, după părerea mea, declinase...). În schimb, aflu, într-un număr recent al
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
fraze întregi din romanele și povestirile care i-au căzut în mână, date, nume de locuri și personaje din cărțile de istorie, indicații din ghidurile turistice (de pildă atunci când vine vorba de Milano, orașul său natal, e în stare să recite rapid principalele obiective turistice menționate în ghiduri, adică Domul, Galleria Brera, Castello Sforzesco ș.a.m.d., dar nu recunoaște nici măcar drumul spre propria-i casă). În ceea ce privește persoanele din jurul său, lucrurile stau chiar mai rău: nu își recunoaște nici soția, nici
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
cuvântul innoubliable, ce pare convențional... Dar fusese, cu adevărat, o întâlnire de neuitat... Data, 13 septembrie 1971. Neavând asupra mea nici un dar, ca să mă achit de amabila ei frază scrisă, am luat pe loc o poziție actoricească și i-am recitat Albatrosul pe care îl știam pe dinafară... Souvent pour s'amuser les hommes des équipages... După aceea, Arlette îmi citise și ea, ritos, textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură ale lui Balzac, text totuși
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
A fost super! Ne-am tulburat adânc-sufletește cu domnul Președinte Băsescu când i-a spus unei reportere tv că își va cumpăra biscuiți ,Eugenia" cu banii scoși de la bancomat 1) și, mai ales, când domnul Prim-ministru Tăriceanu ne-a recitat cu emoție de debutant primul(?) său produs liric 2). După momentul ,scoatere televizată din bancomat", trecând și prietenul Haralampy la denominare, a descoperit că bancnotelor sale nu li se puteau tăia zerourile, fiindcă ele însele lipseau din suma ținută sub
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]