493 matches
-
lagărului comunist". În acest sens, după 1964, represiunea comunistă împotriva opozanților regimului s-a adaptat la noile realități, utilizând instrumente mai rafinate de reprimare a opozanților: impunerea domiciliului obligatoriu, supravegherea foștilor deținuți politici, utilizarea spitalelor de psihiatrie ca locuri de recluziune, arestarea și anchetarea sub pretextul unor delicte de drept comun etc. La 2 ianuarie 1990 a fost înființată Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, din inițiativa lui Constantin Ticu Dumitrescu, care i-a fost președinte până în 1998. Prin Legea 247
Deținut politic () [Corola-website/Science/326586_a_327915]
-
supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită misionari în întreaga lume islamică pentru a-și prezenta doctrina, cunoscută ca "bățin" (interior, esoteric). Potrivit acesteia, Coranul trebuie interpretat alegoric, căci adevărul se află în sensul esoteric pentru care forma aparentă ("ẓăhir") nu este decât
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
la Mecca, majoritatea de condiție foarte umilă, probabil sclavi abmisieni și insuficient instruiți), Profetul a avut contact cu elemente iudeo-creștine. La 40 de ani, Mahomed are o revelație descrisă în felul următor: pe când dormea în peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini și i-a poruncit " Rostește acestea!". Cum Mahomed refuza să citească din carte, Îngerul i-a apăsat "cartea pe nări și pe buze", aproape sufocându-l
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
motoare. Ne uitam pe fereastră să ghicim ce-o fi. Cineva, un fost ministru naiv și cu imaginația bântuită de fantasmele speranței, lansă presupunerea care apoi deveni la alții certitudine, că sânt americanii care au venit să ne elibereze... în recluziune luciditatea și simțul realității pot slăbi în așa măsură, încît cel mai mic eveniment neobișnuit capătă proporții nemăsurate... Dar numaidecât surveni desamăgirea: nu erau americanii, ci mașinile lagărului. Evadații fură prinși chiar în noaptea aceea, numai unul scăpă și ajunse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui Nicolae Mărgineanu a apărut printre primele, prin grija familiei, destul de curând după decembrie 1989 (Amfiteatere și închisori, Dacia, 1991). Ea s-a remarcat de la apariție prin calitatea specială a depoziției, aparținând unui psiholog și putând da socoteală de impactul recluziunii asupra psihicului uman nu bizuindu-se pe intuiție ci pe experiența și competența profesională. Zece ani mai târziu, la Fundația Culturală Română îi apăreau Mărturiile asupra unui veac zbuciumat, care conțineau nu doar memoriile de închisoare ci și reflecțiile asupra
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cu o descriere întunecată, ea devine parcă mai izbutită, curgând mai liber. Scriitorului îi convin „ceasurile de seară”, care trezesc întrebări despre „taina vieții”. Contrastul este vizibil, între lumină și întuneric, între viață și moarte. Crepusculul generează întrebări fundamentale, precum recluziunea monahală. Nocturnul produce o stare de detașare spirituală, însă mereu supravegheată. Prăpastia, golul înnegurat devin un simbol etic, al absorbției în nefericire. Scriitorul are o concepție sumbră despre existență, fără a intra totuși în opoziție radicală cu meliorismul creștin, căci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la Bernea. Undeva la mijloc, cu disponibilități egale pentru expresia exuberantă și pentru recluziunea reflexivă se situează Ștefan Luchian, a cărui capacitate de a acoperi zone de expresie și de sensibilitate diferite este aproape nelimitată. Dar această schemă, deși lesne de urmărit atît ca principiu, cît și prin manifestările concrete, nu acoperă pînă la
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
primul ins care vizită muzeul după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care se află pătuțul cu baldachin al Autorului, care dorise această recluziune că pe chilia unui călugăr părăsind cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci, - imi citise, ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
în ultimele două decenii s-a dedicat construirii acestui proiect, din care a fost publicată prima parte, compusă ca un palimpsest: jurnalul din 1954-55, Timp mort, și comentarii tîrzii din anii’90, Remember. Ce urmează? "Anii de detenție, întreg universul recluziunii apar în cartea la care lucrez (din care am publicat și mai public uneori fragmente) intitulată Abisul luminat. Evident, aici nu mai poate fi vorba de prezența unui Jurnal, a unor însemnări zilnice, imposibile chiar și de imaginat în pușcăria
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
să împace variantele celor trei anterioare, subsumândule unei structuri unitare, pe cât posibil, apropiate de cea dorită de autor. Toate aceste transformări ale cărții sunt explicabile prin condiția de existență a lui Dinu Pillat în cultura română, după eliberarea sa din recluziunea politică (1964). Care a fost una de libertate atent supravegheată, după cum atestă și dosarul său de urmărire aflat în arhiva CNSAS. Cum afirmă George Ardeleanu în substanțiala prefață ce însoțește ediția de față, Securitatea era interesată de ceea ce scrie sau
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
Jeni Acterian). De altfel, cartea se organizează ca un triptic - Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine, Între jubilație și destrămare, Suferința ca împlinire se numesc cele trei părți, fiecăreia revenindu-i câte unul din cele trei toposuri ale recluziunii anunțate în titlul cărții - prima parte fiind dedicată portretelor Reginei Maria, Mariei Cantacuzino-Enescu, lui Zoe Cămărășescu și Cellei Delavrancea. Și cea mai senină parte a cărții, Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine e un exercițiu de admirație fără
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
documentări exigente. Informația bogată, dar inegală, încărcată, este deci inevitabilă. Intelectualul care lucrează în aceste condiții citează mult, tot ce știe, pentru a nu părea depășit, nedocumentat etc. Schrödinger și... Mircea Herivan își dau deci mâna. Izolarea (entuziasmul descoperirii în recluziune) poate fi și cauza unor afirmații uneori poate prea categorice (Eminescu este "primul" sau "cel mai mare" în foarte multe împrejurări (p. 106, 201, 226, 256, 290 etc.). Plăcerea asociațiilor, a privirii în multe direcții, lecturile variate și extinse (noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost acceptată de cei din juru-i, fără a i se bănui "veșnica disimulare" (cum va recunoaște în Jurnal). Așa stând lucrurile, Maiorescu este, deopotrivă, întemeietorul cultului Eminescu (oferind girul spiritului său critic) și regizor al evenimentelor din anii de recluziune ai poetului. Ziua de 28 iunie 1883, când s-a rostit sentința morții civile este "o cheie hermeneutică" (lucr. cit., p. 73) pentru tot ce va urma. Cu certitudine însă (și demonstrația d-lui Codreanu e fără fisură) n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și-a realizat, potrivit inițiaticii canonice, volumul dorit, Joc secund, ceea ce Eminescu nu a făcut, chiar dacă Titu Maiorescu i-a alcătuit în grabă, fără voia poetului și, pare-se, în scop psihoterapeutic, unicul volum din scurta lui viață. Aflat în recluziunea sanatoriului de la Ober-Döbling, Eminescu a primit volumul oferit de corifeul Junimii cu rezerve, dacă nu cu răceală. Însă atitudinea rece e o reacție mai mult temperamentală; poetul Luceafărului, cu volumul Poesii sub ochi, rămăsese mai curând deprimat de ideea selecției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sale firești; este iarăși neîndoielnic că ea l-a făcut să întârzie cu altele, dându-i sentimentul că este pe cale să piardă lupta cu timpul, care pare să fi fost unul din pariurile majore ale vieții sale de după anii de recluziune forțată (acesta este cel de-al doilea lucru pe care doream să-1 amintesc în legătură cu bilanțul biografic al domniei sale, în felul în care mi-l imaginez eu). Am însă impresia că, dintre toți cei care, la ora unei ipotetice evaluări finale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
batalion de jandarmi pedeștri, va compărea în fața Curții Marțiale (1913-1914) pentru insulte aduse ofițerimii, alegându-se cu o condamnare. Peste numai cinci ani, în 1919, va suporta un alt proces, politic de astă dată, cu o sentință dură (zece ani recluziune), fiind învinuit că făcuse, în „Gazeta Bucureștilor”, politică progermană. A beneficiat de un decret regal de grațiere. A colaborat, din 1896, la „Dochia”, „Foaia interesantă”, „Țara”, „Revista literară”, „Epoca”, „Carmen”, „Litere. Științe. Arte”, „Foaia populară”, „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Literatorul”, „Noua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
se mai implice în vreun fel în destinele breslei scriitoricești. Discret, de-a dreptul solitar, a resimțit „indexarea” sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Florian Ștefănescu-Goangă, a devenit una dintre victimele acelor ani. Uitând că Ștefănescu-Goangă a fost victima studenților legionari, care nu i-au suportat concepțiile democratice, comuniștii l-au mai pedepsit o dată, încarcerându-l cinci ani la Sighet, într-un regim de recluziune și de tortură morală. Mai mult, i-a fost sechestrat apartamentul, i-au fost furate bunurile, i-au fost arse cărțile, manuscrisele, corespondența. Cel care a fost chemat să facă ordine în universități, în timpul dezordinilor legionare, cel care a suportat
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
convocat la inchizitor. Ce-i drept, învățăturile și felul său de a practica justifică neliniștea catolicismului. Suntem în 1411 - Jeanne d’Arc e încă în pântecele mamei sale. Acuzatul abjură și evită astfel rugul. E condamnat la închisoare, apoi la recluziune într-una din mănăstirile ordinului său. Carmelitul heterodox apără o poziție radical hedonistă afirmând că viața este în suficientă măsură o vale a plângerii pentru a mai fi nevoie să adăugăm ceva negativității. în fapt, spectacolul lumii în acele vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putea spune, din partea cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un rol benefic, pentru ea bărbatul acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu-i poate fi negat (Efigenia va avea o influență mai mult decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le înfățișeze într-o lumină ridicolă (III. 6 - Catella „de geloasă ce era până și de paserile cerului se temea nu care cumva să i-l fure”1011). Autentice donne demonicate sunt cele care au optat pentru viața monahală, pentru recluziune și abstinență, dar care, uitându 1006 Ibidem, p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad. n.) 1011 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 274. 271 și voturile, se dedau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
univers. Ființă-aruncată-în-lume, el are senzitivitatea unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când devine evident că partida a fost pierdută. Atunci, în singurătatea de ghețar a micului său apartament ori în recluziunea biroului prăfuit, învechit și deprimant, masca se sfâșie, durerea țâșnește și tristețea acoperă totul. Tânjirea lui Marlowe nu are un obiect precis și, prin urmare, nici soluțiile nu sunt la îndemână. Alcoolul e doar o ocupație de tranziție între două
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare, o modalitate prin care Chandler și-ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mult timp pentru a-și consolida propriul univers domestic. El simte nevoia unei distanțări nu doar psihice, dar și spațiale de asasinatele, violențele și ororile morale prin care trece. Chiar dacă Anne Riordan îi oferă un univers protector, Marlowe optează pentru recluziune, pentru singurătatea apartamentului în care încearcă să-și recompună respectul de sine: M-a condus până acasă, ținându-și tot drumul, furioasă, buzele lipite. Conducea ca o furie. Când am coborât în fața blocului, mi-a spus noapte bună cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]