484 matches
-
fiind curioasă să afle despre ce este vorba. Fără alte cuvinte, el îi întinse un plic sigilat urmărindu-i în același timp reacțiile. Ea îl deschise cu febrilitate. Trecu zorită peste cele câteva rânduri. Apoi, simțind nevoia de a se reculege, se așeză în fotoliu și reluă lectura mesajului. Ochii i se împăienjeniră. În termenii consacrați, i se comunica faptul că a fost mutată disciplinar la o școală sătească la 7 km de oraș, ca urmare a unor încălcări ale deontologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă cuprinse brusc. Îmi venea să plâng și să mi mușc pumnii de ciudă. Cum am putut să mă pierd În halul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze nervos. Era o seară a hotărârilor și trebuia să-și impună să fie calm, să se adune. Nu-i venea deloc ușor să ducă la capăt o discuție amânată. Dar odată și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dintre ei căuta să o ascundă cât mai bine. În seara aceea, Ina a adormit cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un minimum de timp pentru a se reculege! Era așa de minunat tot ce îi povestise el! Natura, cu toate ale ei: pomi, păsări, flori, totul, absolut totul în jurul ei dobândise o altă dimensiune. Lumea i se părea mai bună, mai frumoasă. Cum de nu o văzuse până
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să se roage, în sinea sa, pentru iertarea păcatelor nesăbuinței. Rămâne, în continuare, ca o stană de piatră, în mijlocul acelui punct de pe fața globului terestru, invadat de viața care curge, și tot curge, și tot curge fără noimă, fără ca ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aceea am s-o fac eu în locul lui. Ei, aflați voi că după multă târguială și gâlceavă am reușit să ne hotărâm... După cele câteva cuvinte, Pâcu s-a oprit din vorbire. A privit în jur și, pentru a se reculege, a pus alene mâna pe țoiul cu rachiu și a gustat din el cu religiozitate. Moș Dumitru, pricepând jocul lui Pâcu, a început să vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la mormânul cuiva sau să petreci pe ultimul drum o persoană care și-a terminat conturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu poți. Revino-ți, copile! îl lovește Maria ușor cu palma peste obraz. Doi oameni viciați rîde ea băgînd pozele în poșetă -, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stă sub semnul descentralizării, al autonomiei locale, al personalizării. De ce Biserica ar face excepție? Au românii nevoie de un Dumnezeu-Mall? Sau au nevoie de biserici în fiecare comunitate, în sate, în cartiere, în liniștea cărora să se poată cu adevărat reculege? Eu, unul, nu cred că de biserici, mici sau mari, ducem lipsă. Ci de adevărați oameni ai Bisericii, de slujitori ai lui Dumnezeu și ai oamenilor. De preoți de înaltă conștiință și vocație duhovnicească, capabili să-i lumineze, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
glas tare, pentru mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bun, mai conștientizat, mai restructurat și mai privatizat scandă Brândușă cu oarecare nostalgie În glas și În priviri, ceea ce conferea o notă de relativism afirmației sale, dacă nu cumva de scepticism. Așa cel puțin crezu Petru În primul moment. Se reculese Însă și hotărî că era de fapt vorba de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteva sfaturi. Locomotiva șuieră o dată scurt și porni din loc, urnind și vagoanele cu o smucitură puțin dorită de vreun călător, dar cel mai puțin de doamna Alida Übelhart care Își pierdu echilibrul și se prăbuși pe un fotoliu. Se reculese grabnic și, fără să-i pese de pălăria neagră cu voaletă care zăcea undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e timpul să le iau? — Sigur, am spus, încercând să mă reculeg, dar cred că mai e doar un minut sau două până... — Nu pot să le iau înainte de ora două, mă întrerupse Nimeni cu blândețe. Știu că dumneavoastră credeți că nu au importanță câteva minute, acolo. Dar au. Cantitățile sunt perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
orizontale și verticale ieșeau în evidență pentru a da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi față în față în mijlocul camerei. Iar tu trebuie să fii Toto, spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prăfoasă. Mi-am lipit fruntea de zidul de cotoare. — Fantastic. Apoi am auzit un zgomot, îndepărtat și înfundat, dar real, un sunet ca de clopot mare sau de gong bătând la distanță. Dang - unu. Dang - doi. Un reper. M-am recules și-am început să mă îndrept cu pași grăbiți în direcția sunetului. Dang - trei. Dang - patru. Coridorul se termina într-o răscruce în T. Am așteptat. Dang - cinci. Stânga. Am luat-o acum la fugă, dându-mi seama că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în 6 sub cap. Bronzul de munte face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curajul să ne atace... ― Vă aștept mâine, după ora zece, să stăm de vorbă pe Îndelete. ― De acord - a răspuns profesorul Hliboceanu. A doua zi, după ce a pus la punct treburile din clinică, a intrat În cabinet, să se poată reculege, după care să meargă „În vizită” la director. O bătaie În ușă, Însă, i-a Întrerupt șirul gândurilor. ― Poftește, te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă încă o dată la cimitir, singur, ca să se roage și să se reculeagă la mormântul soției sale. Se apropia de vârsta de șaptezeci de ani, era singur și viitorul îi apărea trist și în ceață. Nu-i rămânea decât serviciul lui de la sfat, care îi dădea sentimentul că mai putea fi cuiva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de stil pașoptist dintre cele mai originale: "București, mai 1839. M-am reîntors, frate, la ale noastre, dară, în adevăr, pare că-s ale altora, nu-mi mai plac deloc. Am făcut un salt mortale. Mă voi adopera a-mi reculege suvenirile, ca den memorie să-ți mai scriu tot den depărtare, căci aici acum nu aflu nimica demn de report. Iacă-mă în cuget străpus pe malul Tibrului, de unde-ți adresai ultima epistolă, și voi venind să-ți adun cîte
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
zonele de protecție a mormintelor de război este interzisă desfășurarea în aer liber a unor manifestări care, prin poluarea sonoră sau vizuală pe care o produc, pot impieta asupra respectului datorat celor morți, precum și asupra sentimentelor rudelor venite să se reculeagă". - Misia mea la Socola, domnule general, a fost - cred că vă mai aduceți aminte, doar erați de față când am raportat forurilor în drept! - să constat dacă Mitu Gogea și-a luat numele de Michelangelo Mitu Simon din Atena, de
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
acum unde s-a pierdut meciul. Totuși s-a pierdut prea ușor. Lucian nu este un boxer care să fie învins în așa fel. Acum este sub supraveghere medicală. I s-a cusut arcada stangă și acum încearcă să se reculeagă'', a declarat Obreja pentru Mediafax. Pugilistul Lucian Bute a fost învins prin în repriza a cincea de britanicul Carl Froch, într-un meci disputat la Nottingham în care românul și-a pus în joc centura IBF la categoria supermijlocie pentru
Obreja: Bute nu este un boxer care să fie învins în aşa fel. Vezi aici meciul () [Corola-journal/Journalistic/75962_a_77287]
-
un joc de copii", a declarat actorul de 77 de ani. Alain Delon s-a gândit și la locul în care ar urma să fie înmormântat. "Am construit în grădina mea o capelă, iar cei care vor veni să se reculeagă la căpătâiul meu vor putea intra în capelă", a adăugat francezul.
Alain Delon își plănuiește sinuciderea: "Nu o să decidă Dumnezeu ziua morții mele" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/72318_a_73643]
-
unul - singurul... - dintre sigilii: "Sfârșitul meu n'a fost să fie/ Prilej solemn de amintire!/ Ziceam: ŤNici un iluminat nu știe,/ ŤDin veac să-mi dea altă felie!/ ŤAștept de dincolo o știre/ ŤA vieții care va să vie.../ ŤȘi recules într'o privire/ ŤÎmi pare visul de leșie!/ M-am săvârșit (Ce ironie!)/ Sub un trifoi de lemn - în patru fire,/ În Domnul pristăvit/ Și fericit!" (Sigiliu). Ciudată această imagine, cu masca deja coborîtă, înaintea ultimei vămi, a unui Voltaire
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]