53,590 matches
-
globală și fără apel” (a exilului românesc); e ceea ce probabil ar putea cel mai bine defini chiar spiritul în care scrie Ileana Mălăncioiu, fără acea libertate a verdictului, a judecății finale, ce rămîne întotdeauna la îndemîna bunului cititor. Ileana Mălăncioiu, Recursul la memorie. Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Iași, Polirom, 2003, colecția Ego-grafii, 296 pag., f.p.
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
și integrarea în UE Fostul procuror general al României, Tănase Joița, acuzat de fals și de abuz în serviciu, anunță ZIUA. Ziarul condus de Sorin Roșca Stănescu anunță în ce anume a constat asta: Tănase Joița ar fi semnat un recurs în anulare în alb. Mai exact, în timp ce un caz oarecare era în atenția Justiției, nerăbdătorul procuror general, actualmente ambasador al României la Strasbourg, a declarat recurs în anulare. Pe cît punem pariu că fostul procuror nu va păți nimic? lPotrivit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
Stănescu anunță în ce anume a constat asta: Tănase Joița ar fi semnat un recurs în anulare în alb. Mai exact, în timp ce un caz oarecare era în atenția Justiției, nerăbdătorul procuror general, actualmente ambasador al României la Strasbourg, a declarat recurs în anulare. Pe cît punem pariu că fostul procuror nu va păți nimic? lPotrivit aceluiași ziar partidul relansat de Gigi Becali, “Noua Generație” ar fi coșmarul lui Vadim Tudor, deoarece, consideră analiștii ziarului citat, mesajul politic al patronului echipei Steaua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
și la plural („o listă plină de ștersături și bife cu creionul”, 121.ro). Bifa și bifarea au uneori un sens precis, restrîns la un anume simbol vizual, dar cel mai adesea sînt folosite cu înțeles mai larg, care acoperă recursul la semne grafice diferite. Mai rar e verbul a debifa (cu derivatul substantival debifare), format tot în legătură cu programele de computer, în care ștergerea semnului e o operație curentă („se deselectează bifa din stânga”, seattle.ro) și care nu lasă urme: „casetele
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
a acceptat marginalizarea procurorului Dan Voinea în 2000, după revenirea sa la Cotroceni. Să ne amintim că generalii Stănculescu și Chițac, condamnați la mulți ani de pușcărie pentru implicarea lor în reprimarea mișcării de la Timișoara, au scăpat de pedeapsă după recursurile făcute în favoarea lor, în timpul ultimului mandat al dlui Iliescu. Una dintre obsesiile fostului președinte al României e că a ajuns primul om din stat în urma unei revoluții. Adversarii săi sînt însă de părere că dl Iliescu a confiscat Revoluția în urma
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
drapat cu toga detașării, impietează asupra "realizării estetice", conturbă "simțul intern" al celor scrise, le delegitimează, dovedind că biografia defectuoasă se deversează inevitabil în operă. Cuvîntul acesteia e trădat odată cu canonul etic de care nu poate fi realmente dezlipit, ceea ce recursul la E. Lovinescu confirmă cu prisosință.
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
că o repezentare intuitivă face cît un întreg vraf de abstracțiuni și, tocmai pentru că știe prea bine această regulă, o aplică cu măiestrie. Sau un alt exemplu: raportul dintre cultura generală și culturile de specialitate este ilustrat de autor prin recurs la imaginea roții de căruță: căpățîna și butucul roții sînt cultura generală, adică centrul din care pleacă radial, precum irizările unei lumini centrale, spițele roții, și anume formele speciale de cunoaștere. Potrivit acestui model, se disting trei variante în ceea ce privește relația
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
scenă la București de Felix Alexa, dragostea nu se împlinește decît pe fond de pericol și transgresie a normelor. Această deflagrație e un simptom al modernității și nu banala reluare a unui concert de rock. Un simptom care se degajează: recursul la video pe scenă. Echipați de o cameră, actorii cînd transmit propria lor imagine, cînd captează în direct fragmente de spectacol, cînd folosesc extrase din emisiuni celebre. în această practică, azi aproape generalizată, putem recunoaște dorința oamenilor de teatru de
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
poate, cum spunea un prieten, ca o reacție polemică explicită contra regiei franceze prezentă în festival: scena e curată și gramatica respectată! Artiștii polonezi, Lupo, Warlikowski, Jarzyna, care o adoptă, au fost din păcate absenți. În sfîrșit, o tendință frecventă: recursul la kitsch și la clișeul stereotip, lingvistic sau comportamental. Teatrul, astfel, în mod strategic și disperat, își propune să integreze realitatea cotidiană de care el - sau, mai bine zis, cîțiva artiști - nu vrea să se disocieze. Și aceasta cu prețul
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
de-structurării. Lasă că încrustarea muzicii în partitură restrânge și constrânge, dar iată că această încrustare lansează și invitația la destrămarea scrierii respective. Ceea ce duce, inevitabil, la deturnarea comunicării mesajului artistic. Merleau-Ponty crede despre comunicare că nu este un simplu recurs al creatorului la anume semnificații care ar face parte dintr-un a priori al spiritului uman: "comunicarea este cea care le suscită prin antrenare sau printr-un fel de acțiune oblică. în cazul scriitorului, gândirea nu dirijează limbajul din exterior
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau mai puțin prevenit, o hîrjoană ludică sau o scrutare gravă prin spațiile nelimitate ale posibilului. Mai întîi, ea era un amplu și complicat ceremonial tehnic, un recurs la memoria arhaică a genurilor, o subtilă convocare la realitatea imediată atît a lumii organice, cît și a regnului mineral. El a fost unul dintre puținii pictori moderni, și acest fapt este valabil nu doar pentru spațiul artei românești, care
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
mai usor desinențe numele în e (Zoe), apoi cele în i (Lili) și chiar în consoana (Carmen); cel mai greu numele în o (Calipso). Pentru numele Zoe, putem relua Scrisoarea pierdută, unde observăm că de obicei flexiunea se rezolvă prin recursul la altă formă a numelui - (coanii) Joițichii; Tipătescu folosește însă curent numele Zoe, inclusiv la genitiv, într-o formă normală pentru limba vorbită: "ești candidatul Zoii" (ÎI, 10). Flexiunea numelui Zoe a creat apoi anumite probleme criticilor care au scris
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
curent numele Zoe, inclusiv la genitiv, într-o formă normală pentru limba vorbită: "ești candidatul Zoii" (ÎI, 10). Flexiunea numelui Zoe a creat apoi anumite probleme criticilor care au scris despre Caragiale: fiecare s-a descurcat cum a putut, de la recursul la diminutiv (Zoiței, la C. Dobrogeanu-Gherea) pînă la forma cu flexiune comună, preferata de cei mai multi " Zoei " (de la Călinescu " "iubirile Zoei", în Domină bonă, la V. Fanache, în Caragiale " "mărturisindu-i Zoei"). Prozatorii din prima jumătate a secolului al XX-lea
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
unei polemici. Niciodată agresiv la nivelul limbajului, dar extrem de tăios la cel al ideilor, Mircea Iorgulescu este un polemist de factură cu totul specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul imperial în care este executată (fără drept de recurs) cartea Alexandrei Laignel-Lavastine este pe deplin edificator în acest sens. Metoda de lucru a cercetătoarei franceze este deconspirată cu seninătate și umor difuz de criticul român: "Ea (Alexandra Laignel-Lavastine - n.m.) compilează alert, compilează chiar într-o manieră susceptibilă de plagiat
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
fusese insuficient înțeles. Nu cred că Virgil Duda, autor a numeroase romane foarte bine primite de critică și publicul cititor deopotrivă, capabil să resusciteze epoci, lumi și personaje în cele mai diferite registre, va fi fost tentat de un asemenea recurs în legătură cu volumul său, Șase femei (Editura Albatros) distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru cea mai bună carte publicată de un autor român stabilit în străinătate. Dată fiind complexitatea sa, existau șanse să nu fie receptat de toată lumea dincolo de
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
putea preta la asemenea expresii, mai ales în fața camerelor de filmat; dimpotrivă, el își probează interlocutorii cu fraze construite elegant-meșteșugit, după modelul socratian, tocmai pentru a-i putea umili după aceea cu o logică a construcției conceptual-filozofice cum numai la "Recursul etapei", "Minutul 91", sau/și "Procesul etapei" se mai poate auzi... Sunt exact emisiunile unde intervențiile megarice ale unicului filozof din fotbalul autohton constituie etalarea doar a unei părticele a eristicii cu care îi face pe o seamă de participanți
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
politice din societatea românească a momentului (este greu să nu descoperi în Sumbria datele societății românești de azi, cu toate contorsiunile perioadei de tranziție) sau degradarea biologică a omului pe măsura înaintării în vîrstă. Probabil și una și alta. Oricum recursul la memoria copilăriei pierdute este devastator pentru maturii de azi și el poate produce o stare de inconfort fiecăruia dintre noi. În descrierea paradisului copilăriei se simte din plin mîna poetei Mariana Codruț. Atmosfera idilică seamănă izbitor cu cea din
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
că Europa s-ar putea confrunta cu o "catastrofală" criză a nisipului și pietrișului pînă la sfîrșitul acestui deceniu. Pe parcursul istoriei sale, omenirea a considerat nisipul și pietrișul ca fiind resurse inepuizabile, a declarat Jaques Dormand, președintele Comisiei. Din nefericire, recursul excesiv la combustibilii fosili, care are ca rezultat apariția efectului de seră, va lăsa numeroase țări din centrul Europei, inclusiv Germania, la mîna statelor din cartelul nisipului și pietrișului, în special a Lituaniei, bogată în nisip, dacă acestea doresc să
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
masă". În esență, spune el, kitsch-ul exclude din cîmpul viziunii sale tot ce este inacceptabil în existența umană. Este neapărat necesar ca sentimentele suscitate de produsele kitsch să fie împărtășite de un număr cît mai mare de oameni. De unde recursul la clișeu, ca fiind cel mai ușor de receptat. Kitsch-ul, arată Kundera, n-are ce face cu ineditul, cu individualul, cu nuanțele intermediare, cu tendința de diferențiere. El are nevoie de adevăruri și imagini simpliste, ușor de înțeles de
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
imaginea neprihănită și radioasă a poporului român în "marca fabricii" acestui regim, ce se caracteriza în realitate prin cenușiu-închis și negru - iată un exemplu clasic al kitsch-ului politic! Este vorba deci de ficționalizarea realității, prezentată drept contrariul ei, prin recursul la însemne pur exterioare, fără nici o legătură intrinsecă cu ea: lozincile imitînd consensul, potemkiniada rafturilor pline din magazine, în zile speciale dinainte stabilite, imitînd prosperitatea; decretele și hotărîrile urzite peste noapte imitînd legalitatea; tinicheaua imitînd aurul, vorbele rostite sau scrise
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
a întîlnit nu doar pe filieră biografică. Congenialitatea celor doi mari creatori apare într-o lumină inedită. Pe planul poeticii, acest conflict între universul primar, natural, și cel secund, al creației, se traduce într-unul dintre oralitate și text. Prin recursul la scris, Creangă se desface de mediul originar a cărui emblemă rămîne oralitatea ca limbaj colectiv, optînd pentru zona simbolică a scrisului ca limbaj al individualității, atitudine ambiguă după cum am văzut, căci "parvenitismul" se autosancționează printr-o criză a căderii
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea își schimbă doar criteriile: literatura, de pildă, este
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Încărcătura spirituală a acestei sculpturi, lipsa oricărei ostentații și riguroasa prezență a ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși -, adică alături de aceia care au intuit faptul că resemnificarea sculpturii este posibilă doar prin recursul la sensurile adînci ale unei civilizații în care semnul și aluzia comunică mai mult decît discursul amplu, sufocat de amănunte și pîndit la tot pasul de riscul tautologiei. Artist complex, surprinzător prin coerența viziunii sale globale și prin rigoarea comunicării
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
doua oferă o metodă de "înaintare"așa-zicînd etalon, fără de care există riscul opririi în dreptul unor praguri comode. De rostul comentariilor avizate dă seama, schimbînd ce e de schimbat, îndemnul ambiguu din Le Figaro, "chassez quelques idées reçues...": pentru unii cititori, recursul la critică e fuga după certitudinile de-a gata, pentru alții e tocmai fuga de ele. Cartea lui Lucian Raicu, reeditată de curînd în colecția "Collegium. Litere" a Editurii Polirom, are ca titlu o metaforă alunecoasă: "calea de acces". În
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
restului de exemplare în tipografie și retragerea imediată din circulație de câtre Siguranță și distruse. În asemenea împrejurări, în urma unui simulacru de proces, la 5 septembrie 1942, prin sentința de condamnare a Curții Marțiale nr. 5115 (rămasă definitivă în urma respingerii recursului din 17 februarie 1943), Sergiu Filerot a fost condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru instigare publică (art. 327, Cod Penal) și 6 luni închisoare pentru neprezentarea publicației la cenzură (art. 1 și 3 din D.L. 494/1940, cu aplicarea
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]