187 matches
-
doar 5 simboluri, care emulează un automat celular de asemenea considerat universal, făcând aceasta cea mai simplă mașină Turing universală cunoscută. O mașină Turing universală este Turing-completă. Poate calcula orice funcție recursivă, decide orice limbaj recursiv, și accepta orice limbaj recursiv enumerabil. Conform conjecturii Church-Turing, problemele rezolvabile de o mașină Turing universală sunt exact acele probleme rezolvabile de un "algoritm" sau de o "metodă efectivă de calcul", pentru orice definiție rezonabilă a acestor termeni. O versiune abstractă a mașinii Turing universale
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
pătrat perfect, și anume pătratul diferenței celor două. Algebric, Alternativ, același fapt se poate demonstra grafic: Există o infinitate de numere triunghiulare care sunt și pătrate perfecte; de exemplu, 1, 36. Unele din ele pot fi generate printr-o formulă recursivă simplă: Toate numerele triunghiulare și pătrate pot fi găsite cu formula recursivă De asemenea, pătratul celui de al "n"-lea număr triunghiular este același cu suma cuburilor numerelor întregi de la 1 la "n". Suma primelor "n" numere triunghiulare este al
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
se poate demonstra grafic: Există o infinitate de numere triunghiulare care sunt și pătrate perfecte; de exemplu, 1, 36. Unele din ele pot fi generate printr-o formulă recursivă simplă: Toate numerele triunghiulare și pătrate pot fi găsite cu formula recursivă De asemenea, pătratul celui de al "n"-lea număr triunghiular este același cu suma cuburilor numerelor întregi de la 1 la "n". Suma primelor "n" numere triunghiulare este al "n"-lea număr tetraedral, Mai general, diferența dintre al "n"-lea număr
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
este număr triunghiular. Diferența în modul a două numere triunghiulare este un număr trapezoidal. Numerele triunghiulare corespund cazului de ordin întâi al formulei lui Faulhaber. Toate numerele perfecte pare sunt triunghiulare, conform formulei formula În baza 10, suma cifrelor calculată recursiv a unui număr triunghiular este întotdeauna 1, 3, 6 sau 9, și deci orice număr triunghiular fie este divizibil cu 3, fie este de forma "9k + 1": Reciproca afirmației de mai sus nu este însă adevărată. De exemplu, 12 are
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
acceptă exact aceleași limbaje, limbajele regulate. Un AFN poate fi făcut determinist prin și apoi poate fi pentru a obține un automat optim corespunzător cu o expresie regulată dată. Cu toate acestea, un AFN poate fi și . Algoritmul se aplică recursiv prin divizarea unei expresii în subexpresiile sale constituente, din care se poate construi AFN-ul folosind un set de reguli. Mai precis, de la o expresie regulată E, automatul obținut A cu ajutorul funcției de tranziție δ respectă următoarele proprietăți: Următoarele reguli
Algoritmul lui Thompson () [Corola-website/Science/337610_a_338939]
-
este proprietatea ei de a lega numerele ce formează un șir "a", "a", "a", etc. Al "n"-lea termen al șirului, "a", este adesea exprimat în funcție de alți termeni ai șirului, cum ar fi "a". De exemplu, numerele Fibonacci sunt definite recursiv; fiecare termen este suma celor doi termeni precedenți: "F" = "F" + "F". Mai multe ecuații asociate cu algoritmul lui Euclid sunt recursive. În fine, în coborârea infinită, o soluție dată în numere naturale este utilizată pentru a construi o soluție cu
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
a", este adesea exprimat în funcție de alți termeni ai șirului, cum ar fi "a". De exemplu, numerele Fibonacci sunt definite recursiv; fiecare termen este suma celor doi termeni precedenți: "F" = "F" + "F". Mai multe ecuații asociate cu algoritmul lui Euclid sunt recursive. În fine, în coborârea infinită, o soluție dată în numere naturale este utilizată pentru a construi o soluție cu numere naturale mai mici. Soluțiile, însă, nu se pot micșora nelimitat, deoarece există un număr finit de numere naturale mai mici
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
exprima în pseudocod. De exemplu, versiunea bazată pe împărțire trebuie să fie programată ca La îneputul iterației "k", variabila "b" deține ultimul rest "r", iar variabila "a" deține predecesorul acesteia, "r". Pasul "b" := "a" mod "b" este echivalent cu formula recursivă de mai sus "r" ≡ "r" mod "r". Variabila "t" reține valoarea lui "r" în timp ce se calculează următorul rest "r". La sfârșitul acestei bucle de iterații, variabila " b" va păstra restul "r", iar variabila "a" va reține predecesorul, "r". În versiunea
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
restului anterior "b" până când "a" este mai mic ca "b". Atunci "a" este următorul rest "r". Atunci "b" este redus cu multipli ai lui "a" până când este mai mic decât "a", dând următorul rest "r", și așa mai departe. Versiunea recursivă se bazează pe egalitatea CMMDC al resturilor succesive și pe condiția de oprire CMMDC("r", 0) = "r". Pentru ilustrare, se calculează CMMDC(1071, 462) din CMMDC(462, 1071 mod 462) = CMMDC(462, 147). Acest al doilea CMMDC se calculează din
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
orice volum "ua" + "vb". Aceste volume sunt toate multipli ai lui "g" = CMMDC("a", "b"). Întregii "s" și "t" din identitatea lui Bézout se pot calcula eficient utilizând algoritmul lui Euclid extins. Această extensie adaugă algoritmului lui Euclid două ecuații recursive cu valorile de început Cu ajutorul acestei relații de recurență, întregii lui Bézout "s" și "t" sunt dați de "s" = "s" și "t" = "t", unde "N" este pasul la care algoritmul se termină cu "r" = 0. Validitatea acestei abordări se poate
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
de recurență, întregii lui Bézout "s" și "t" sunt dați de "s" = "s" și "t" = "t", unde "N" este pasul la care algoritmul se termină cu "r" = 0. Validitatea acestei abordări se poate demonstra prin inducție. Se presupune că formula recursivă este corectă până la pasul "k"−1 al algoritmului, cu alte cuvinte, se presupune că pentru orice "j" mai mic decât "k". Al "k"-lea pas al algoritmului dă ecuația Întrucât formula de recurență este considerată corectă pentru "r" și "r
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
b") = "T"("wa", "wb"). De aceea, numărul "T" de pași poate varia dramatic între perechi foarte apropiate de numere, cum ar fi T("a", "b") și T("a", "b" + 1), în funcție de cât de mare este CMMDC în fiecare caz. Natura recursivă a algoritmului lui Euclid dă o altă ecuație: unde se presupune că "T"("x", 0) = 0. Dacă algoritmul lui Euclid se execută în "N" pași pentru două numere naturale "a" > "b" > 0, cele mai mici valori ale lui "a" și
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
și respectiv "F". Se presupune că rezultatul este valabil pentru toate valorile lui "N" până la "M" − 1. Primul pas al algoritmului de "M" pași este "a" = "q""b" + "r", iar al doilea pas este "b" = "q""r" + "r". Algoritmul fiind recursiv, el a rulat "M"−1 pași pentru a găsi CMMDC("b", "r") iar valorile lor cele mai mici sunt "F" și "F". Cea mai mică valoare a lui "a" este deci cea cu "q" = 1, de unde "a" = "b" + "r" = "F
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
scalează la fel ca algoritmul lui Euclid. Eficiența se poate îmbunătăți examinând doar primele cifre ale numerelor "a" și "b". Algoritmul binar poate fi extins la alte baze (algoritmi k-ari), cu creșteri ale vitezei de până la cinci ori. O abordare recursivă pentru numere întregi foarte mari (cu peste 25.000 de cifre) conduce la algoritmi CMMDC subcuadratici, cum ar fi cel al lui Schönhage și cel al lui Stehlé și Zimmermann. Acești algoritmi exploatează forma matriceală 2×2 a algoritmului lui
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
q"] pentru a da o aproximație a raportului "a"/"b", aproximație ce e cu atât mai bună cu cât "k" este mai mare. Aproximația este descrisă de convergenții "m"/"n"; numărătorul și numitorul sunt prime între ele și respectă relația recursivă unde "m" = "n" = 1 și "m" = "n" = 0 sunt valorile inițiale. Convergentul "m"/"n" este cea mai bună aproximație rațională a lui "a"/"b" cu numitorul "n": Polinoamele de o singură variabilă "x" se pot aduna, înmulți și descompune în
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
ireductibile comune, care pot fi identificate folosind algoritmul lui Euclid. Procedura de bază este similară cu cea de la întregi. La fie care pas "k", se calculează un polinom cât "q"("x") și un polinom rest "r"("x") care satisfac ecuația recursivă unde "r"("x") = "a"("x") și "r"("x") = "b"("x"). Polinomul cât este ales astfel încât termenul dominant al lui "q"("x") "r"("x") să fie egal cu termenul dominant al lui "r"("x"); aceasta asigură că gradul fiecărui rest este
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
aproape similară: Identitatea lui Bézout se poate utiliza pentru rezolvarea de ecuații diofantice. Algoritmul lui Euclid are trei trăsături generale care împreună asigură faptul că nu se execută la infinit. Prima este că poate fi scris ca șir de operațiuni recursive în care fiecare rest este strict mai mic decât predecesorul său, |"r"| < |"r"|. A doua, dimensiunea fiecărui rest are o limită inferioară strictă, cum ar fi |"r"| ≥ 0. A treia, există doar un număr finit de dimensiuni mai mici ca
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor determinări caracteristice; c. Definiție prin indicarea sistemului de relații din care obiectul face parte ( de exemplu cu ajutorul unui sistem de axiome); d. Definiție constructivă (inductive sau recursive). 5. După forma logico-lingvistică a definiției: a. Definiție simplă (printr-o propoziție); b. Definiție complexă (printr-un sistem de propoziții sau reguli); c. Definiție contextuală (definitul reiese din contextul utilizat); d. Definiție prin operatori speciali (λ,ε ș.a.); e. Definiție
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
limbajele cu strictură finită cu o fixă, inclusiv o relație de ordine totală. Atunci, toate aceste limbaje din P pot fi exprimate într-o , cu adaosul unui adecvat. Aceasta, în combinație cu relația de ordine, permite efectiv definirea de funcții recursive. Atâta timp cât signatura conține cel puțin un predicat sau o funcție în plus față de relația de ordine, astfel încât cantitatea de spațiu ocupată prin stocarea acestor structuri finite este de fapt polinomială în raport cu numărul de elemente în structură, aceasta caracterizează în mod
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
tranziție formează un monoid numit monoid de tranziție, sau uneori și "semigrup de transfomări". Fiind dat un două simboluri formulă 37 atunci se poate defini formulă 38, cu formulă 39, unde formulă 40 este compunere de funcții. Acest proces poate fi continuat în mod recursiv până se obține definirea recursiva a unei funcții formulă 41 definită pentru toate cuvintele formulă 42, Construcția poate fi inversata: fie formulă 38, se poate construi formulă 45.
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
monoid de tranziție, sau uneori și "semigrup de transfomări". Fiind dat un două simboluri formulă 37 atunci se poate defini formulă 38, cu formulă 39, unde formulă 40 este compunere de funcții. Acest proces poate fi continuat în mod recursiv până se obține definirea recursiva a unei funcții formulă 41 definită pentru toate cuvintele formulă 42, Construcția poate fi inversata: fie formulă 38, se poate construi formulă 45.
Teoria automatelor () [Corola-website/Science/309336_a_310665]
-
concomitență și unul de interferență a influențelor pe care A. Giddens îl pune sub semnul „teoremei dualități structurii”: „[...] proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt în același timp medium și produs al practicilor [individuale, n.n.] pe care le organizează în mod recursiv” (cf. A. Giddens, The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration, Polity Press, Cambridge, 2001 [1984], p. 25). O analiză detaliată a acestui raport prezintă Manuela Sofia Stănculescu în Dinamica strategiilor de viață în România (teză de doctorat
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
autonomia jurisdicțională a unităților locale. Conceptul de cooperare federală implică suprapunerea verticală a autorității cu guvernanța comună. Dacă acest concept este extins spre coordonarea orizontală, va rezulta o apropiere a conceptului de organizație organică de macrostructura teritorială a statului. Structurarea recursivă a rețelelor de politici sugerează că relațiile many-to-many pot fi extinse dincolo de granițele dintre organizații și unitățile teritoriale ale statului. Această perspectivă corespunde argumentelor conform cărora caracteristica esențială a unei organizații în rețea constă în integrarea acesteia dincolo de granițele formale
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
introduce în enunțarea autorului enunțările altor subiecți. Însă nu trebuie să uităm că, la un nivel superior, de fapt, aceste opinii devin responsabilitatea naratorului care le raportează, în aceeași măsură cu celelalte elemente ale întâmplării. Acest fenomen de încastrare este recursiv: personajul-"locutor" poate, la rândul său, să raporteze vorbele unui personaj din propria sa povestire, și așa mai departe. Literatura picarescă oferă numeroase exemple de încastrare narativă de acest fel. Poziția autorului dramatic față de enunțurile personajelor sale este total diferită
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
O primă constatare, pe care o voi nota cu (M1), este că, dacă observațiile unui autor contemporan de relevanță precum Giddens sunt definitorii, atunci: (M1) Preocuparea metateoretică pentru poziționarea sociologică a individului în plan spațio-temporal tinde să fie astăzi recuperată recursiv și, implicit, reflexiv, provenind din spiritualitatea modernității timpurii. De aici rezultă și că: (M1.1) La nivel experimental, deîncapsularea și reîncapsularea reprezintă procese de tranziție spre un nou tip de societate fluidă și, așa cum vom vedea, fractală și recursivă. (M1
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]