256 matches
-
limba unui șarpe. — Crezi că trebuie... — E necesar. Pentru binele Florenței. Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
portalului. Tenebrele din jur rezistau cu Îndărătnicie, cedând doar Într-un cerc restrâns din jurul lui. Străbătând același traseu Îngust care trecea pe lângă prăpastia din criptă, lumina se așternu pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într-unul singur, Într-o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se prăvăliseră acum peste el. Se Îndreptă spre ziduri, sperând să poată trece fără greutăți. La scurt timp, opri căruța În dreptul porții „Paradisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se apropie, descoperindu-l cu un gest hotărât. Chipul Înfiorător și totodată fascinant al sculpturii se aprinse În lumina opaițului. Ochii de smalț parcă Îl fixau, Înzestrați cu o lumină proprie, ca și când ar fi fost pe punctul de a se redeștepta la viață. Se răsuci pentru o clipă ca să se uite la femeie. Exista, Într-adevăr, o asemănare Între cele două chipuri, aceeași aparentă cufundare În gânduri, ca și când Între bronz și carne ar fi existat o misterioasă corespondență. Cu luare aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lucrurilor, rosti Dante pe un ton sentențios. Arrigo se aplecă spre un dulăpior din colț, pe care Îl deschise. Scoase un ulcior plin cu un lichid chihlimbariu. Dante Îi urmărise mișcările cu o privire distrată. Dar atenția Îi fu brusc redeșteptată de un obiect așezat pe unul din rafturile dinăuntru, care luci În lumina razelor ce pătrundeau pe fereastră. Filosoful Îi observase reacția. Pe chipul său se zugrăvi o expresie de satisfacție. - Știam că are să te intereseze, zise el aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul gambelor ei, ridicându-i tunica până la pântec. Sărută pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cheamă la ființare și numește lucrurile. Dinainte de glasul lui Adam. Dinainte de Facerea Însăși. Fiat lux, prima Sa faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el, aplecându-se să adune filele căzute. Mari opere ale geniului anticilor s-au pierdut dintr-un gest nechibzuit. - Nu se va Întâmpla nimic din ce nu trebuie. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
clipă de inconștiență, Își redeschise ochii, din nou de veghe. I se părea că auzise un pas ușor apropiindu-se. Apoi, o siluetă Întunecată se interpuse Între el și ieșirea din ulicioară. Sub imboldul acelei noi primejdii, forțele i se redeșteptară. Se ridică În picioare, rezemându-se cu spatele de zid și rămânând nemișcat, În așteptare. Își duse mâna la mânerul dăgii și se pregăti să Îl alunge pe intrus, dacă s-ar fi dovedit că nu era cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
este Îngăduită a doua șansă. Ochii poetului se umplură de lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând cu pumnii către mort. Își dădu drumul să cadă În scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ciprian Geapana). „Pentru mine, osemintele acelea frumos mirositoare descoperite la Plăviceni în 2010 (pe care le-am văzut și le-am atins) sunt moaștele Voievodului Mihai Viteazu. Și chiar de n-ar fi, faptul că prin existența lor s-a redeșteptat în mine speranța izbăvirii personale și naționale înseamnă aproape același lucru. Pentru mine, Mănăstirea Plăviceni reprezintă locul dezvăluirii unei taine eliberatoare. Am credința că acest spațiu încărcat de legendă și de semnificație istorică va deveni un loc de pelerinaj al
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
această adorare de sine, făcând din eul lui o realitate existentă prin sine ... ” Înțelegem cum ideologia marxistă, străină de Dumnezeu a dorit să producă acel om nou! Cred că lumea de astăzi, are nevoie de un idealism care să-i redeștepte conștiința legăturilor sale profunde cu universul, cu Lumea superioară a spiritelor, cea care conduce destinele realității văzute și nevăzute. Prea ne-am obișnuit a privi numai pe orizontală și a nu ridica ochii spre cer! Materialismul a ignorat viața spirituală
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
am înfrumusețat acele locuri unde Mi-a fost dat să trăesc. Dacă toate cele frumoase îți vor aminti de Mine, atunci voi fi deplin răsplătită de dragostea ce ți-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez. Am redeșteptat la o viață nouă micul castel dela Bran, dar Tenha-Juvah a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis un adevăr, și fiindcă aceasta a însemnt pentru Mine mai mult decât aș putea tălmăci vreodată
TESTAMENTE UITATE-TESAMENTE CARE DOR...( REGINA MARIA) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367232_a_368561]
-
meu trup - mă aflu printre lucrurile esențiale. • Artă - poate cea mai desăvârșită - a fost concepută în timpul copilăriei omenirii. Căci omul primitiv uită de grijile cele domestice și lucra cu multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș vrea să redeștept sentimentul acesta, în sculpturile mele. • Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face. • Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai faptă contează. • Frumosul este echitatea absolută. • Nu cred în suferință
CITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349085_a_350414]
-
Bran și Muzeul Național de Istorie. - Nu pot cita ad literam din testamentul Reginei Maria lăsat moștenitorilor săi, dar în linii mari printre altele, referitor la ultima sa dorința scria cam așa ( am să citesc ceva scos de pe internet) : „Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juvah (Cuibul liniștit) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, și fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aș putea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
sunt forțele care să mai susțină Unirea? Cine dorește UNIREA? În articolul „Alegro ma non tropo-1 am subliniat că principalii susținători, în afară de intelectualii români și basarabeni-patrioți, în ultimii ani au devenit doritori ai Unirii, tinerii, în sufletul cărora s-a redeșteptat sentimentul patriotic și conștiința identității lor de români, constatând că vorbesc aceeași limbă și au obiceiuri, tradiții și o cultură, toate identice. -dar, repet, nu sunt pro-Unire numai pentru că poartă-n suflet acest ideal patriotic, ci sentimentul lor este animat
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
să fie, sau ce ar putea fi... • Artă - poate cea mai desăvârșită - a fost concepută în timpul copilăriei omenirii. Căci omul primitiv uită de grijile cele domestice și lucra cu multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș vrea să redeștept sentimentul acesta, în sculpturile mele. • Aș vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pământ, nimeni să nu stie
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
recunoaște asemănătorul” sufletul răspunde bucuros la vibrațiile armonioase ale muzicii sferelor; astfel, muzica, ea însăși imitație și vehicul al melodiei divine, este în măsură să acordeze sufletul cu acea armonie veșnică a stelelor și deci funcția ei este de-a redeștepta în suflet pecetea obârșiei divine. Banchetul, Platon descrie Frumosul absolut ca pe o Frumusețe care dăinuiește pururi, fără început și fără sfârșit, care nici nu sporește și nici nu scade vreodată; care este frumoasă în mod obiectiv, pentru orice subiect
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
meu trup - mă aflu printre lucrurile esențiale. Arta - poate cea mai desăvârșită - a fost concepută în timpul copilăriei omenirii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice și lucra cu multă voioșie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aș vrea să redeștept sentimentul acesta, în sculpturile mele. • Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face. • Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează. • Frumosul este echitatea absolută. • Nu cred în suferința
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
Costea Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ziua de azi mi-a fost una de dragi și vesele aduceri-aminte. Am citit, cu mare plăcere, povestirile unui prieten, plecat temporar din țară, care mi-au redeșteptat în suflet întâmplări aproape uitate, din Bordeaux, unde am fost la un curs, în urmă cu 4 ani. Încă din prima noapte, după cazare, am avut parte de o vizită...neașteptată! După experiența “traumatizantă” a primul meu zbor cu avionul
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
omul, văzând cum ne privim, eu și mânzul. Și, om cum mi-s, am spus îmbrățișând mirarea din fața mea: „Să fii cuminte. Să crești mare și voinic”. Am rămas cu amintirea acelei fragile gingășii prin care ne-am apropiat. A redeșteptat în mine ceva, înțelegerea începuturilor. Când tu crezi sau, mai bine zis, simți apropierea de cineva, clipe în care se clădesc mii de culori și sunete, mii de cuvinte care devin poeme nerostite și pe care le înveți desluși mai
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
avem cu ce să defilăm pe pavelele modernist europene, domnul Ciprian Toroczkai nu consideră că e de prisos să reitereze pentru cititorul român biobibliografia Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, a cărui imagine vine parcă să ne demonstreze și nouă identitatea noastră redeșteptată prin patristică și viață conform autenticului/ortodoxului (p. 69-81). Spicuind doar, observăm că este citat Oliver Clement care spune despre Dumitru Stăniloae că este „cel mai important teolog ortodox contemporan”, iar M. Heidegger va spune că este „al doilea gânditor
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
sau glas să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas . Este chipul rămas din copilărie al Mântuitorului, turnat în ipsos și vopsit în culori - acum șterse - dar e atât de real încât îi redeșteaptă credința. Un lucru era clar : Iisus o așteptase pe femeie în podul bisericii, să-l scoată din nou în tainițele acelea și din colbul căzut peste tot, din nou în Lumină. Un tablou fascinant, o întâmplare cu urmări adânci în
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]