93 matches
-
lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
frumos, de nu sarcastic de-a binelea: „El scoate poezia la liman general, simplificând-o la o linie de idee sau de atitudine și asigurându- ne, bunăoară, că în poezia lui Eugen Evu, «deși căzut, omul, perceput pascalian, are privilegiul redempțiunii prin cunoaștere» (p. 44); sau că, la Octavian Doclin, «dihotomia masculinfeminin, simbol al fecundității continue, este văzută ca o hierogaie cosmică, nuntă între cer și pământ, reprezentată printr-o ninsoare în sus, elementul htonian, simbol al morții, fiind generator de
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
măsură/ o pereche abstractă/ un dublu portret" (Poemul despre starea de nuanță). "Frigul" invocat nu e decît pseudonimul vieții ce se contrage în delicată deziluzie, în conștiința gingașa a erorii, ca într-o recunoaștere atît de pură, încît sugerează o redempțiune: "unde sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
bună. Iar în peisaj se ivește un alt personaj, Nicole (Kelly Reilly), o actriță porno dependentă de droguri, căutând soluția pentru ieșirea din marasmul unei existențe bulversate și în care Whip găsește un partener temporar, dar și un exemplu de redempțiune. Toate întâlnirile îl pun pe Whip față în față cu minciuna propriei existențe, cu eșecul și nevoia unei izbăviri. Minciuna lucrează în favoarea lui atât timp cât servește sistemul, iar avocatul Hugh Lang (Don Cheadle) este un exemplu de profesionalism - și împotriva lui
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o mișcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E vorba de regăsirea unui echilibru, de o împăcare vizionară, de siguranță și redempțiune a introvertirii spirituale. Rococoul macedonskian renunță la gravitatea degajată de "sublimitatea" liniilor baroce, la grandilocvența ostentativă, la exacerbarea imagistică a aceluia, degajînd, în schimb, un sentiment cald al ambianței ornamentale, o apropiere intimă de obiecte și decor, în general un
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative, aidoma unui om care poartă-n spinare o povară grea, spre a-și atenua efortul. Țelul urmărit: un inefabil, o transcendență sui generis, care să semnifice evadarea din lumea suferinței („ceea ce voiau ei să cucerească
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o legătură internă între ele și fără perspectiva vreunui sens ascendent. Față de aceste vestigii livrești, în care nu au crezut decît creatorii
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile lagărelor de exterminare, o sensibilitate care gravează posibilitatea nu numai a unei întoarceri la umanitate, dar și a unei redempțiuni. Schlink nu cere să cântărim punitiv personajul, tristețea care-o emană provine dintr-un cumul de subiectivități contrastive pe care nicio intransigență nu o poate rezolva. Pe urmele lui Shlink, ghidat de scenariul lui David Hare, Daldry a încercat să
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
suferința femeii, pornește de la jumătatea prețului plătit pentru a nu mai cere nimic până la urmă, decât o rugăciune pentru sufletul său și „pentru lumea asta, să fie mai bună“. Cea care își pierduse toți copiii are, în rândurile adăugate, puterea redempțiunii: „Când trece o căruță pe lângă ei, încărcată de lume, aude o voce de flăcău că strigă, Ia priviți, e Fefeleaga și bator, calul ei. Pe fața femeii și în priviri lumina fericirii scânteiază. Dii, mă, batore, dii, sărace“. Genericul volumului
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
sorții sale. Nici liberul-arbitru nu este lipsit de limite. Dacă ar fi, s-ar anula, din start, orice morală. Iar Mefisto, îngerul căzut, are voie să ducă la pierzanie un suflet, însă nu are dreptul să creeze demiurgi. Văzută astfel, redempțiunea lui Faust din final este, la rîndul său, ambiguă. Clemența divină este, de fapt, o lecție și o pedeapsă.
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
mistic („Mă tîrăsc în dîra unei promisiuni mascate cu grijă”), se lasă în voia confuziei ontologice: „Eu, un anonim care nu face diferența între cele gîndite/ și cele adevărate”. Tentația d-sale nu e însă o „salvare” prin căință, o redempțiune care să-l alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
avizatul critic de film BBC, care definește filmul într-un mod excelent: "o poveste de un misticism oblic care face din artist o figură cristică crucificată de epoca brutală în care trăiește și caută ceea ce probabil înseamnă un singur lucru - redempțiune și inspirație". Singura obiecție pe care aș aduce-o e că misticismul nu mi s-a părut "oblic" (adică indirect). E tratat prin intermediul metaforelor, firește, dar e totodată foarte explicit, permează până și compoziția cadrelor. Totuși, din punctul de vedere
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
nu erau gemeni). Se poate deduce că nu epoca, ci pictorul - deși uneori apare periferic - e focusul filmului. Epoca e "deviată" doar pentru a servi de fundal. Tocmai pentru că într-un timp atât de încărcat și de tumultuos, martiriul și redempțiunea sunt mai proxime, mai palpabile. De altfel, Tarkovski transplantează Golgota în spațiul autohton al lui Rubliov - procedeu întâlnit des în filmografia rusească, unde, ca și în vechile legende românești, Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
Dumnezeu se plimbă pe pământ la braț cu Sfântul Petru, și poate fi frecvent întâlnit - iar efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident -, filmul este perfect coerent, iar ultima scenă are sensul unei redempțiuni cu evadarea celor doi tineri din satul natal, regăsindu-se ca studenți într-o cofetărie din Capitală. Iar de aici California Dreamin' poate continua.
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii români n-ar fi decît niște „improvizați”, fantoșe ale oportunismului cras, regimul în ansamblu „e fals, e monstruos, o viziune de nebuni”. La polul opus, Nina Cassian, vestala sistemului abuziv, tentînd o redempțiune atunci cînd falimentul acestuia n-a mai putut fi ocolit. N-ar putea fi vorba, în ezitanta, atît de puțin convingătoarea proză memorialistică a acesteia, crede Liana Cozea, decît de o „sinceritate” trucată. Observațiile d-sale ne apar pe cît
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei legendei: dacă până și o prostituată poate ajunge, prin credință, speranță și dragoste și prin puterea rugăciunii, la sfințenie, înseamnă că redempțiunea este oricând posibilă... Studiul monografic este completat, cum spuneam, de o ediție de texte, conținând 5 variante românești, cele mai vechi, ale Vieții Sfintei Maria Egipteanca. Ediția este importantă pentru că susține cu dovezi disocierile teoretice ale autorului, dar și întrucât
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
năzuiește la o "izbăvire" de materie, care e și o evadare din poezie prin genuflexiune mistică: "eu în genunchi lîngă staul/ pe locul unde Raza/ pre sine încă/ se naște" (Ritual șvesteț). Salutară sub raport lustral, o asemenea tentativă de redempțiune ni se pare totuși puțin convingătoare din punctul de vedere al plăsmuirii lirice, odată ce aceasta s-a declarat în chip categoric debitoare unui profil de factura căderii asumate. Amuzant e totuși un compromis între "păcat" și "virtute", sub chipul unei
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
discret de dramă, din cauza unei delăsări existențiale și a unei lipse totale de motivație a protagonistului. Mai e nevoie să spun că Jarmusch descurajează orice tentativă de a o explica și că îi lasă doar vreo 10% din ușa către redempțiune deschisă? Am rămas profund uimită când am dat peste un critic american care susținea că filmul lui Ang Lee e la fel de "observator" ca unul de Bergman. A fost un fel de madlenă pentru mine, pentru că mintea nu făcuse încă paralela
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
Ideea că poți fi infectat cu SIDA din momentul începerii vieții sexuale m-a speriat mai rău decât tot chinul bolii descris în detaliu în piesa/mini-serialul Îngeri în America. Acolo, lirismul și halucinațiile sugerau - e drept, oblic - speranța unei redempțiuni. Se murea poetic. Or, filmul lui Clark se situează la extrema opusă. E la fel de crud ca un ficat de porc agățat în vitrina unei măcelării. A nu se citi "ne-elaborat". A fost nevoie de mult efort regizoral pentru ca lungmetrajul
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
-te bine, Tata! Marea Roșie se desparte!/ Cum s-a făcut, nu-nteleg nici eu". E o salvare ce vine din chiar mersul autodistructiv al golului luciferic, din divină dialectica a tranziției golului către plinul semnificativ, al negației către afirmație. O redempțiune a tăgadei care-și da foc. O eternă reîntoarcere, sub semn liturgic: "Golul nu-i pe planul făcutului. Cîtă vreme nu se/ desăvîrșește, golul dăinuie susținut oarecum de/ sminteala. Ci de-a atins starea de gol desăvîrșită,/ golul se osîndește
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune, prin straturile succesive
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
exact prin reluarea unor teme din Dostoievski și prin citirea foarte atentă a lui Faulkner. E ciudat un lucru, acela că autorul american nu m-a influențat stilistic, ci - mai degrabă - ideatic. Eu am simțit în Faulkner miza excepțională a redempțiunii care învinge fatalitatea oarbă. Abia apoi i-am redescoperit pe Bernanos, Simone Weil și alți autori cu un pronunțat coté eseistic, ceea ce - într-un fel - mi-este apropiat, fiindcă nu sunt și nu voi putea fi un scriitor realist, ca
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]