264 matches
-
dintre părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care se pierd prin spargerea întregului în părți componente (procedură specifică reducționismului). Holismul înseamnă ireductibilitatea întregului la părțile componente, superioritatea (nu neapărat cantitativă) a ansamblului față de suma părților și viziunea integrală și integrată asupra obiectelor, fenomenelor sau proceselor studiate. O altă definiție interesantă îi aparține lui Dressel (1958): Într-un curriculum integrat
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fost ridicată la rangul de „nouă viziune asupra lumii”. Această „etichetare” își are sursa în convingerea că domeniul de pertinență al transdisciplinarității este singurul capabil să conducă la înțelegerea și soluționarea multiplelor și complexelor provocări ale lumii prezente. Transdisciplinaritatea depășește reducționismul viziunii clasice, care absolutiza „rețeta disciplinară”, considerând-o singurul demers fundamentat și competent de atacare a problematicii cunoașterii. Noua abordare evidențiază, în același timp, necesitatea depășirii vechilor „criterii de legitimare”, dar și complementaritatea diferitelor tipuri de discurs. Ambiția proiectului transdisciplinar
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
sunt lipsite de „perspectivă critică și de un simț modern al diferențierii valorice”; astfel, romanul românesc ar fi apreciat doar ca ,,probă creatoare și de afirmare națională”, comentariul rămânând grevat de un tradiționalism cu dimensiune moral-didactică (Aurel Sasu). Perspectiva simplificatoare, reducționismul caracterizează percepția critică și în prezentarea istoriei poeziei românești. Excursul își păstrează însă interesul prin relevarea importanței folclorului în constituirea liricii românești și, mai ales, prin selecția din textele unor poeți români, traduse și însoțite de biografii esențiale, cu valoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
cealaltă parte (Pavel 2010, 31). Spuneam la începutul acestui studiu că nu agreez doar simpla inventariere a poziționărilor prosau antieuropene ale formațiunilor politice din România și ale liderilor lor, pentru că riscul ce pândește un astfel de demers este cel al reducționismului. Interpretarea ideologică pe care am propus-o presupune realizarea unei atari inventarieri dar nu se oprește aici. Optez pentru această modalitate de abordare cel puțin din următoarele motive: a) scopul unui demers ideologic în sensul prezentat la început este înțelegerea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Lennox - „sinele neliniștit” (his anxious one). (Un cititor răuvoitor n-ar lăsa nesancționat faptul că Natasha Spender se încăpățânează să-l reboteze pe Lennox în Lomax! O fi vorba de „sinele fals” al personajului!) Pentru a nu fi învinovățită de reducționism, autoarea eseului concede: Aceste trei ipostaze, frecvent aflate în conflict, sunt adeseori subordonate unui al patrulea, plăcut, generos și binevoitor prieten paternal (Spender, 1977, p. 135). Rămâne doar să ne întrebăm în ce măsură mai era nevoie de o despicare a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
decriptarea semnelor, în datele aparente sau, pe cît posibil, în zbuciumata lor istorie, a mutațiilor formale și de sens. Cînd se propun repere metodologice, riscăm adesea să ne complicăm în strategii prea aride ori alunecoase. Structuralismul lasă cale liberă unor reducționisme sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de paianjen, cînd într-o sîrmă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trăsături și premise ale paradigmei morfogenetice care au relevanță în cercetarea de față sunt următoarele: prin aplicarea acestei paradigme cu nuanțe neoaristotelice este pusă în umbră eficacitatea explicativă a paradigmei galileo-newtoniene (bazate, în principal, pe ideea de cauzalitate și pe reducționismul atomist), această din urmă orientare devenind, de altfel, în ultimele secole, o linie de gândire promovată într-un spirit aproape mistic, în care inexplicabilul este considerat un "rest" îndepărtat. Dacă însă încercăm să explicăm lumea reală prin forme, vom descoperi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sufletul tinerilor din acele țări. În Occident, cu modalități și ritmuri diferite, se simte o nouă atenție față de sacru și față de anumite valori transcendentale, chiar dacă riscă să se dovedească a fi numai la nivel sentimental și protestatar, în confruntare cu reducționismul scientist, cu materialismul asfixiant și cu tehnocratismul rece care nu țin cont de exigențele unui umanism complet și pe mai multe dimensiuni. 2. A vesti evanghelia chiar și „fiilor neantului”. În fața relelor și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ci "și o stâncă, un arbore, un izvor, o piatră, o bucată de lemn, o casă sau chiar un cuvânt"21, recunoscând posibilitatea unei cuprinderi foarte largi, de la o religie la alta. De altfel, în ciuda reproșurilor de sociologism 22 și reducționism, îndreptate la adresa teoriilor sale, Durkheim nu restricționează spațiul destinat sacrului doar la domeniul religiosului, ci îl lărgește și spre zona socialului, argumentând această tendință prin existența unor religii, precum budismul sau jainismul, în care sacrul nu se exteriorizează prin prezența
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se afirmă ca un concept cu o semantică amplă, acest termen dezvăluind interpretări proprii diferitelor domenii ale culturii, de la filosofie, antropologie, hermeneutică, artele văzului, literatură și religie, la domeniile tehnico-științifice. În contextul de față însă, încercând să evităm căderea în reducționism, pe care o practică majoritatea teoriilor moderne despre simbol 114, vom urmări să introducem acest concept asemenea unui important element constructiv, ce nu poate fi epuizat, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, de sensuri precum cele de simplu semn, obiect
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
alta decât feeria, sumară și doar artistică, a Mioriței, ca să intrăm în ordine cu noi înșine.” Paradoxul este că acest gânditor, al cărui demers constant pare să fie unul de separare radicală între filosofie și viață -, până la un fel de reducționism logic (nu numai ontologic) -, a încercat să trăiască această filosofie. Între filosofia lui și biografia lui există o unitate fundamentală. Biografia lui este semnificativă într-adevăr, dar nu în sine, ca „simplă existență”, ca prezență a unei persoane, ci tocmai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
grijă toate legile fizicii și enunță distribuția materiei și energiei in univers. Apoi îi lasă Sfântului Petru treaba obositoare, dar intelectual banală, de a calcula toate evenimentele viitoare, inclusiv ce proprietăți și legi macroscopice se vor manifesta. Aceasta este istorisirea reducționismului. Pluralismul metafizic presupune că Dumnezeu este foarte preocupat, dimpotrivă, de legi și astfel el formulează fiecare din regularitățile pe care o va prezenta universul său. În acest caz Sfântului Petru îi revine sarcina colosală de a aranja proprietățile inițiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
regularitățile pe care o va prezenta universul său. În acest caz Sfântului Petru îi revine sarcina colosală de a aranja proprietățile inițiale ale universului într-un fel care va permite ca toate legile stabilite de Dumnezeu să fie adevărate. Avantajul reducționismului este de a face munca Sfântului Petru mai ușoară. Cu toate acestea, Dumnezeu poate alege să fie un pluralist metafizic.” (N. Cartwright, Op. cit., p. 324.) 23. O supoziție care, în limbajul lui Kant, ar putea fi exprimată spunând că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Descartes a trebuit să introducă în fața logicii îndoiala metodică, dar Descartes încă nu avea cum ieși din logica aristotelică. Relativismul cunoașterii științifice moderne se naște din dialog implicit, dat fiind că se fundează pe rectificări în raport cu diversele nivele de realitate. Reducționismul vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al timpului. Blaga a dublat categoriile rațiunii cu categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la nivelul intraindividual (postulat în teorie) la nivelul interindividual (determinat empiric) (Caspi & Bem, 1990; Ozer, 1986). Această accepțiune a fost aspru criticată, întrucât a constituit, dintr-un anumit punct de vedere, o reeditare în domeniul personalității a unor erori - de reducționism explicativ în abstracție de contextul situațional - manifestate la începuturile psihologiei generale. Ca variantă ușor cosmetizată, aceiași susținători ai modelului dispozițional au propus o altă accepțiune, și anume cea de consistență relativă. De această dată, reprezentanții viziunii sumative (Buss & Craik, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
francez care, în final, va culmina cu modelul monist materialist al unui Julien Offray de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării. În legătura cu acest reducționism Charles Scott Sherrington, marele neurofiziolog englez spunea: lumea materială a fost construită numai cu prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în final, va culmina cu modelul monist materialist al unui Julien Offray de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării. În legătura cu acest reducționism Charles Scott Sherrington, marele neurofiziolog englez spunea: lumea materială a fost construită numai cu prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii materiale a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi considerat drept singurul valabil pentru cunoașterea științifică. Acest model implică - dintr-un anume punct de vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării. În legătura cu acest reducționism Charles Scott Sherrington, marele neurofiziolog englez spunea: lumea materială a fost construită numai cu prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii materiale a ieșit complet din sfera interpretărilor religioase, dar și a unei anumite speculații
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
plin romantism părinte teologiei moderne protestante, Friedrich Schleiermacher. Modelul materialist s-a impus prin succesele mecanicismului veacului al XVIII-lea și apoi prin progresele realizate în cursul secolului al XIX-lea, care poate fi considerat secolul gândirii materialiste. În sprijinul reducționismului materialist a venit și metoda experimentală. Ea era cunoscută de multă vreme (de exemplu de Galilei), dar a devenit o piatră unghiulară a cercetării, mai ales după ce Claude Bernard a publicat în 1865 vestita să Introduction à l'étude de la
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
pentru asta nu e nevoie de un «uomo universale», care stăpânește și cunoaște toate disciplinele, ci de unul care vede, acceptă și explorează punțile și interacțiunile dintre ele, care îmbrățișează o viziune unitară, holistică, ceea ce nu înseamnă câtuși de puțin reducționism sau ignoranță. Ultimele decenii au văzut, rând pe rând, ivindu-se și dezvoltându-se rapid abordări precum pluridisciplinaritatea (studiul unui obiect prin prisma unor aporturi disciplinare multiple), interdisciplinaritatea (transferul de metode de la o disciplină la alta), în fine, cea mai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezintă așa-numitele valori superioare, ce sunt, frecvent, fără utilitate biologică. A admite acest lucru nu înseamnă a accepta precepte sau comandamente supranaturale, ci a descrie fapte, ceea ce efectiv se întâmplă cu indivizii umani și cu istoria” (p. 40). Criticând reducționismul behaviorist și pe cel biologic, Bertalanffy consideră că și autointitulata „psihologie umanistă”, prin unele practici ale ei, cum ar fi grupurile de întâlnire, în care eul și personalitatea se dizolvă oarecum în colectivitate, atentează la valorile umane adevărate. Scoțând omul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cauzele acestor limite. Prima cauză este legată de simplicitatea modelului bazat pe agenți considerat. De regulă, modelele bazate pe agenți sunt simple prin natura lor, ceea ce reflectă cunoștințele actuale ale utilizatorului despre sistemul real modelat. Această simplitate se adaugă la reducționismul cunoscut al oricărui tip de model. O astfel de limită este în măsură să afecteze acuratețea rezultatelor obținute, știut fiind faptul că modelul, cu cât este mai simplu, cu atât se îndepărtează de sistemul real pe care îl reprezintă. De
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel conexionist. În orice caz, Thorndike nu a reușit acest lucru. Este probabil cea mai bună dovadă a îngustimii ideatice a doctrinei conexioniste. Reducționismul „naturalist” încercat de Thorndike, deși nereușit, a putut totuși fundamenta o anumită practică rigidă ce a intrat în consonanță cu „obiectivismul” și „pozitivismul” - direcții epistemologice care au dominat cercetarea educațională în secolul XX. Este oarecum iritant - în sensul conexionismului - că
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
opozanților săi. În lumina evidențierii relației dintre forțele emoționale inconștiente și organizarea conștientă a comportamentului, el se referea la această școală de gândire ca la psihologia „psihodinamică” sau „de adâncime”. Dar teoria umanistă maslowiană, după cum se poate constata, era superioară reducționismelor de tip freudian. 8.10. Teoria psihologică a valorilortc "8.10. Teoria psihologică a valorilor" Expunem aici, fidel, ideile exprimate de Maslow în ultima parte a vieții sale. „Noua filosofie” încearcă să fie o filosofie a înțelegerii omului (a comprehensive
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]