370 matches
-
o nuntă sau doar cumpărarea unui set de căști de la un copil al străzii, sunt, toate, episoade simptomatice pentru acest deficit de focalizare. În al doilea rând, problematicile romanului miros de la o poștă a prefabricate. Când nu sunt cu totul reductibile la schemă, personajele lui Măceșaru se autocaracterizează prin platitudini uimitor de încâlcite: „Așa eram eu. Acum mă dădeam cu capul de pereți, peste doar un moment deveneam euforic. Treceam de la psihoză la vitalitate cu o ușurință de neimaginat. Uitam cu
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
o predă de la o catedră universitară și de romancier. Rostindu-se în prima calitate, d-sa afirmă că „nu a existat salvare a unei opere în afara performanței stilistice”, spre a insista că întreg universul unui scriitor, oricît de opulent, „este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în el”. Formulă un pic rigidă, însă doar aparent, deoarece sub grimasa-i încruntată se poate citi (se citește efectiv în paginile cărții) o abordare sensibilă a materiei, o deschidere spre esteticul astfel
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
nemțesc, adică, impecabil al declarațiilor sau observațiilor din dosare. Al doilea este că natura acuzațiilor are un înalt nivel ideologic. A fost necesară întocmirea unui Ghid STASI pentru lămurirea terminologiei juridice folosite. Ceea ce citim în dosarele Securității este primitiv ideologic, reductibil la câteva clișee, fără vreo valoare juridică. În fine, aproape fără excepție, ofițerii STASI au avut motive solide de ordin personal și social, chiar dacă nu neapărat justificabile moral, de a se fi lăsat recrutați. Numai o mică parte din aceste
Dosarul ca istorie personală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3390_a_4715]
-
morcovii sunt gata copți de la început. Înainte de primul rând al romanelor lor, Bourget sau Sartre, după o deliberare temeinică, demonstrează cum anume ascensiunea prea rapidă a burgheziei conduce la catastrofă. Pentru teoreticienii romanului cu teză, adică angajat, un roman este reductibil la ceea ce enunță. Este, cu alte cuvinte, rezumabil. Se știe că o capodoperă nu poate fi rezumată.” Laurent face parte din categoria criticilor răi, tot mai slab reprezentată de la o vreme, în Franța, ca și la noi. Din punctul de
Jacques Laurent cel rău () [Corola-journal/Journalistic/3408_a_4733]
-
mult: obsedantă a poeziei lui Lucian Scurtu care e provincia. Autorul se arată incapabil a suporta condiția de provincial, ca și cum ar gîfîi purtînd în spinare o povară grea. Nu e dispus la nicio îngăduință față de ambianța ce i se înfățișează reductibilă la neant: „Dacă ar avea mai multe sălcii crișul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar fi eufratul meu,/ dacă ar avea o deltă ar fi nilul meu,/ dacă aș fi zărit-o pe malurile
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
a mizei teoretice și analitice a cărții, criticul resimte provocarea unor întrebări stârnite de lectura acestui studiu despre modernitatea poetică românească: "Stimulați de ideile cărții, mărturisește Simuț, ne cufundăm într-o fertilă reverie intelectuală, cu întrebări pentru noi înșine. Sunt reductibile, în ultimă instanță, mutațiile operate de Eminescu, Ion Barbu și Nichita Stănescu la diferențele dintre romantic, modern și postmodern? Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
mai puțin inconștientă a aspectelor personale considerate ilicite de comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează până la a căpăta forța unei Legi. Dacă în primele două lucrări menționate, Nina Ivanciu insista mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile sale de odinioară, reductibile până la urmă la rolurile eterne de victimă și călău sau de sclav și de stăpân, unul manifest, celălalt latent, cea de-a treia carte, refăcând parcursul tragi-comic al Eului - prins în capcana Imposibilului, promițător de miracole și a Interdicției, filtru
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
vreme, imediat după 1918, s-a apreciat că poezia lui Octavian Goga ar fi atinsă de mutația istorică a valorilor estetice. Din perimetrul criticii intransigent estetice s-a răspândit părerea - susținută, de pildă, de Mihail Dragomirescu - că "poezia lui Goga, reductibilă la cerințele trecătoare, s-a perimat odată cu înfăptuirea idealului național". D. Caracostea putea crede și el în interesul "limitat local, mărginit la pătura țărănească din Ardeal". Pompiliu Constantinescu opina și el, în 1925, că "poezia d-lui Goga e atinsă
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
pictura românească a făcut un pas decisiv către sincronizarea cu pictura europeană - o tentativă de integrare europeană privită din interiorul comportamentului simbolic. Este un moment al schimbării de atitudine, al instaurării unui nou model de comportament, care nu este neapărat reductibil la această dată. Procesul a fost inițiat înainte de 1840, a continuat după și, în anumite forme, se prelungește și astăzi. Anul 1840 este anul pe care l-au indicat cele două portrete anonime, al vornicului și al vornicesei Brădișteanu, realizate
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia Norei Iuga își asumă o formulă a complexității. Există poeți ,simpli", monocorzi, ușor reductibili la o atitudine, la o ,poză", rezumabili și portabili, care dau impresia a adînci o suprafață aparent limitată. Și alții care se revarsă, frămîntați, anxioși ori pur și simplu avizi de viață (de ei înșiși) pe suprafețe întinse, prin urmare
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
poezia contemporană „nu schimbă nimic în nimeni”. Dar cum aflăm ce, cum, cât efect produce poezia? Cu ce criterii, cu ce parametri? Și, oricum, ce-ar trebui să schimbe? Ce înseamnă „sensibilitatea omului contemporan”? Poate fi judecată „sensibilitatea” atât de reductibil? Întrebări ale căror răspunsuri sunt imposibil de aflat. Demersul poetului se vrea un soi de ecumenism poetic în care toată lumea citește poezie acasă, pe stradă, în metrou, o poezie coborâtă la nivel de chat, care să transmită mesajele terapeutice ale
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13636_a_14961]
-
nu mai miră, cred, deja pe nimeni de mult. Pentru închinătorii la portretul îngerului căzut, trecerea prin coridorul spiritual al acestei lumi n-a însemnat niciodată absolut nimic. Pierduți sufletește în templul păgân al propriilor plăceri materiale și trupești (evident, reductibile, în final, doar la regresiune morală și moartea Omului ca imagine a lui Dumnezeu), unde suficiența de sine, superficiul, ignoranța, fragmentariul, indiferența față de Celălalt, crezul în ofertele diabolicului Anticrist, promiscuitatea, parvenitismul etc. au constituit întotdeauna punctul de pornire a singurei
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
Întâmplare - un manuscris al lui Georg Simmel datat 1913, purtând titlul Filozofia instituției succesiunii, care, În mod sigur, nu figura În bibliografia neamțului. Eram avizat În ceea ce-l privește, Într-o perioadă mă preocupase viziunea lui despre societate ca fenomen reductibil la relațiile interumane și despre sociologie ca spațiu de studiu pur formal al acestora - Beziehungstehre, cum se cheamă asta În germană - și Îi devorasem cam toate lucrările. Desigur, cu predilecție Problemele filozofiei istorice, dar și Filozofia banului și celelalte - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemeni unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un fel, cauzalitate la care aspiră Epicur. Pentru că acesta propune explicații multiple, nu și contradictorii, care țin toate de ipoteze reductibile la niște înlănțuiri logice. Epicur avansează idei imanente asupra compoziției unui curcubeu, a naturii unui fulger, a cauzelor trăsnetului, a originii ploilor, a formării norilor, asupra comportării unei stele căzătoare, a construcției lumilor și a compoziției materiei. Niciuna nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuvântul ei de spus pentru a risipi tenebrele și a elimina indefinitul. Epistemologia lucrețiană vizează îndepărtarea fricii. Legile naturii, imuabile, asigură derularea armonioasă a tot ceea ce se întâmplă. Nu zei, nu forțe oculte sau puteri întunecate, ci înlănțuiri de cauze reductibile printr-un efort al spiritului. Când se amestecă și inteligența, apar relații între aspecte care păreau lipsite de consecințe. A cunoaște principiile, iată proiectul fizicianului care vizează o etică a seninătății edificate. Odată cu el apare și o idee redutabilă, simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lucru, cu toți Părinții și Teologii Bisericii noastre. Așadar, ,, Omul are o constituție teologică, este alcătuit teologic. Existența sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie. Pentru el, viața are sens și valoare reală nu din propria sa perspectivă, antropologică, finită, reductibilă la un moment clar pe axa istoriei mântuirii, ci din perspectiva veșniciei, o perspectivă teologică și teocentrică. De aceea, adevăratul domeniu de înțelegere a omului îl constituie metaontologia și teologia” - susține Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu în cartea sa intitulată
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
acest lucru, cu toți Părinții și Teologii Bisericii noastre. ,, Omul are o constituție teologică, este alcătuit teologic. Existența sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie. Pentru el, viața are sens și valoare reală nu din propria sa perspectivă, antropologică, finită, reductibilă la un moment clar pe axa istoriei mântuirii, ci din perspectiva veșniciei, o perspectivă teologică și teocentrică. De aceea, adevăratul domeniu de înțelegere a omului îl constituie metaontologia și teologia,, - susține Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu. Ființa umană dispune de
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
Ancăi Goja către fantasmele și convulsiile ratărilor existențiale , vădite deja în lecturile din cenaclurile literare, era de natură să aducă un discurs narativ oarecum ieșit din canoanele conformismului fad și monoton. Anca Goja, cu prea îndelung exercițiu al jurnalismului cultural, reductibil adesea la formatul concis și lapidar al unei știri , știe că riscă să contamineze textul literar de platitudinea descriptivă a gazetăriei de conjunctură. Tocmai de aceea a ales ca autor de proză explorarea și evocarea episoadelor de viață, prin coborârea
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
acest lucru, cu toți Părinții și Teologii Bisericii noastre. ,, Omul are o constituție teologică, este alcătuit teologic. Existența sa proprie nu este autarhie, ci teocentrie. Pentru el, viața are sens și valoare reală nu din propria sa perspectivă, antropologică, finită, reductibilă la un moment clar pe axa istoriei mântuirii, ci din perspectiva veșniciei, o perspectivă teologică și teocentrică. De aceea, adevăratul domeniu de înțelegere a omului îl constituie metaontologia și teologia,, - afirmă și susține Părintele Profesor Ioan Cristinel Teșu de la Facultatea
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
societate“, ci de cea „dintre artă și artă“ (Harold Bloom, „Anxietatea in-fluenței“), singura care își descoperă rădăcinile intangibile veritabile. În urma scriitorilor invocați mai sus am putea să ne gândim, cu real folos, dacă poate fi depășită oare corporalitatea, încremenită și reductibilă, a istoriei culturii universale: prin reevaluarea necontenită a acestor mecanisme semantice, ca obiect profitabil atât pentru studiul critico-teoretic, cât și cel practic-artistic în general?! Răspunsul plauzibil poate fi generat numai în cazul în care vom reuși să atingem marginile unei
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
un plan al contrariilor deja existente, cu toate că modelul de raportare a întregii scheme de gândire a interconectării contemporane a ființelor este cel al simetriei cosmice. Și, ca un adagio fundamental, deasupra acestei lumi pline de restricții de tot felul și reductibile numai la scrâșnetul furios al materiei, omul autotelic funcționează cu din ce în ce multe grade de libertate anulate numai într-un singur sens: acela de a-și îndrepta în exclusivitate filozofia către centrul propriei sale subiectivități, pierzându-și, astfel
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]