907 matches
-
VI-a / a VII-a, care se află la finalul copilăriei/preadolescenței. Programa școlară Cultura copilăriei se înscrie în zona de dezvoltare curriculară care se a specificuluietapei de vârstă în care se află și de explorare a ceea ce constituie universul referențial conceput ca produs cultural - de aici titlul acestui opțional. Domeniile de competență vizate sunt selectate/orientate de demersul pe baza căruia elevul construiește cunoașterea domeniului individual și/sau în grup: pe de o parte, printr-un demers de explorare și autoreflecție, pe
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să
DECIZIA nr. 645 din 13 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/267231]
-
constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să
DECIZIA nr. 657 din 15 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270032]
-
jurisprudența sa, că dispozițiile art. 61, ale art. 126 alin. (1), ale art. 142 alin. (1) și ale art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să
DECIZIA nr. 236 din 27 aprilie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/273642]
-
tren cu viteză mai mare decât a personalului (și care nu oprește în toate gările)”; „tren rapid (și substantivat, n.) = tren care circulă cu viteză mare și care oprește numai în stațiile importante”. Mărturisesc că am avut dintotdeauna o ezitare referențială, uitând sistematic cui îi aparține - între accelerat și rapid - avantajul vitezei superioare. Termenii nu au suficientă transparență, diferența fiind doar conjuncturală, motivată istoric: denumirea rapid s-a introdus mai târziu, marcând un progres al tehnicii și o sporire a vitezei
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
pe o permanentă raportare la un referent exterior ei, ci, mai curând, ca pe o punere în oglindă a portretului interior al operei, ca pe o facere și desfacere permanentă a mecanismelor textului literar. Accentul este, astfel, deplasat de pe funcția referențială, mimetică a operei, pe aceea poietică, legată de actul de creație, de invenția epică. Narațiunea capătă astfel o turnură autoreflexivă evidentă, oglindind mai degrabă propriile sale structuri și mecanisme textuale și într-o mult mai redusă măsură avatarurile realului. În
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
com., 22.03.2008), mărunțit și turtit ("Dacă mă prindea ăla atunci - mă făcea chiftea!",daciaclub.ro). În plus, cuvântul are un simbolism fonetic negativ (comparabil cu al verbului a chifti, considerat o formație expresivă) și o asemănare formală (și referențială) cu chiflă (de la care a putut împrumuta unele sensuri). nu prea mai are de-a face cu câmpul semantic al "femeii ușoare" - dar a fost oare într-adevăr specializat cu acest sens, sau își actualiza doar, în anumite contexte, valoarea
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
efectuată nu realizează, în nici un caz, deschideri în ordinea specificității și valorii "produsului" artistic, proces într-un fel asemănător celui menționat de Wolfgang Iser, pentru care nu limbajul efectiv al romanului face diferența între un text literar și un text referențial, ci constructul și calitatea sa. Cîndva pe punctul de a fi acceptat drept categorie literară ori, mai apăsat, drept gen literar, "romanul autobiografic" se află, acum, în situația de a decade (dacă nu cumva s-a și petrecut aceasta) chiar
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
nici nu mai știu prin ce ierni zăbovește./ Argumentul pieții rămâne în urmă, astăzi pentru ultima oară,/ pe un cântar electronic din magazinul cu brânzeturi și pește." (p. 111) De fapt, poemul acesta e tot ce poate fi mai puțin referențial. Detaliile se aglomerează numai pentru a acoperi un vid al semnificației. Cât despre concretețea cotidiană a versurilor, ea există exclusiv pentru cititor. Nu o mitologie urbană reconstituie așadar Ion Horea aici, ci tocmai (în urma dispariției singurei lumi coerente) lipsa oricărei
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
a victimei. La Caragiale, personajele păstrează „un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate”. La fel de emblematic, actul de limbaj al insultei adresate (care exprimă o atitudine agresivă, o intenție de rănire a interlocutorului) e interpretat ca simplă aserțiune, ca act referențial, cu valoare de adevăr, care poate fi confirmat sau negat: „Amice, ești idiot. - Ba nu, domnule” (Căldură mare). De fapt, nici imprecația, nici insulta nu sunt, de obicei, adresate: adversarul lipsește, iar agresorul își descarcă nervozitatea fără prea mari riscuri
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
tribună a legitimării drepturilor noastre istorice și civice în această parte a Europei. Exilul de mai bine de o jumătate de secol al lui Pamfil Șeicaru a fost cercetat de istoricul și criticul literar Florin Manolescu în excelenta sa carte referențială, în care radiografiază, cu minuțiozitate, fiecare gest și faptă a imprevizibilului observator și gazetar. Revelatoare pentru publicul românesc sunt epistolele pe care Pamfil Șeicaru le-a trimis, în țară, prietenilor, colegilor din redacțiile ziarelor și revistelor de odinioară, familiei și
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
o rotunjime implacabilă, toate își conțin „eticheta”. Cartea de iarnă (1981) deschide seria. Îi urmează Poemul care nu poate fi înțeles (1993) și, după o altă pauză uriașă, Cartea Alcool (2010). Nu e vorba doar despre autoreferențialitate. De altfel, nici măcar referențial, Mureșan nu se încumetă să fie prea ades. El migălește, mai degrabă, complicate planuri de translare: edifică întâi, vizionar, un sistem de înțelegere a lumii, apoi îl „importă” segment cu segment între două coperte. Dacă exercițiul acesta este, în esență
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
tradiția literară și în romanul modern încă de la începuturile sale, cunosc în postmodernitate dezvoltări și tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
doua jumătate a ei, situația fiecărei unități lexicale și 359 de hărți dialectale. în concluzie, autorul consideră că ceangăii din Moldova folosesc limba română "la nivelul competenței lingvistice date de proprietatea termenilor, de valorizarea contextuală a acestora și de asocierea referențială adecvată". Apreciază că lucrarea sa este prima cercetare a componentei românești a graiului ceangăilor bilingvi din Moldova și că ea se așază în linia sugestiilor formulate chiar de dialectologii maghiari și a dezideratelor primilor cercetători ai graiului popular. Tabloul unitar
Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/9236_a_10561]
-
zâmbesc// cer donații// în strachina cu pomană/ cad fulgi de nea” (pomană). În opera sa lirică de peste 3000 de poeme, comentatorii creației sale lesne au identificat câteva teme obsesive prin repetabilitatea lor. Copilăria și tinerețea în Bucovina constituie un background referențial cu valențe pozitive. Atașamentul față de acest spațiu este unul al nativului: „De ce scriu? Fiindcă am văzut lumina zilei în Cernăuți”, va mărturisi poeta într-un credo foarte semnificativ pentru gândirea sa. Astfel, începutul și sfârșitul întâlnesc același deus loci însoțind
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
elaborarea acestui tip de roman este un complex proces de reanimare a unor eroi sau eroine atestate istoric, în tablouri vivante credibile, totul servit întru readucerea în actualitatea noastră devoratoare de efemere știri mediatice a senzației de realitate tangibilă, consistentă, referențială, de plonjare într-un timp și spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia probelor documentare sau ale citării surselor. În Eu, Mona Lisa, îi
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
personajului, ca și asupra organizării spațiului narativ nu e deloc neglijabil; de aceea, întrun roman rural organizarea spațială se va realiza altfel decât într-unul urban, în funcție de alte puncte de reper, a căror relevanță va fi conferită de un sistem referențial diferit. De altfel, materialul narativ luat în discuție ne oferă surprinzătoare și deloc întâmplătoare indicii legate de organizarea spațiului urban, al Bucureștiului modern, iar printre acestea sunt și cele care privesc infrastructura bucureșteană dintre războaie. Fie că funcția lor e
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
lui Rudy Rucker, Wetware (1988). în accepțiunea lui Rucker și a personajelor-robot care dezasamblează neurologic oamenii, wetware ar fi un sinonim pentru conținutul neuronal viu al ,ambalajului" corporal uman. Aproape fiecare enunț conștientizat e dinamitat de imposibilitatea găsirii unui suport referențial stabil, indubitabil: ,Stahn se descoperi pe sine (se descoperi pe sine?) într-un laborator foarte lung ș...ț" Roboții lui Rucker devin complet autonomi în romanul Software (1997), în care esența identității umane (soft -ul mental) este recuperată prin operații
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
familiarizezi. Pentru că apăruse voga minimalismului, POL nu-l ocolește. Așa se face că, probabil, primul dintre cei mai buni autori POL este Marie Redonnet, o scriitoare atipică pentru ,scriitura feminină" din zilele noastre, cu un discurs compact, consecvent în ambiguitatea referențială, articulat obsesiv. În a doua jumătate a anilor '90, nici moștenirea Noului Roman, nici aparenta modestie minimalistă - de fapt o acedie - nu mai interesau atît de mult cititorul care fusese pînă atunci să vadă în literatură un discurs contra-establishment, anti-societatea
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Simona-Grazia Dima Chiar și fără fulminanta dedicație (publicistică și ostentativă, așadar superfluă), ultimul volum al Angelei Furtună își etalează cu maximă claritate fondul referențial prin însuși corpusul poemelor. Este evident, o poezie pentru care tematica reprezintă un element vital, mai ales că este încărcată de un dramatism profund: ultragierea biografică și sufletească subsecventă evreității, ideologia mutilantă (în comunism dar și oricând), luarea de atitudine
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
notează exegetul său de astăzi - nu a fost niciodată în stare să-și depășească eroarea. Chiar dacă, în timp, categoriile psihologiei au fost denunțate și substituite de conceptele psihanalizei, fenomenologiei sau lingvisticii, proiectul criticului nu a evoluat spre un nou orizont referențial" (p. 37 în volum). În teză continua rechizitoriul, îmblânzit în volum: "Inerție? Ignoranță? Neîncredere? Greu de spus. Criticul a rămas să se lupte cu propriile Ťfantomeť până la capăt. După experiența psihologiei, Mihail Dragomirescu nu s-a mai apropiat de nici un
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
cu circumspecție. Absurdul vieții poate fi constatat doar în societățile deschise. în cele închise, dăm peste absurdul uman, absurdul omului așa-zis nou. Lipsesc în Trei dinți din față notele conformiste, prezente, de pildă, la un T. Mazilu, în romanul referențial al deceniului 6, desfășurat în mediile artistice. Ironicul Sorescu este în acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al indistincției între uman și zoologic (Viziunea vizuinii, roman într-o
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
să-l transcrie, completându-l, ici-colo, cu fapte din propria-i experiență de viață și, poate, cu unele - foarte parcimonioase - cugetări. Ca urmare, relația dintre subiectul enunțului și subiectul enunțării se ambiguizează, iar discursul prinde a ezita între relatarea strict referențială și ficțiune. În plus, epicul este animat, din când în când, cu inserții metatextuale, care sprijină, în felul lor, eforturile de autopropulsare ale textului. De aici înainte, spre satisfacția cititorului, fie el ingenuu sau avertizat, lectura și analiza devin tot
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
A treia expoziție din ciclul „Vindecări miraculoase” este dedicată pictoriței Lucia Dem. Bălăcescu, de la a cărei naștere se împlinesc 120 de ani, iar lucrarea referențială - redată circuitului expozițional prin procesul de „tămăduire” a restaurării - este de astă dată „Peisaj bucureștean”. Acesteia i se adaugă pe simeză alte cinci picturi din colecția Pinacotecii bucureștene. Vernisajul expoziției va avea loc Miercuri, 1 aprilie 2015, ora 1:00
“Vindecări miraculoase” – Lucia Dem.Bălăcescu [Corola-blog/BlogPost/93427_a_94719]
-
inevitabil asociate cursului naturii, directorul Administrației Bazinale de Apă Siret înjgheabă aici sâmburele dialogului om-om, om-natură, conjugat cu o opțiune necumulabilă decât de prețuire, pentru uman. Dr. ing. Emil Vamanu vede colectivul său, drept un colectiv „de Ape”, încorporând referențial natura omului și omul naturii. Nu urmează pseudo-alternative, dar urmează o neîngăduință față de omul neom, față de omul iresponsabil: „Nu numai lupta cu stihiile ne-a creat probleme, ci și oamenii. Nu-mi face nicio plăcere să spun că faptele unor
APA, OPŢIUNE PENTRU DIALOGUL FILOZOFIILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363141_a_364470]