158 matches
-
receptare: „arta nouă” nu se cere a fi interpretată (în sensul explicării sau al descifrării): ea își este suficientă sieși, avînd caracterul unei construcții intelectuale subiective, ideale și autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în care nu intră mai nimic din realitatea exterioară”. Termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar linia de demarcație dintre cele două teritorii, neutralizează opozițiile și opțiunile rigide - prin simpla situare într-un no man’s land ce nu mai este guvernat, unilateral, nici de principiul deformării sensurilor, nici (cu atât mai puțin!) de acela referențialității univoce - instaurând, până la urmă, un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cele mai pretins obiective încercări ale noastre de a-i înțelege pe ceilalți sunt forme indirecte de confesiune. (...) Orice lectură critică e, în cele din urmă, o aventură în căutarea propriului eu, oricît ar fi acesta de ostil față de imperativele referențialității și ale sensurilor tranzitive 343. Cred că acest tip de atitudine caracterizează cel mai bine curentul principal al generației (chiar dacă nu toți scriitorii implicați au conștientizat de la început acest lucru). Dacă, așa cum este îndeobște acceptat, conștiința critică și, implicit, cea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Oricum ar fi, se poate constata cu ușurință că nu principiul deformării sensurilor este responsabil pentru aceste subtile infiltrări. Cele mai multe texte mimează aparențele referențialității univoce. Un text ca Frățila ne trimite cu gândul nu numai la retorica buletinelor de știri, dar și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de care de-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
S-au creat noi moduri de viață, inclusiv noi roluri în familiexe "„familie", legate de omniprezența statului la coadă și de noile strategii de supraviețuire prin diminuarea drastică a rației de gaze, electricitate, benzină. Termenul „viață privată” își pierde practic referențialitatea. Oamenii trăiau în timpul stalinismxe "„stalinism"ului în camere din apartamente comune cu mai multe familii sau în barăci, împărțind băile și bucătăriile. Sensurile intimității erau iremediabil pierdute. Vecinătatea ajunsese la cotexe "„cote" înalte de ostilitate, și fiecare metru pătrat în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
care formează teritoriul ei este însă în mare parte învechit, în virtutea modurilor actuale de internaționalizare pluralistă. Amplitudinea raporturilor din ce în ce mai numeroase economice, politice, identitare etc. pe care le întreține orice grup social cu lumea exterioară este partea constitutivă a existenței, a referențialității lui proprii. O configurație paradoxală are loc: pe de o parte, se impun regimurile de autoreferențialitate în plan cognitiv, pe de alta, acestea se hrănesc cu o heteronomie globalizată, implicând ideea că înțelegerea internă trece prin integrarea unei exteriorități pregnante
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
narativ. În plus, se cere discutată problema literarității acestui tip de scrieri. Aceste două probleme tind să se confunde, în sensul că frânturile de ficționalizare servesc drept argument de valoare și, invers, calitățile literare ale unui text pun la îndoială referențialitatea sa. Problema literarității atinge disproporția, flagrantă, dar niciodată reglată, care rămâne între interesul teoreticienilor și cel al publicului. În ciuda apariției unor texte de referință despre literatura factuală, încă nu există un câmp de studiu specific, consacrat acestui subiect. Este important
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care apare imaginea explicită a celor care dețineau puterea politică în Uniunea Sovietică, la jumătatea secolului al XX-lea. Liderul comunist Iosif Visarionovici Stalin este transformat aici într-un personaj istoric, profund marcat de viziunea autorului. Pentru a-i spori referențialitatea, Soljenițîn îl reprezintă pe Stalin înconjurat de alte personaje istorice, corespunzătoare acoliților săi reali. Unii sunt doar amintiți (Lavrenti Beria, Kliment Voroșilov, Mihail Tuhacevski), iar alții sunt introduși ca personaje individualizate, precum ministrul securității de stat Viktor Abakumov. Lui Stalin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
spațiul englez sunt doar câțiva teoreticieni care, observând că studiile naratologice au privilegiat întotdeauna povestirile ficționale, pe punctul de a face din ele modelul oricărei povestiri, încearcă să corecteze această disproporție. 42 În cazul textelor ce relevă un pact de referențialitate, se pune problema terminologiei, așa cum se întâmplă în cazul oricărei chestiuni aflate la începutul abordării sistematice. Pentru acest ansamblu de texte, G. Genette a propus termenul "povestire factuală" ("récit factuel"), chiar dacă adjectivul "factual" nu este ireproșabil, deoarece ficțiunea constă, și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
deoarece vinde trecutul viitorului. Pe langă simplă dispunere a sticlei de parfum, sunt alți participanți reprezentați care devin personaje importante în textul narativ vizual al reclamei. O privire atentă în interiorul reclamei ne conduce către o lume reală, deoarece puterea de referențialitate este foarte mare. Dar dincolo de această asemănare, se construiește o intrigă narativa în care participanții interacționează. Această relaționare implicită se bazează pe ceea ce Frank Biocca (1991) numește legături semantice (legături contextuale, clasificatorii, opoziționale, cauzale, metaforice și ierarhice). Cele două scenarii
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
modalitate volitiva polarizată negativ: "nu vrea să vadă pe nimeni și nu vrea să audă de nimeni" (p. 370). Atitudinea de izolare poate părea surprinzătoare, având în vedere magnitudinea stimei dobândite prin frumusețe. Dar pronumele negativ "nimeni" nu are o referențialitate universală, ci, dimpotrivă, o referențialitate situaționala petitorii din același mediu social; * marcator modal redundant al secvențialității narative. Menționată de trei ori în text, "voința Ilenei era sfântă" delimitează trei etape importante ale existenței personajului principal: starea de visare la feți-frumoși
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
vrea să vadă pe nimeni și nu vrea să audă de nimeni" (p. 370). Atitudinea de izolare poate părea surprinzătoare, având în vedere magnitudinea stimei dobândite prin frumusețe. Dar pronumele negativ "nimeni" nu are o referențialitate universală, ci, dimpotrivă, o referențialitate situaționala petitorii din același mediu social; * marcator modal redundant al secvențialității narative. Menționată de trei ori în text, "voința Ilenei era sfântă" delimitează trei etape importante ale existenței personajului principal: starea de visare la feți-frumoși și feciori de împărați; împlinirea
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
personalității elevului este, desigur, rezultatul unei istorii, al unui capital cultural încorporat, dar nu trebuie ocultată realitatea procesuală, devenirea existenței umane, virtualitățile și posibilitățile viitoare. Este necesar să se identifice cu claritate și pentru fiecare caz în parte obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adesea”, apreciază Jean-Marie Barbier (1985, p.67), ...se constată o mare confuzie cu privire la distingerea obiectului real al evaluării. Nu se știe niciodată cu precizie, mai ales dacă se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
al actorilor (resurse reale și potențiale), în timp ce itemii c și f se refereau la prestigiul actorilor, la recunoaștere și reputație (capital simbolic deținut). Din păcate, ultimul item nu a fost înțeles în modul urmărit de autorii chestionarului, ca raporturi de referențialitate, măsurând prestigiul sau capitalul reputațional de care se bucură respectivii scriitori, și, în consecință, s-au obținut foarte puține răspunsuri. Nici răspunsurile obținute la itemul c nu au fost suficiente pentru a construi o bază de date - prea puțini dintre
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra, oglinda sau visul...porțile, pliurile prin care are loc Întîlnirea și acțiunea totodată. Chiar și la nivelul simbolisticii luminos/ Întunecat vom avea diferențe de referențialitate ... din unghiul din care privește fata dincolo de fereastră va fi luminos, strălucitor, incandescent ... de sus locul pămîntean va fi receptat de către astru dimpotrivă ca Întunecat, cenușiu ... fata se află „În umbra falnicilor bolți” luceafărul va fi dimpotrivă În partea luminoasă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
descîntece, prin gesturi ... folosirea sunetelor (phonai) a materiilor (hylai) și figurilor (schemata) pentru influențarea noeticului sensibil.”. Eroul părăsește lumea sa astrală ... imperiul său, casa sa, locul și matricea referențială, atunci cînd se află pe celălalt tărîm el nu mai are referențialitate, este suspendat, numai dorința și mistica sa Îl țin concentrat, de ceva de imaginea iubitei, ea fiind singura care Îi poate asigura substanță, conținut, el, eroul fiind În bună tradiție paleoastronautică un călător pe un tărîm pe care vrea să-1
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
asigura substanță, conținut, el, eroul fiind În bună tradiție paleoastronautică un călător pe un tărîm pe care vrea să-1 civilizeze, el vine să Împună norme unei fete de Împărat, iubitei care 1-a chemat, numai că acela care nu are referențialitate nu poate să străpungă codul, spre deosebire de rivalul său pajul ,servul, sluga, care este dotat cu maxim de “social”, el este paj la curte, are o meserie, un statut, este fixat Într-un sistem normativ, depinde de el, poate fi Încadrat
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
intertextualitatea substitutivă (s.a.), care semnalează imposibilitatea scrierii literare referențiale în același timp în care pagina ascunde, de fapt, realitatea. Scriitorul recurge la bibliotecă, pentru a ieși din situație, ca soluție de mijloc între ficțiune și redarea unor experiențe de o referențialitate acceptabilă; o intertextualitatea deschisă permite lectorului să perceapă în text, dincolo de specifi citățile literare, semnele lumii; fără a fi direct referențiale, semnele trimit, totuși, la spațiu extraliterar, la modul general (istoric, social); o intertextualitatea integrantă oferă cititorului, provizoriu, prilejul de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu trei termeni diferiți. Nu percep un termen după altul, ci legătura care îi unește; avem deci semnificantul, semnificatul și semnul, adică totalitatea asociativă a primilor doi termeni" (Barthes: 1987, 98). Limbajul simbolic este un "limbaj furat", semnificatul fiind deja referențialitate de gradul doi, ca realitate prezentată simbolic. Despre realitate secundă putem vorbi și în cazul intertextualității, unde termenul corespunzător determinatului (hipotextul) este el însuși, deja, rezultatul unei ecuații de obținere a semnificației (expresie literară a unei referențialități livrești etc.). Și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semnificatul fiind deja referențialitate de gradul doi, ca realitate prezentată simbolic. Despre realitate secundă putem vorbi și în cazul intertextualității, unde termenul corespunzător determinatului (hipotextul) este el însuși, deja, rezultatul unei ecuații de obținere a semnificației (expresie literară a unei referențialități livrești etc.). Și în intertextualitate se produce un tip de "hierofanie", când lectorul sesizează faptul că hipertextul actualizează un hipotext (clasicizat). O formă simbolică poate deveni hierofanică fiindcă ea este, în același timp, punct de plecare pentru o căutare a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
temă de tratat și tratament artistic deja realizat, într-un sistem semiotic sau simbolic diferit de cel lingvistic. Ajungem să considerăm că avem în față un index al valorii culturale, obiect prin excelență al retoricii. (Molinié amintește despre grade de referențialitate, în timp ce A. Compagnon, mânat de demonul teoriei, constată că nu mai există decât gradul secund, legătura primară a operei cu obiectul (reprezentat) s-a pierdut demult. Pe de altă parte, s-a găsit fericita formulare "indexarea valorii culturii", ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale unui text modern", text tradus din volumul Théorie d'ensemble, Éditions du Seuil, Collection "Tel Quel", 1968 și inclus în Antologia "Tel Quel" 1960-1971 Pentru o teorie a textului, vol. cit., 281. 57 Dacă termenul référentialité se traduce prin referențialitate, vom încerca să echivalăm inovația neologică din référencialité cu referințialitate. 1 Cf. DEX, "Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei, imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic". 2 Cf. DEX, "Sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în mintea noastră cu acea apăsare cu care profesorul puncta prezența lucrului esențial, erau modele ale timpului, de "înțelepciune și forță". Ele își perpetuau, însă, sensul exemplar, în reflecția prin care, ridicând ochii de pe carte, profesorul scruta realitatea printr-o referențialitate dublă (modelul uman și istoric, modelul Cărții), opunând-o, cu subînțeles transparent, celei care ne înconjura. Nu cred că un om reușește prin voință să fie în centrul existenței altcuiva, că există o regie a situării în preajma momentelor cruciale, că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
subtextul ideologic aproape mereu prezent, derivarea sensului dintr-o rețea de situații contingente, locale și poziționale, lipsa garanției unui sens central, absolut sau a unui traseu univoc de lectură etc. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a scriiturii, ea subevaluând referențialitatea limbajului și potențând spațiul intertextualității. De asemenea, se manifestă la acest nivel strategia antilimbajului care acționează asupra limbajului standard prin procedeul relexicalizării (utilizarea unui termen standard cu un sens special, nonstandard) și al superlexicalizării (proliferarea sinonimelor totale sau parțiale)240
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
niveluri prezentate. Din moment ce întreaga practică postmodernă pune sub semnul întrebării noțiunile de consens sau de autoritate auctorială, cititorul este invitat să se implice în procesul scrierii propriului său text. Autoreflexivitatea este o altă trăsătură distinctă a discursivității actuale ce subevaluează referențialitatea limbajului, potențând spațiul intertextualității. Conștientizarea discursului ca discurs prin considerarea lui ca realitate primară a determinat ca referința să cunoască cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința hermeneutică 326. Pentru că nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]