127 matches
-
în ceea ce privește cel de-al doilea răspuns posibil, Stich arată că "a fi în echilibru reflectiv și a fi întemeiat sunt două lucruri foarte diferite"25. De aceea, primul răspuns sintetizează mai bine concepția lui Goodman. [III] Statutul afirmației că "echilibrul reflectiv este constitutiv pentru întemeiere"26, reprezintă ultimul aspect pe care Stich îl explică. Bineînțeles, prin "echilibru reflectiv" Stich nu se referă la metoda descrisă de Rawls, ci la procesul propus de Goodman. Astfel, Stich se concentrează pe trei perspective relevante
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fi întemeiat sunt două lucruri foarte diferite"25. De aceea, primul răspuns sintetizează mai bine concepția lui Goodman. [III] Statutul afirmației că "echilibrul reflectiv este constitutiv pentru întemeiere"26, reprezintă ultimul aspect pe care Stich îl explică. Bineînțeles, prin "echilibru reflectiv" Stich nu se referă la metoda descrisă de Rawls, ci la procesul propus de Goodman. Astfel, Stich se concentrează pe trei perspective relevante: (1) Afirmația reprezintă un adevăr conceptual, adică decurge din semnificația cuvântului "întemeiere" sau din analiza conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
formulează considerații de natură logică, semiotică și semantică 27. Potrivit primei perspective, Stich arată că asemenea altor adevăruri conceptuale, afirmația de mai sus ar trebui să fie cu necesitate adevărată și aprioric cognoscibilă. Din această perspectivă, "statutul afirmației că echilibrul reflectiv este constitutiv pentru întemeiere ar fi asemănător cu statutul afirmației că a fi o figură plană cu trei laturi, închisă, este constitutiv pentru a fi triunghi"28. (2) Afirmația de mai sus reprezintă un adevăr necesar non-conceptual, care este cognoscibil
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
o explicație le determină la nivelul conceptului inițial sunt motivate de păstrarea clarității și simplității, fără abateri radicale de la conceptul preexistent, explicația respectivă reprezintă un tip de "analiză conceptuală"30. De fapt, Stich realizează o analiză a afirmației că "echilibrul reflectiv este constitutiv pentru întemeiere"31 care este comparabilă prin subiect și conținut cu interpretările exprimate ulterior de White. Acesta dezvoltă o expunere despre concepția lui Goodman cu privire la asemănarea semnificației, într-o manieră similară lui Stich. Astfel, White evidențiază faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ale enunțurilor aparținând cunoașterii științifice și/sau cunoașterii comune și (b) investigațiile aposteriori ale altor "instituții" ale culturii 32. În urma analizei detaliate a tezelor lui Goodman, Stich a evidențiat faptul că întemeierea regulilor logicii inductive prin ceea ce acesta numește "echilibrul reflectiv"33, conferă prea multă importanță practicilor inductive pe care fiecare dintre noi le realizează în mod curent. Bineînțeles, nu toate elementele practicilor inferențiale cotidiene ale tuturor indivizilor sunt justificabile. Astfel, raționamente eronate sunt identificate adesea la numeroși indivizi, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
inferențiale cotidiene ale tuturor indivizilor sunt justificabile. Astfel, raționamente eronate sunt identificate adesea la numeroși indivizi, într-o gamă largă de contexte. În primul deceniu al acestui secol, Gilbert Harman și Sanjeev R. Kulkarni au arătat că utilizarea metodei "echilibrului reflectiv" ca metodă de întemeiere a raționamentelor inductive este problematică, deoarece permite anumitor trăsături ale convingerilor oamenilor să declanșeze schimbări semnificative în "echilibrul" la care aceștia ajung 34. Atât Goodman, cât și Rawls susțin că modalitatea de ajustare a unui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și relevarea "aspectului social al întemeierii"38. Criticile formulate de Stich și Nisbett sunt dezvoltate de Harman și Kulkarni. Aceștia arată că diferite erori (e.g. "eroarea pariorului", erorile de regresie, analiza eronată a covariației 39) pot trece de exigențele "echilibrului reflectiv" obișnuit 40. În ciuda reificării la care recurg atât Stich și Nisbett, cât și Harman și Kulkarni, demonstrațiile lor relevă faptul că a fi în "echilibru reflectiv" cu practica inductivă nu este o condiție necesară și nici suficientă pentru întemeierea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pariorului", erorile de regresie, analiza eronată a covariației 39) pot trece de exigențele "echilibrului reflectiv" obișnuit 40. În ciuda reificării la care recurg atât Stich și Nisbett, cât și Harman și Kulkarni, demonstrațiile lor relevă faptul că a fi în "echilibru reflectiv" cu practica inductivă nu este o condiție necesară și nici suficientă pentru întemeierea unei reguli a inferenței inductive. În esență, procesul propus de Goodman și adaptat de Rawls este caracterizat printr-o fragilitate care ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
a inferenței inductive. În esență, procesul propus de Goodman și adaptat de Rawls este caracterizat printr-o fragilitate care ridică semne de întrebare cu privire la temeinicia judecăților și a principiilor puse în concordanță. Teza Duhem-Quine41 În cadrul investigațiilor filosofice dedicate metodei "echilibrului reflectiv", atât Stich și Nisbett, cât și Harman și Kulkarni nu menționează influența manifestată de concepția formulată la începutul secolului trecut de Pierre Duhem. În lucrarea La théorie physique: son objet et sa structure, publicată în 1906, Duhem susține că: "Un
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
altă parte a sistemului"60 este adevărată din punct de vedere logic, dar "bunul simț științific" mă poate determina în anumite situații să consider că nu este rezonabil să păstrez anumite enunțuri 61. Teza Duhem-Quine poate fi abordată, asemenea "echilibrului reflectiv", din punct de vedere epistemologic. Din această perspectivă, Gillies relevă utilitatea tezei Duhem-Quine pentru a demonstra că principiul falsificabilității al lui Karl Popper nu constituie un criteriu adecvat de demarcare, menit să distingă știința de metafizică 62. De altfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
distingă știința de metafizică 62. De altfel, în concepția sa epistemologică holistă, Quine nu admite posibilitatea conturării unei delimitări între știință și metafizică. Din punct de vedere metodologic, teza Duhem-Quine, expusă de Gillies, este interpretabilă ca aplicație a metodei "echilibrului reflectiv". Însă, în acest caz, "echilibrul reflectiv" este limitat de: (a) convingerile determinate de "rezonabilitatea științifică"; (b) metodele logic-inferențiale și cele științifice; (c) "totalitatea așa-numitei cunoașteri"63 a lumii înconjurătoare. Astfel, componentele tezei Duhem și cele ale tezei Quine sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
altfel, în concepția sa epistemologică holistă, Quine nu admite posibilitatea conturării unei delimitări între știință și metafizică. Din punct de vedere metodologic, teza Duhem-Quine, expusă de Gillies, este interpretabilă ca aplicație a metodei "echilibrului reflectiv". Însă, în acest caz, "echilibrul reflectiv" este limitat de: (a) convingerile determinate de "rezonabilitatea științifică"; (b) metodele logic-inferențiale și cele științifice; (c) "totalitatea așa-numitei cunoașteri"63 a lumii înconjurătoare. Astfel, componentele tezei Duhem și cele ale tezei Quine sunt ajustate și puse în concordanță printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
prin ideile propuse de Quine în "Două dogme ale empirismul" și Word and Object 64. De altfel, relevanța concepției lui Quine este admisă de Rawls în mai multe rânduri 65. Pe lângă legătura conceptuală existentă între teza Duhem-Quine și metoda "echilibrului reflectiv", remarcabil este faptul că principiile fundamentale 66 ale dreptății formulate de Rawls pot fi considerate drept componente ale unei conjuncții duhemiene 67. Ele se deosebesc de ceea ce Rawls numește "judecăți avute în vedere" (considered judgments). Rawls își expune principiile cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
le accepte sau să le respingă atunci când sunt stimulați într-un anumit fel68. La rândul său, Rawls își caracterizează principiile fundamentale afirmând că ele sunt acceptate de un anumit tip de persoane, aflate într-o poziție sau situație aparte. Echilibrul reflectiv și pragmatismul holist Implementarea tezelor pragmatismului holist în etică constituie una din cele mai importante contribuții ale lui White. El argumentează că teoria dreptății a lui Rawls reprezintă o variantă a pragmatismului holist. Cheia de boltă" a demonstrației lui White
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
holist în etică constituie una din cele mai importante contribuții ale lui White. El argumentează că teoria dreptății a lui Rawls reprezintă o variantă a pragmatismului holist. Cheia de boltă" a demonstrației lui White este conceptul lui Rawls de "echilibru reflectiv". White expune pe larg modul în care Rawls a adaptat procesul de întemeiere propus de Goodman. De altfel, Rawls afirmă că a fost influențat de concepția despre întemeiere formulată de Quine în lucrarea Word and Object. Un aspect remarcabil este
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
diferențierii disciplinelor pe baza utilizării unor metode fundamental diferite, menite să întemeieze enunțurile respective 84. Remarcabil este faptul că Rawls face o serie de afirmații care îl apropie de poziția lui White, îndeosebi când se referă la originea metodei "echilibrului reflectiv" și la "concepția întemeierii" propusă de Quine și dezvoltată de White 85. În esență, demonstrarea afirmației că Rawls a aplicat tezele pragmatismului holist în teoria dreptății are loc în cinci etape: (1) White corelează "echilibrul reflectiv" cu procesul de întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la originea metodei "echilibrului reflectiv" și la "concepția întemeierii" propusă de Quine și dezvoltată de White 85. În esență, demonstrarea afirmației că Rawls a aplicat tezele pragmatismului holist în teoria dreptății are loc în cinci etape: (1) White corelează "echilibrul reflectiv" cu procesul de întemeiere descris de Goodman, cu perspectiva expusă de Quine în lucrarea Word and Object și cu propriile teze din cartea Toward Reunion in Philosophy. (2) Prezintă criticile pe care Rawls le aduce atât "metodei carteziene" de întemeiere
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
procesul ajustării reciproce a principiilor și a "judecăților avute în vedere" (considered judgments) nu este specific filosofiei morale, atribuindu-l lui Goodman (vezi Rawls, A Theory of Justice, p. 20). Goodman propune un proces de ajustare care anticipează metoda "echilibrului reflectiv", deși nu îl denumește ca atare. Vezi Nelson Goodman, Fact, Fiction and Forecast, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1955, pp. 65-68. 14 White, A Philosophy of Culture, p. 170. 15 Goodman susține că: "[...] principiile inferenței deductive sunt întemeiate de conformitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
110-125. 28 Stich, The Fragmentation of Reason, p. 79. 29 Ibidem, p. 79. 30 Ibidem. 31 Ibidem, p. 78. 32 White, A Philosophy of Culture, p. 110. 33 Stich îl denumește ca atare, deși Goodman nu folosește nicăieri sintagma "echilibru reflectiv". 34 Gilbert Harman și Sanjeev R. Kulkarni, "The Problem of Induction", în Philosophy and Phenomenological Research, vol. 72, nr. 3, 2006, pp. 559-575. 35 Ibidem, p. 566 [trad. n.]. 36 Stephen P. Stich și Richard E. Nisbett, "Justification and the
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
36 Stephen P. Stich și Richard E. Nisbett, "Justification and the Psychology of Human Reasoning", în Philosophy of Science, vol. 47, nr. 2, 1980, p. 188. [subl. în orig.] 37 Stich & Nisbett sugerează că, odată ce un individ stabilește existența "echilibrului reflectiv" între propria practică inductivă și o regulă, el a făcut "tot ce se putea face". Stich & Nisbett, "Justification and the Psychology", p. 198. Dar individul ar putea invoca fără să știe o regulă neîntemeiată; evitarea acestei greșeli implică apelul la
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și o regulă, el a făcut "tot ce se putea face". Stich & Nisbett, "Justification and the Psychology", p. 198. Dar individul ar putea invoca fără să știe o regulă neîntemeiată; evitarea acestei greșeli implică apelul la o instanță superioară "echilibrului reflectiv" al individului. În orice societate există persoane care sunt recunoscute ca autorități (i.e experți) în "evaluarea inferențelor și întrebărilor factuale din medicină, știință, istorie și multe alte domenii" (ibidem, p. 199). În esență, Stich și Nisbett ajung la o
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Politica, Cartea IV, Capitolul 13, § 2, Cultura Națională, București, 1924. ------------------------------------------------------------------------- DREPTATEA CA LIBERTATE 2 1 278 3 GABRIELA RĂȚULEA Introducere ȘTEFAN UNGUREAN Justiție și ordine socială. Note și comentarii GABRIELA RĂȚULEA Dreptatea ecologică și teoria distributivă liberală... MIHAI BURLACU Echilibrul reflectiv în teoria dreptății a lui John Rawls... HORIA MOAȘA Justiția organizațională: perspective culturale și individuale CARMEN BUZEA Strategii de reducere a inechității în context cultural românesc IOANA ATUDOREI Importanța echității în determinarea justiției și a coeziunii sociale FĂNEL STROE Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
emis de către un laser este livrat asupra piesei de lucru fie prin intermediul drumurilor bazate pe oglinzi, fie prin intermediul unui cablu cu fibre optice. Fasciculul poate fi astfel manipulat în diferite forme și distribuții ale intensității, fiind proiectate elemente optice transmisive, reflective și de difracție, capabile a fi încorporate în sisteme de livrare a fasciculului, cu diverse grade de sofisticare. În paralel, au fost dezvoltate sisteme de manipulare a piesei de lucru, într-o gamă de configurații extrem de cuprinzătoare [29]. Fig. 1
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
educaționale susțin că „strategiile evaluative în educație se reduc la demersuri specifice care conduc la opțiuni și care se configurează în cunoștințele alternative dihotomice: - evaluarea holistică sau evaluare sectorială; - evaluare categorială sau evaluarea personalizată; - evaluare integrativă sau evaluare contextualizată; - evaluare reflectivă sau evaluare participativă; - evaluare imperativă sau evaluare negociabilă; - evaluare motivantă sau evaluare sancționată; - evaluare formală sau evaluare informală; - evaluare internă sau evaluare externă.” (UngureanD., Teroarea creionului roșu, p. 144) În prezent teoria și practica educațională se poate reduce la două
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
documentare - pentru a documenta procesul de rezolvare de probleme într-un mod inteligibil și a face informațiile folositoare pentru ceilalți elevi/studenți; - Chestionator - pentru a optimiza înțelegerea proprie și a celorlalți prin articularea unor întrebări de profunzime; - Evaluator și analizator reflectiv - pentru a judeca rezolvările de probleme proprii sau ale celorlalți, în raport cu scopurile și criteriile de calitate propuse; pentru reflectarea critică a propriilor percepții, atitudini, scopuri și acțiuni; - Expert și multijucător - pentru a obține expertiză în domenii specifice; pentru a transfera
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]