69 matches
-
și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două coloane, în paralel și în ordine cronologică, toți conducătorii Țării Românești
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal al istoriei românilor. De asemenea, demnă de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la sută din populația de peste șapte ani a regatului era alfabetizată, în sate rata analfabetismului atingând procentul de 84,8 la sută. Cu totul dramatică era situația literalității femeilor la sate. Doar 4,5 la sută din numărul de țărănci regățene știau să citească sau să scrie, în timp ce minimumul absolut era atins în Oltenia, unde numai 2,2 la sută dintre țărănci știau carte (Recensământul 1899, 1905, p. LXI). Tabel 15. Învățământul rural primar în perioada 1885-1915 Anul școlar Nr. de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a istoriei românilor, a favorizat minimalizarea teritoriului transilvan în istoria generală a românilor. Excluderea Ardealului a devenit norma istoriografiei naționale românești. După cum se va vedea în continuare, discursul istoriografic vehiculat în manualele școlare prezintă ceea ce poate fi numită o viziune regățeană asupra istoriei românilor, istoria Transilvaniei ocupând un loc minimal în economia simbolică a trecutului românesc. Această lipsă este accentuată și de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două coloane, în paralel și în ordine cronologică, toți conducătorii Țării Românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale, "ci numai de interese politice" (Lambrino, Lazăr și Arbore, 1939, p. 212), acest fapt nu îi împiedică pe autorii de manuale să investească retrospectiv anul 1600 ca punct cardinal al istoriei românilor. De asemenea, demnă de remarcat este tendința regățeană a istoriografiei naționale, i.e., scrierea unei istorii etno-politice a elitei conducătoare, ceea ce face ca istoria Transilvaniei să fie puternic marginalizată datorită faptului că a fost condusă de domni de origine etnică non-română. Originea. În secțiunea antecedentă am arătat cum, pe parcursul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și pitorescul din sud. Niciodată în literatura română nu s-a văzut un Ardeal mai vesel și mai „balcanic“, iar definiția dată de Călinescu balcanismului se potrivește punct cu punct descrierilor făcute de Negoițescu Clujului, Aiudului, Sibiului. Născut din tată regățean și mamă ardeleancă, Negoițescu este sensibil la solemnitatea „Zilei morților“, așa cum numai în Transilvania e sărbătorită, la toponimele maghiare, la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
București, mi-am cumpărat dintr-o librărie Les Fleurs du mal, în ediția populară nu lipsită de gust „Bibliothèque de Cluny“, pe care în plimbările mele prin capitală am purtat-o mereu cu mine. Așa, de pildă, când bunica mea „regățeană“ m-a luat cu dânsa - ca s-o cunosc și eu - la sora ei, vestita intrigantă a familiei, tanti Ana, de care doar auzisem până atunci. Îndeajuns de bătrână, era văduva lui Bucovineanu, întâiul profesor de educație fizică din România
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
substanțial la înțelegerea istoriei întregului. "Partea" asupra căreia se oprește analiza noastră vizează Țara de Sus - nordul Moldovei. Plasarea ținutului Botoșanilor și a celui sucevean sub denumirea generică de nord al Moldovei poate părea forțată, căci în fond alăturăm județe regățene celor bucovinene, cu istorie și moștenire culturală diferite, aflate însă sub tutela aceluiași perimetru geografic 4. Și totuși, încă din interbelic, nordul Moldovei se constituie ca o (semi)regiune distinctă. Suceava și județele învecinate au fost leagăn al limbii și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
învățământului secundar din nordul Moldovei. După stabilirea cadrului instituțional, am realizat, pe baze statistice, o imagine de ansamblu a populației școlare și a absolvenților instituțiilor de învățământ cercetate, pe criterii confesionale și de apartenență socială, cu evidențierea particularităților din județele "regățene" și cele "bucovinene". Istoriografia dedicată formării intelectualității românești urmărește, de regulă, traseul academic al intelectualilor români la universitățile din țară sau din afara granițelor. Rolul social al școlii românești de diferite grade (gimnazii, seminarii, licee) nu ocupă un spațiu istoriografic atât
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în jurul binomului centru-periferie, pe de altă parte, localismul apare și ca strategie culturală, de deprovincializare și pătrundere în viața culturală a centrului. Analiza a dezbătut de altfel această problematică a provincialismului, stabilind că un complex al provinciei diferă de la zona regățeană a nordului Moldovei la zona bucovineană, în funcție de anumiți factori determinanți. Izolarea provincială a canalizat însă energiile creatoare în jurul unor reviste sau grupări locale. Au fost analizate succint, cu accent pe disputele în jurul relației antagonice centru-periferie, revistele reprezentative din zona de
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de 5%. Rădăuți și Suceava sunt centrele urbane reprezentative ale zonei, conferind cea mai mare masă de intelectuali. Diferența procentuală dintre cele două microregiuni este conferită atât prin numărul total al populației din fiecare zonă (peste 580.000 în județele regățene, față de aproape 380.000 locuitori în județele bucovinene), cât și de condițiile istorice diferite de dezvoltare, căci trebuie să ținem cont de faptul că, în perioada de ocupație austriacă a Bucovinei, accesul românilor la școlile secundare și superioare a fost
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nr. 266, 1935. 42 În Analele Bucovinei, VII, nr. 2, 2000, p. 541. 43 În Revista Moldovei, IV, nr. 3-4-5, 1924, p. 49. 44 Mihail Manoilescu, Tragica predestinare a geniului moldovenesc, Editura Moldova, Iași, 1993, p. 136. 45 Verax, "Intelectualul regățean și intelectualul noilor provincii", în Glasul Bucovinei, XI, nr. 2693, 1928. 46 "Politică culturală. Bucureștii - Ierusalimul culturii. Nichifor Crainic - Hristos", în Glasul Bucovinei, XV, nr. 3908, 1932. 47 "Ce a fost și ce a ajuns Bucovina", în Glasul Bucovinei, XIII
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând când de una când de alta; până ce i se face milă unui amic regățean și-l învață să facă un proces verbal că s-a stricat o cantitate de 150 kgr. brânză fapt constatat și de dl. ministru C. etc. etc. El însă tot nu era în clar, mai ales asupra expresiei "aferim cocoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
te-ar fi întărit speranța că aceste aberațiuni și năravuri erau trecătoare și că vor pieri după o generațiune crescută în libertate și școli românești. Atunci numai se va face o unificare sufletească totală, nu vor mai fi ardeleni și regățeni (cum zic ei), precum nu mai sunt munteni și moldoveni, ci numai români de la Nistru până la Tisa. Așadar, spre marea noastră mirare, în iulie 1919, Consiliul Dirigent, în loc de a organiza, zădărnici călătoria mamei la Sibiu, începu lupta contra liberalilor în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost totuși de un oarecare interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său și materialul lui de bazar, iar alteori, adică o singură dată, și prin Încer carea lui de a Însemna o mică revoluție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unor idei de înaltă, complexă semnificație, în concordanță cu portatura citadina. Altfel spus, încerc să precizez că pe langă demonstrațiile de virtuozitate ale povestitorilor comnicând varianta galițiana a vieții în "stetl", de tipul Ion Călugăru, avem - din fericire - și modalități regățene, perfect acomodate morfologiei stilistice și de atmosfera ale vivacității practicate de un Mihai Sebastian. Adaug imediat, ca să fiu bine înțeles, ca proiecțiile imaginarului sau etalează o problematică numai subiacent evreiască, în rest el fiind strălucit înscris în constantele de trăire
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Pamfir Haiduc, Ioan Malea și Vasile Vasiu. "Rudăritul" era apanajul băieșilor. Ei confecționau juguri, roabe, grape, „melințe” și frîngătoare, lăzi de făină, troci pentru pâine, trocuțe, furci, greble, uneori și jucării pentru copii. Fuse, linguri, mosoare, etc., erau făcute de către „regățenele” din Țara Loviștei. Rudari, băieși, vestiți au fost „Lia Damii”, „Mitiu' Rîpii” și Anghel Crucean. "Tâmplăritul", numit și „măsărit”, tâmplăritul a fost larg răspândit în sat, „măsarii” confecționând din cele mai vechi timpuri piese de mobilier țărănesc, uși, ferestre, porți
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
evrei bucovineni, dr. Max Diamant și dr. Manfred Reifer. Din cauza faptului că partidul său nu a putut atrage voturile electoratul evreiesc din Regat și din Basarabia, Ebner a demisionat din Camera Deputaților pentru a face loc unui reprezentant al evreilor regățeni, dr. Samuel Singer. La alegerile din 1932, Ebner a fost reales în Parlament. Însă la alegerile din 1933, din cauza unor sciziuni interne, Partidul Evreiesc nu a reușit să mai aibă nici un deputat. În paralel cu activitatea parlamentară, dr. Ebner a
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]