244 matches
-
se fundamenta memoria românească este re-semnificată într-un registru socialist. Acest proces este evident în cazul a ceea ce am numit "calendaristica simbolică" a memoriei naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai, cu puternice semnificații regaliste. În locul acesteia, este introdusă data de 8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
gestiune socialistă, continuă să fie subiecte tabu ale istoriei naționale. Discursul literaturii didactice din manualele de istorie este înzestrat cu dispozitive de "hermeneutică subminativă" la adresa ideii de regalitate. După cum s-a văzut, data de 10 mai, cu tripla sa conotație regalistă (1866 intrarea lui Carol în București, 1877 proclamarea de către Carol a independenței, 1881 ridicarea statului la rang de regat), a fost pilonul central al ordinii temporale construite în România până la 1947. Prima fază a socialismului a încercat să destabilizeze semantica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi reabilitată fără a activa în conștiința colectivă bagajul său semantic de natură regalistă. Așa că s-a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru d-lor și pentru țară. Ieie-și de model pe părintele liberalismului român, pe d. C. A. Rosetti. Pe la 1850 scotea gazetă, intitulată "Republica Rumenă ", o publicațiune nu... rumenă, ci roșcovană rău. Azi e reversibil omul, e monarhist și regalist, un adevărat tip de convertire. Un altul proclamă republica la Ploiești și azi e adiutant al regelui. Altul amerința în aceeași republică că va tăia capete de zahăr nemțesc cu sabia și azi e mai mare peste cei ce taie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pământeni ". Înainte, când vă jucați de-a republica, calea-vale! Serurie publica pe-atunci Parisul în America, iar teoria "om și om" era foarte favorabilă republicei compuse din orice ființe cu care-a umplut Dumnezeu lumea. {EminescuOpXII 286} Azi sînteți monarhiști, regaliști, legitimiști? Apoi se schimbă treaba. Monarhianu se întemeiază decât pe elemente istorice, nu pe venetici și parveniți. Nu căutați cu lumânarea printre conservatori numiri cari pot fi de origine străină, dar se află în cronicele noastre în veacul al Xvi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
părerea de rău că mersul dezvoltării noastre n-a fost organic, continuitiv, că ne costă sănătatea și bunăstarea poporului nostru, ce ne răspund acești arhistrăini? Că suntem socialiști. Ei, cari în adevăr sunt socialiști când n-au slujbe, dar foarte regaliști când sunt în pensii reversibile și în cumul, nici nu înțeleg însemnătatea teoretică a cuvântului. Cestiunea e fără contestare socială: am fi socialiști însă numai atunci când am propune o soluțiune socialistă. Departe de noi asta. Din contra, soluțiunea ce-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
1881] ["OBSERVASERĂM UNA DIN ZILE... Observaserăm una din zile că roșii, pentru a fi posibili, sunt siliți a se preface, de ochii lumii cel puțin, că admit principii conservatoare. În chipul acesta am văzut pe d. C. A. Rosetti devenind regalist înfocat din republican ce era și aruncând în apă tot bagajul său de idei politice. Numai din buzunarul paltonului mai spânzură petecul roșu al republicei desculților. Unii ne-au făcut întîmpinarea că dacă roșii, prin natura statului și a împrejurărilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o serie de pamflete în care se cerea asasinarea Lordului Protector. În istorie a rămas răspunsul apocrif oferit de Cromwell soldaților săi care șovăiau tot mai mult în fața mulțimii nemulțumite:„Credeți în Dumnezeu și păstrați vă praful de pușcă uscat“ Regaliștii s-au retras după moartea lui Carol întâiul în Scoția și Irlanda. Între timp, fiul regelui, viitorul Carol al II-lea, se zbătea în sărăcie în Franța. În timp ce tânărul rege căuta sprijin în Europa, pentru noua ordine socială instaurată în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
-lea. În 1648, când în Anglia era în plină desfășurare războiul civil, s-a refugiat la Haga, sperând că va putea fi ajutat de cumnatul său, William al II-lea, Prinț d'Orange, în încercările sale de a sprijini mișcarea regalistă din Anglia. Cu toate eforturile diplomatice, Carol al II-lea nu și-a putut salva tatăl de la moarte. Au urmat clipe grele pentru tânărul prinț. La moartea tatălui sau, tânărul avea doar optsprezece ani. Lucrarea apocrifă intitulată Memoirs of Tobias
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ani Carol s-a confruntat cu sărăcia, cu umilința de a fi acceptat ca musafir la curțile regale europene și cu neputința de a interveni în politica Angliei. Moartea Lordului Protector a mai adus o rază de speranță pentru mișcarea regalistă, amplificată tot mai mult de evidenta incapacitate a lui Richard Cromwell de a stăpâni tensiunile interne. Acesta a și abdicat din funcția de Lord Protector încheind interregnum-ul din Anglia și deschizând calea pentru încoronarea lui Carol al II-lea la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
enunțate mai jos, pot atrage critici, ironii și controverse (cum, de altfel, s-a și întâmplat): "Mai bine cobor în subsolul în care sunt și-ți mărturisesc limpede că am fost de când mă știu un elitarist anti-egalitarist, nici republican, nici regalist, un naționalist europenizant, un tradiționalist sincronizant cu măsură și un autoritarist atent la tot ce ține de "protecția socială". Un rural(izant) anti-proletar(izant). Un paseist organicist pentru care progresul tehnologiei nu-i decât avansare ucigătoare. Un evoluționist gradualist, antirevoluționar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
mai mare, George, erau în viață. S-a pus problema reîntoarcerii lui Constantin, care a devenit subiectul principal de discuție. Alegerile aveau să fie o competiție între Venizelos și fostul rege. Rezultatele au fost un șoc pentru premierul grec. Candidații regaliști au obținut 340 000 de voturi, iar Partidul Liberal al lui Venizelos doar 300 000 de voturi. Mai mult, grație sistemului de distribuire a locurilor în vigoare, liberalilor le-au fost atribuite numai 120 din cele 370 de locuri. Deoarece
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Singura provocare a fost aceea a Partidului Unionist Regalist al generalului Ioannis Metaxas, care a obținut însă numai o mică parte a voturilor. Tsaldaris a vrut apoi să organizeze un plebiscit asupra chestiunii revenirii regelui. I s-au opus generalii regaliști, care voiau să realizeze restabilirea monarhiei într-un mod mai sigur; ei l-au forțat pe Tsaldaris să demisioneze și l-au numit premier pe generalul Kondylis. Acesta a impus ulterior trecerea prin Adunare, la lucrările căreia participau doar puțini
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
regimul.20 Am văzut că britanicii fuseseră activi în timpul războiului în organizarea forțelor de rezistență din zona aceasta; ei erau deci familiarizați cu operațiunile de gherilă din Balcani. După 1946 au fost elaborate planuri de încurajare și înarmare a forțelor regaliste anti-comuniste din interiorul Albaniei. Se spera că putea fi declanșată o revoltă care să se răspîndească și în alte țări din cadrul blocului sovietic. Nu era deloc greu să fie găsiți voluntari pentru astfel de acțiuni în lagărele de refugiați și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
După demisia premierului au fost necesare numirea unui guvern interimar și organizarea de noi alegeri. La început, regele i-a oferit postul lui Panaghiotis Pipinelis, dar atunci cînd opoziția a obiectat că acesta era atît membru al ERE, cît și regalist, el a fost schimbat cu Stylianos Mavromichalis, președintele Curții Supreme. Rezultatul alegerilor putea fi prevăzut. Forțele opuse ERE deveniseră puternice, iar atacurile la adresa caracterului represiv și corupt al administrației ei au dobîndit o nouă greutate datorită afacerii Lambrakis. În mai
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai multe ori rolul istoric major jucat de militari în viața politică a Greciei. În diferite perioade, armata sprijinise în trecut cînd politici regaliste, cînd republicane. În anii '20, orientarea dominantă fusese aceea republicană, dar ulterior s-a impus aceea regalistă și conservatoare. În perioada lui Karamanlis, armata asigurase un sprijin major regimului, NATO-ului și legăturilor cu americanii. După venirea la putere a Uniunii de Centru, această coaliție politică a fost, firește, preocupată de coloratura politică a forțelor armate. Erau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
se fundamenta memoria românească este re-semnificată într-un registru socialist. Acest proces este evident în cazul a ceea ce am numit "calendaristica simbolică" a memoriei naționale, despre care am arătat că avea ca centru ziua de 10 mai, cu puternice semnificații regaliste. În locul acesteia, este introdusă data de 8 mai, ziua în care, în 1921, a fost înființat Partidul Comunist. În perfect acord cu logica mitică, evenimentul a fost transformat într-un mit fondator cu puternice valențe simbolice. Evenimentul este descris drept
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
gestiune socialistă, continuă să fie subiecte tabu ale istoriei naționale. Discursul literaturii didactice din manualele de istorie este înzestrat cu dispozitive de "hermeneutică subminativă" la adresa ideii de regalitate. După cum s-a văzut, data de 10 mai, cu tripla sa conotație regalistă (1866 - intrarea lui Carol în București, 1877 - proclamarea de către Carol a independenței, 1881 - ridicarea statului la rang de regat), a fost pilonul central al ordinii temporale construite în România până la 1947. Prima fază a socialismului a încercat să destabilizeze semantica
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi reabilitată fără a activa în conștiința colectivă bagajul său semantic de natură regalistă. Așa că s-a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data proclamării independenței de către Carol) pe 9 mai (data la care "adunarea deputaților țării a declarat România stat independent", Almaș și Petric, 1966, p. 109
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Constantinescu, Roman și acuși pe Tăriceanu. Păi, asta este. Un Rege este un Rege și are o aură pe cap care nu cade nici măcar cînd este ghilotinat. Cam în acest moment sosesc și eu la masa celor doi certăreți. Ești regalist? mă abordează direct Dorin. Eu sînt un regalist înfocat de mic copil, dar mă angajez în joc. Cine plătește consumația? Eu, îmi răspunde regalistul. Atunci sînt regalist pînă în măduva oaselor, spun rîzînd. Regalistul! mă apostrofează oponentul. Nici nu te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca rege, nu l-a primit în țară pe tatăl său, Carol al II-lea, nici fostul domn al Unirii Mici, Alexandru Ioan Cuza, n-a mai fost primit în țară de prusacul Carol I. Unii și-au temperat pornirile regaliste când l-au auzit pe „regele” lor rostind sentențios: „restitutio in integrum”. Se așteptau la altceva de la un fost rege, că, adică, vine și el să-și vadă locurile copilăriei, că îi face bine aerul de Carpați. S-a dovedit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ignace Guillotin (1738-1814), membru în Adunarea Națională. După șapte ani de la execuția reginei Franței, Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine, a luat în căsătorie pe Maria Luisa, o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ani de la protestul lui Jane Anger împotriva ipocriziei culturale și lingvistice renascentiste care a marginalizat femeile. De asemenea, migrația Pelerinilor și Puritanilor a fost în parte un protest împotriva unei noi generații de idei culturale, lingvistice și în esență spiritual regalistă la curțile lui James I și Charles I deoarece era în joc mântuirea. Pentru a justifica căile lumești Lui Dumnezeu, Bradford și-a propus să noteze în jurnal realizarea planului Lui Dumnezeu pe pământul nou departe de amestecul secular și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pentru a justifica căile lumești Lui Dumnezeu, Bradford și-a propus să noteze în jurnal realizarea planului Lui Dumnezeu pe pământul nou departe de amestecul secular și regal. Bradford încearcă să facă acest lucru printr-un stil lipsit de idei regaliste și exprimându-se "mereu atent la adevărul simplu ce se află în toate lucrurile". Dacă s-ar fi mulțumit cu stilul simplu ar fi oferit rețeta pentru ceva similar stilului jurnalistic obiectiv. Problema este că trebuie să își califice stilul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
zilele noastre. În timpul Frondei, publica(iile lui Renaudot au apărat cauza lui Mazarin: cu acest prilej s-a m(rit num(rul libelelor (mai mult de 4000 de mazarinade), iar Courrier français, partizan al Frondei, a (ncercat să concureze publicația regalistă Gazette. În toți acești ani, Renaudot și-a adunat în volum diferitele sale publicații: prefețele scrise de el rămîn, pînă în zilele noastre, printre textele cele mai lucide ce au fost vreodată scrise asupra măreției și dificultăților jurnalismului. "Istoria este
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]