709 matches
-
în epoca medievală, persoana regelui era pusă mai presus decât statul. În aceste condiții, Delfinul, minor, dar devenit regele Ludovic al XIII-lea al Franței (1610-1643), nu-și putea asuma rolul de șef la statului, astfel că se instituie o Regență, condusă de regina Maria de Medicis. În 1614, este pentru ultima oară când sunt convocate Statele Generale (fr. „états généraux”), înainte de evenimentele revoluționare. Acest organ, considerat de regi incomod, reprezenta, teoretic interesele tuturor categoriilor sociale, în ceea ce privește problemele majore ale regatului
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
a lui Ludovic al XIII-lea, un an mai târziu, au creat un adevărat vid de putere, într-o perioadă extrem de periculoasă. Delfinul Ludovic nu avea decât cinci ani la moartea tatălui său și nu putea conduce în mod efectiv. Regența, condusă de regina Ana de Austria și de succesorul lui Richelieu, Cardinalul Mazarin, s-a confruntat cu numeroase probleme: războiul cu Spania, Frondele (parlamentară și nobiliară), rebeliunea prințului de Condé, toate pe fundalul unei nemulțumiri generale a maselor. Este interesant
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Cardinalul Mazarin, s-a confruntat cu numeroase probleme: războiul cu Spania, Frondele (parlamentară și nobiliară), rebeliunea prințului de Condé, toate pe fundalul unei nemulțumiri generale a maselor. Este interesant de observat că Parlamentul, în dorința sa de a limita puterea regenței, ajunge să promulge o Cartă de reforme, care, ideologic vorbind, reprezenta un pas înainte pentru dezvoltarea statală. Copilăria tânărului rege Ludovic al XIV-lea (1643-1715) va fi marcată de sentimentul de insecuritate creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
regenței, ajunge să promulge o Cartă de reforme, care, ideologic vorbind, reprezenta un pas înainte pentru dezvoltarea statală. Copilăria tânărului rege Ludovic al XIV-lea (1643-1715) va fi marcată de sentimentul de insecuritate creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței. Cert este că, din 1661, de la moartea lui Mazarin, Regele-Soare începe să conducă din ce în ce mai autoritar, preferând funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
o situație economică delicată, însă pe plan european păstra poziția dominantă. Regelui îi succede la tron strănepotul său, deoarece Regele-Soare le-a supraviețuit fiului și nepotului său. Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței (1715-1774) este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléans, contrar testamentului lăsat de monarhul defunct. În cei opt ani de Regență, Filip de Orléans a încercat să dărâme eșafodajul monarhiei ultraautoritare printr-o serie de reforme: redă Parlamentului dreptul de
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
a supraviețuit fiului și nepotului său. Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței (1715-1774) este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléans, contrar testamentului lăsat de monarhul defunct. În cei opt ani de Regență, Filip de Orléans a încercat să dărâme eșafodajul monarhiei ultraautoritare printr-o serie de reforme: redă Parlamentului dreptul de „remontrance” (dojană la adresa unui act regal), suprimat cu 60 de ani în urmă, încearcă să redea înaltele funcții marilor seniori (din
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
din timpul lui Ludovic al XIII-lea, fuseseră alese persoane specializate din afara nobilimii pentru funcțiile publice), înlocuind ministerele cu opt „Înalte Consilii” (formate din 10 membri), promovând o politică pacifistă pe plan extern și de toleranță religioasă pe plan intern. Regența este însă un eșec: intrigile marilor nobili interesați să obțină cât mai multă putere, conjugate cu situația economică precară, nu fac decât să crească datoria publică și să scadă puterea de cumpărare a monedei, iar bancruta influentului om de afaceri
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
sale de popularitate în rândul cronicarilor, care erau partizani ai revoltelor baronilor pe care Guillaume le-a suprimat. Domnia lui Guillaume s-a încheiat într-o stare de pace (1166), însă fiul său, Guillaume "cel Bun", era minor. Pe perioada regenței, care a durat până în anul 1172, regatul a cunoscut numeroase tulburări, însă regalitatea a reușit să obțină câștig de cauză, astfel încât domnia lui Guillaume al II-lea coincide cu o perioadă de două decenii de pace și prosperitate. Cu toate
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
1466, a fost succedat de Galeazzo Maria, fiul său cel mare, fratele lui Ludovico. Galeazzo a domnit până la asasinarea lui în 1476, lăsând tronul fiului său în vârstă de șapte ani, Gian Galeazzo Sforza. A urmat o luptă amară pentru regență între mama băiatului, Bona de Savoia, și Ludovico care în 1481 a preluat controlul asupra guvernului din Milano, în ciuda încercărilor de a-l ține departe de putere. Pentru urmatorii 13 ani el a controlat Milano în calitate de regent. În ianuarie 1491
Ludovic Sforza () [Corola-website/Science/330785_a_332114]
-
fiu al lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania care cu un an înainte a fost restaurat ca stadtholder în Provinciile Unite. El avea numai 3 ani când tatăl său a murit în 1751, și a început o lungă regență. Regenții lui au fost: Willem al V-lea și-a asumat poziția de Stadtholder (șef executiv) și general căpitan al armatei statelor olandeze în 1766. La 4 octombrie 1767, la Berlin, Prințul Willem s-a căsătorit cu Prințesa Wilhelmina a
Willem al V-lea, Prinț de Orania () [Corola-website/Science/326936_a_328265]
-
al Cavalerilor Teutoni. Era un stat vasal Poloniei și guvernat de un membru al unei ramuri inferioare a familiei Hohenzollern, ducele Albert de Prusia. La moartea acestuia, moștenitorul a fost Albert Frederic. Din cauza îmbolnăvirii ducelui, Prusia era guvernată de o regență, ultimul regent fiind prințul Brandenburgului. În urma căsătoriei fiicei lui Albert Frederic cu fiul prințului Brandenburgului Joachim Sigismund, ramura principală a familiei Hohenzollern și-a asigurat dreptul de succesiune la tronul ducatului. Aceștia au intrat în posesia tronului în 1618, la
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
în Olanda a aflat că Van Wassenaer a fost ucis în dezastruoasa Bătălie de la Lowestoft. Mulți se așteptau ca fiul lui Tromp, Cornelis, să ia comanda flotei confederate, în special însuși Cornelis Tromp. Totuși, Tromp era inacceptabil pentru regimul de regență al lui Johan de Witt datorită sprijinului pentru Prințul de Orania. Popularitatea lui De Ruyter a crescut după revenirea sa eroică și, cel mai important, datorită susținerii sale pentru Statele Generale și pentru Johan de Witt în special. Prin urmare
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
În 1711, Delfinul a murit la Meudon la vârsta de 49 de ani iar titlul a trecut fiului său, care a murit în 1712. În testamentul său, Ludovic al XIV-lea l-a numit pe Orléans președinte al consiliuliu de regență pentru tânărul rege Ludovic al XV-lea. La 29 iulie 1714, la insistențele soției sale morganatice, Madame de Maintenon, Ludovic al XIV-lea și-a crescut la rang de prinți de sânge copii nelegitimi, ceea ce le dădea dreptul să moștenească
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
guvernat de la reședința sa pariziană, "Palais-Royal". Miniștrii au fost înlocuiți de consilii unde un loc preponderent i s-a asigurat nobilimii. Acest regim se aplica în Spania și se va aplica și în Prusia. Sistemul a eșuat în Franța în timpul regenței; din septembrie 1718, regentul l-a restabilit pe miniștri. Filip a dezaprobat ipocrizia domniei lui Ludovic al XIV-lea și s-au opus cenzurii, ordonând retipărirea cărților interzise în timpul domniei unchiului său. Inversând din nou politicile unchiului său, Filip a
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
a desfășurat o revoltă cunoscută sub numele de "Pontcallec Conspiracy". A admis operațiunile riscante ale bancherului John Law, care au dat faliment și au condus la o criză dezastruoasă în Franța. La 6 iunie 1717, regentul a convins Consiliul de regență să achiziționeze de la Thomas Pitt cel mai mare diamant din lume de la vremea aceea, pentru Coroana Franței. Diamantul avea 141 carate (28,2 g) și s-a plătit pentru el suma de 135.000 £; a fost cunoscut sub numele "Le
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 4 ianuarie 1926, Parlamentul îl proclamă moștenitor pe prințul Mihai. După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927, Mihai I este proclamat rege, domnind sub o regență formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Gheorghe Buzdugan. Neînțelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituțională, încurajând agitațiile care susțineau revenirea lui Carol II la tron, ca „salvator" al țării
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
cu durata de un an (trei semestre). Programul se desfășoară integral în limba engleză, conținând inclusiv cursuri de limba engleză profesională. Studenții își aleg o specializare academică prin posibilitatea selectării cursurilor. Programul este rulat sub statutul acordat de către Consiliul de Regență ai statului New York Departamentul de Educație (Universitatea de Stat din New York), prin urmare dimploma oferită este o diplomă americană. Această dimplomă califică studenții pentru obținerea de posturi de analiști, consultanți, economiști în companii private, instituții financiare și firme de consultanță
CERGE-EI () [Corola-website/Science/324022_a_325351]
-
doar zece ani. Regele Ferdinand a murit la scurt timp după aceea, pe 22 octombrie 1383. Conform tratatului dintre Castilia și Portugalia, Regina mamă, Leonor Telles de Menezes, s-a declarat regentă în numele fiicei sale și a cumnatului ei. Declararea regenței a fost primită prost în multe orașe portugheze. Leonor a fost mereu considerată a fi o intrusă trădătoare care intenționa să uzurpe coroana portugheză pentru Castilia și să încheie independența Portugaliei. La rugămintea lui Ioan, atunci când a aflat de decesul
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]
-
cruciadă, de aceea el se mulțumea doar cu încuviințarea unei expediții, propriu-zis franceză, în Siria. Mijloacele înfăptuirii ei, planul de atac nu-l interesau. În primăvara anului 1249, cruciații erau gata de plecare. După ce Ludovic al IX-lea a încredințat regența mamei sale, Blanca de Castilia, și câtorva consilieri, oameni a căror fidelitate fusese încercată, armata în frunte cu regele ei, a coborât în sudul Franței și la Aigues-Mortes ea s-a îmbarcat pe 120 corăbii mari de război și peste
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin grija papei Inocențiu al III-lea, în condițiile în care un acord între Frederic și papă stipula ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu tatălui. Cu toate acestea, după moartea lui Inocențiu din 1216, Frederic l-a chemat pe fiul său în Germania și și-a acordat sieși din nou titlul de rege al Siciliei
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
înfocați carliști”, fiind acuzat de tulburarea ordinii constituționale a statului. După moartea lui Ion I.C. Brătianu, ”în campania sa vizând răsturnarea liberalilor de la putere, Partidul Național Țărănesc nu a ezitat să agite problema revenirii lui Carol. După cum explica Iuliu Maniu, Regența instaurată în 1926 era slabă, iar în țară se crease un puternic curent de opinie favorabil reîntoarcerii în țară și pe tron a moștenitorului de drept al tronului: ”Regența, care după moartea regelui Ferdinand a preluat prerogativele regelui Mihai pe timpul
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
ezitat să agite problema revenirii lui Carol. După cum explica Iuliu Maniu, Regența instaurată în 1926 era slabă, iar în țară se crease un puternic curent de opinie favorabil reîntoarcerii în țară și pe tron a moștenitorului de drept al tronului: ”Regența, care după moartea regelui Ferdinand a preluat prerogativele regelui Mihai pe timpul minoratului său, era slabă. Prințul Nicolae nu avea nici o tragere de inimă să-și îndeplinească rolul ce i se încredințase. Patriarhul Miron se mulțumea să acumuleze bani și să
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
încropise cu câțiva militari devotați. După ce a sosit și a fost instalat de respectivii militari la Cotroceni, m-am prezentat la el și i-am propus formula restaurației: angajamentul solemn de a respecta clauzele pe care le cunoștea, intrarea în Regență în locul lui Sărățeanu, până la anularea divorțului și restabilirea conviețuirii cu Principesa și până la trecerea prin Parlament a dispozițiilor de abrogare a legilor legate de renunțarea lui la tron; până la urmă, proclamarea lui ca rege și încoronarea cu Elena.” În cadrul înțelegerilor
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și în primul rând pe prințul moștenitor, prin a cărui îndepărtare din țară fusese întronat un copil, tutelat prin regență”. Coposu explică în notele sale de ce lecțiile de politică și istorie primite de la Iuliu Maniu l-au ajutat să înțeleagă una dintre cele mai complicate perioade din istoria națională. Datorită apropierii de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost martor ocular
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
copii pentru a se alătura soțului său în Orient. Cei doi sperau să revină în Occident în circa doi ani de zile, însă niciunul dintre ei nu își va mai vedea copiii și pământul natal vreodată. Pe perioada absenței lor, regența a fost asigurată de către fratele mai tânăr al lui Balduin, Filip de Namur (pentru Flandra), care avea și custodia celor două fete, și de către unchiul său Guillaume de Thy (pentru Hainaut). Pentru acest episod, a se vedea Cruciada a patra
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]