362 matches
-
regulă, de o propoziție regentă sau de un anumit cuvânt din aceasta, determinându-l(e). Uneori este subordonată față de două sau mai multe regente coordonate între ele. Exemple: Subordonatele îndeplinesc, sub formă de propoziție, funcția unor părți de propoziție ale regentei, fiind identificate și denumite după această funcție. Între două tipuri de subordonate și părțile de propoziție corespunzătoare există totuși deosebiri: Dacă într-o gramatică precum Avram 1997 se consideră că un verb la un mod nepersonal poate fi predicat numai
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
al IV-lea de Champagne, fiul sorei lui Sancho, Blanche de Navara. Acesta conduce o expediție în Țara Sfântă, dar aceasta se termină fără urmări importante. La moartea lui Henric I în 1274, teritoriul este atacat de majoritatea vecinilor săi, regenta, Blanche de Artois, se refugiează în Franța împreună cu moștenitoarea tronului, Ioana I de Navara. Regele Franței, Filip al III-lea din Dinastia Capețienilor preia regența și în 1276 restabilește ordinea în regat. Ioana se căsătorește cu fiul și moștenitorul tronului
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
generali și oameni de stat francezi, printre care Mareșalii Imperiului Ney, Berthier, Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face pe 6 aprilie. Pe 11 aprilie, după
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
a ajuns omul lui de încredere, aducând pe cale diplomatică servicii importante statului. La adunarea generală din 1614, la care a luat parte ca reprezentant al Clerului din "Poitou", Richelieu a impresionat adunarea printr-un discurs briliant. Maria de Medici, în calitate de regenta (fiind mama regelui Ludovic XIII-lea care era încă minor), îl aduce la curtea regală pe Richelieu în 1616. În același an el devine secretar de stat, cu resortul "politica externă" și "război". Tânărul rege reușește să o înlăture mai
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
mare al Ducelui Ernest de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația copiilor lor, soțul ei fiind devotat vieții de militar în afara țării. După decesul soțului ei, în 1724, Sophia Albertine a acționat ca regentă pentru fiul ei minor, Ernest Frederic al II-lea. A reușit să reducă datoria națională prin economii și reducerea bugetului. A restrâns foarte mult Curtea iar costisitoarea Gardă a fost dizolvată. Ea a redus numărul de taxe de la 16 până la
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
de Savoia, când avea doar un an. Mama ei a fost Christine Marie a Franței, care era fiica regelui Henric al IV-lea al Franței și a reginei Maria de Medici. După decesul tatălui ei, mama ei a servit ca regentă de Savoia în numele a doi dintre frații Henriettei Adelaide: Francis Hyacinth (1632-1638), apoi Carol Emanuel al II-lea (1634-1675) după ce fratele cel mare a murit. Unchii ei, Prințul Maurice de Savoia și Thomas Francis, Prinț de Carignano, au intrigat împotriva
Prințesa Henriette Adelaide de Savoia () [Corola-website/Science/322157_a_323486]
-
francez. Când primul ei moștenitor, Francis Hyacinth, a murit în 1638, frații Maurice și Thomas au început, cu sprijin spaniol, războiul civil piemontez. Cele două părți au fost cunoscute ca ""principisti"" (susținători ai prinților) și ""madamisti"" (susținători ai "Madama Reale," regenta Christine). Cu ajutorul fratelui ei, regele Ludovic al XIII-lea al Franței, Marie Christine a putut să-și învingă cumnații. La 8 decembrie 1650 Henriette s-a căsătorit cu Ferdinand Maria, moștenitor al Electoratului de Bavaria. Anul următor el a devenit
Prințesa Henriette Adelaide de Savoia () [Corola-website/Science/322157_a_323486]
-
și să să încreadă în cealaltă. Kevan îi face o vizită lui Pycelle și-l găsește mort pe Marele Maester, fiind la rândul său rănit mortal. Ucigașul este Varys, care îl susține pe Aegon și vrea ca Cersei să redevină regenta Regelui Tommen, pentru a duce de râpă regatul. Lupta pe care intuiește că o va duce cu Casa Tyrell și eforturile depuse pentru capturarea lui Tyrion vor slăbi regatul, ușurându-i misiunea lui Aegon. Povestea este narată din punctul de
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
împreunarea lor”". Cea de-a doua domnie a sa a durat cinci ani și s-a sfârșit odată cu moartea domnului în anul 1546. Această perioadă a fost una destul de liniștită. După moartea lui Petru Rareș, Doamna Elena a domnit ca regentă, împreună cu primul fiu, Iliaș (1546-1551), nevârstnic, o perioadă, și apoi împreună cu al doilea fiu, Ștefan (1551-1552), până la asasinarea acestuia la 1 septembrie 1552. În acel an s-a amestecat în problemele succesiunii la tron, sprijinind pe boierul Joldea, fost mare
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
Tânăr. Ioan a murit înainte sau chiar în anul 1008, iar Emilia a fost pentru scurtă vreme regenta pentru fiul ei, Ioan al IV-lea. Atunci cand Ioan al IV-lea a murit între aprilie și august 1012, Emilia a preluat regenta asupra nepotului ei, care era copil. Imediat după aceea, ei și lui Ioan i s-a opus Leon I, probabil văr al lui Ioan al IV-lea. Până în luna octombrie, susținătorii săi au reușit să îl alunge pe acesta, insă
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
al IV-lea. Până în luna octombrie, susținătorii săi au reușit să îl alunge pe acesta, insă curând ea a trebuit să facă față pretențiilor propriului ei fiu, Leon al II-lea, care se aștepta ca lui să îi fie încredințată regenta minorului Ioan al V-lea. Cei doi și-au disputat regenta și au cosemnat actele oficiale până în ianuarie 1025, atunci când Leon apare pentru ultima dată în "Codex Caietanus". Politica română a Emiliei a fost puternic înclinată către susținerea papalității și
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
îl alunge pe acesta, insă curând ea a trebuit să facă față pretențiilor propriului ei fiu, Leon al II-lea, care se aștepta ca lui să îi fie încredințată regenta minorului Ioan al V-lea. Cei doi și-au disputat regenta și au cosemnat actele oficiale până în ianuarie 1025, atunci când Leon apare pentru ultima dată în "Codex Caietanus". Politica română a Emiliei a fost puternic înclinată către susținerea papalității și a longobarzilor împotriva Bizanțului și a posesiunilor acestuia în Italia de
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
Eunucilor negri a crescut. În timpul sultanului femeilor (kadinlar Sultanat). Eunucii negri și-au consolidat poziția politică profitând chiar de copii sultanului sau profitând chiar de cei subdezvoltați psihic. Acest fapt a cauzat instabilitate politică, tinerii sultani adolescenți, fiind dirijați de regenta aceasta fiind formată din Valide Sultan, marele vizir și alți suporteri ai acestora; Kizlar aga fiind confidentul Valide Sultan și al kadinelor . În ceea ce privește femeile din harem și interferență lor pe scena politică, acestea au influențat oarecum declinul și căderea imperiului
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
al III-lea a luat sub ocrotirea sa pe împărăteasa Margit din Constatinopol, fiica regelui Bela al III-lea, acesta a consfințit proprietatea acesteia privind cetatea Ilidiei și a teritoriilor aparținătoare. Deoarece Ciclova aparținea acestei cetăți și era în proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
Bela al III-lea, acesta a consfințit proprietatea acesteia privind cetatea Ilidiei și a teritoriilor aparținătoare. Deoarece Ciclova aparținea acestei cetăți și era în proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu sufixul -ov, devenind Ciclova. În limba maghiară Chiglobanya sau Siklova, în limba germană Tschiklova sau
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
("Ana María Maurícia") (n. 22 septembrie 1601, Valladolid, Spania — d. 20 ianuarie 1666, Paris, Franța) a fost infantă a Spaniei, regină a Franței și a Navarei, soția regelui Ludovic al XIII-lea și regentă (1643-1651) pentru fiul său, Ludovic al XIV-lea. În timpul regenței ei, Cardinalul Mazarin a fost prim-ministru. A fost una dintre personajele principale în romanul lui Alexandre Dumas, "Cei trei muschetari". Născută la palatul Benavente din Valladolid, Spania și botezată
Ana de Austria () [Corola-website/Science/310277_a_311606]
-
moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat comitatul din poziția de regentă. În 1123, ea a sprijinit revolta fratelui ei vitreg, Lothar de Süpplingenburg, ducele de Saxonia împotriva împăratului Henric al V-lea. După ce Lothar a fost la rândul său ales ca rege al Germaniei în 1125, el a restituit Leiden și
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
murit la 27 mai 1803 la vârsta de 30 de ani ca urmare a unei crize epileptice. După durerea provocată de moartea soțului ei, Maria Luisa a început să sufere de o boală nervoasă. Ea a trebuit să acționeze ca regentă pentru fiul ei Charles Louis, noul rege al Etruriei. Avea numai douăzeci de ani când a devenit văduvă și s-au făcut planuri pentru o nouă căsătorie. Franța și Spania doreau să o căsătorească cu vărul ei primar Pedro de
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
florentin, ea a primit cu bunăvoință la Palatul Pitti recepții splendide pentru artiști și scriitori, precum și oficiali guvernamentali. Maria Luisa a fost acuzată că nu a aplicat blocada engleză în Etruria. Ministrul francez i-a ordonat să părăsească Florența iar regenta a trebuit să se supună. Maria Luisa și copiii ei au părasit Florența la 10 decembrie 1807, viitorul lor fiind incert. Napoleon a anexat teritoriul Franței și a acordat titlul de "Marea Ducesă de Toscana" surorii lui, Elisa. Regina exilată
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
s-au căsătorit în iunie 1114. Ea nu a fost niciodată încoronată împărăteasă de către papă ci a fost încoronată la Roma de către arhiepiscopul de Braga, Maurice Bourdin, care a fost excomunicat de papă în aprilie 1117. Matilda a acționat ca regentă a soțului ei în Italia, câștigând o valoroasă experiență politică. Mandatul său ca regentă a terenurilor italiene ale Sfântului Imperiu Roman a durat din 1117 până în 1119, după care ea s-a alăturat soțului ei în Lotharingia. În 1120, fratele
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
papă ci a fost încoronată la Roma de către arhiepiscopul de Braga, Maurice Bourdin, care a fost excomunicat de papă în aprilie 1117. Matilda a acționat ca regentă a soțului ei în Italia, câștigând o valoroasă experiență politică. Mandatul său ca regentă a terenurilor italiene ale Sfântului Imperiu Roman a durat din 1117 până în 1119, după care ea s-a alăturat soțului ei în Lotharingia. În 1120, fratele Matildei s-a înecat în dezastrul navei "White"; fiind singurul fiu legitim al regelui
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
anii 1687 și 1689 au ușurat presiunile exercitate de turci și tătari asupra aliaților Rusiei. Armata rusă nu a reușit să-și îndeplinească obiectivul securizării graniței sudice a principatului. Eșecul acestor campanii a fost unul dintre motivele principale pentru care regenta Sofia Alexseevna a fost îndepărtată de la conducerea statului și înlocuită cu fratele ei vitreg, Petru Alexeevici.
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
de grea pentru o femeie și mai ales pentru o femeie ambițioasă.Lângă ea se găsea un ministru atotputernic, parakimomenul Iosif Bringas, care guvernase în mod despotic afacerile sub domnia lui Roman și care putea fi ispitit să înlăture pe regentă pentru a deține singur puterea în timpul lungii minorități a micilor basilei. În fața ei, în fruntea armatei din Asia, ea întâlnea un general victorios cu 30 de ani mai mare ca ea și de ale cărui ambiții putea să se teamă
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de a introduce prea multe elemente romantice. E sigur că între șeful gărzilor și bassilisă n-a existat nimic pe când trăia Roman al II-lea, nici simpatoe, nici intrigă. Dar după moartea soțului său, în mijlocul primejdiilor numeroase care o amenințau. regenta înțelese repede ca acest general reprezenta o forță și că ar putea să se servească de el pentru a neutraliza pe Bringas. Ea înțelese că trebuia pentru a-și asigura tronul, să câștige pe Nichiphor de partea sa și fără
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-au aflat marii cărturari Boethius și Cassiodor. A strâns legăturile cu Imperiul Roman de Răsărit. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat pe malul Rinului un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au fost incluși
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]