217 matches
-
să fiu arătat cu degetul pentru inconsecvență, părtinire etc. Desigur, scopul meu este să mă „anunț” și să mă „popularizez” cumva. și, de altă parte, stau și mă gîndesc la oportunitatea publicării în revista Dvs. a unor fragmente alese așa, „regionalist”, ca să nu zic „provincial”. Oricum, înțeleg să răspund cu toată căldura și promptitudinea de care sînt capabil. și, drept semn pentru aceasta, vă trimit o copie dintr-o bună parte a volumului, spre a se vedea care-i este planul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aspect, textele indică, pe de o parte, persistența ideologiilor sămănătoriste și poporaniste în Moldova deceniului al patrulea din secolul trecut și rezistența îndârjită față de modernismul de sorginte lovinesciană, care constituie ținta favorită a ironiilor autorului; pe de altă parte, parti-pris-urile regionaliste se observă în numărul redus al paginilor de critică propriu-zisă, care cedează spațiul fie pitorescului și anecdoticului, fie exaltării gratuite a spiritului și spiritelor locului. După război percepția istoricului literar va cunoaște o anume deschidere, vizibilă mai degrabă sub raportul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
a profesorului universitar -dl. Nicolae Iorga.” „Combativitatea” săptămânalului Luptătorul o citim nu numai în articole intitulate „Problema datoriilor agricole. Dezastrul agriculturii”, Situația disperată a agriculturii. Salvarea cămătarilor”, „Tragedia pensionarilor”, „Scandalul de la Casa de Economii”, dar mai ales în altele: „Suntem regionaliști? Exterminarea elementului bucovinean”; „Regățenismul agresiv”, „Să se desființeze Universitatea din Cernăuți”, „Demența antibucovineană în acțiune”, 130 ori în stilul jurnalist folosit număr de număr: „hingherul sufletesc”, „ființa animalică a țapului alcoolizat”, „behăe înfuriat”, „vampirul bancar”, „cocoșul familiar”, „alterat la creier
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost o neînțelegere la mijloc: respectivii iconari abuzând la un momentdat de ospitalitatea Glasului Bucovinei și a Junimii Literare și mai ales de atenția, prea părintească, dacă nu interesată a celor pe care dl. Const. I. Popescu îi califică drept „regionaliști ai capitalei” s-au pretins a fi nadirul și zenitul spiritualității noii bucovinene și s-au prezentat tuturor ca făcând parte dintr-o grupare, bine închegată, de tineri dornici să-și spună în mod cinstit și discret numai ceea ce trebuie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pentru cultură și literatura română în Bucovina, împreună cu Societatea scriitorilor bucovineni, pentru a satisface setea de cultură și izvora cum se spune în Cuvânt înainte, „dintr-o îndelungată tradiție culturală”. Deși poartă numele de Revista Bucovinei, publicația nu are caracter regionalist și va îmbrățișa talentul literar oriunde ar apărea, punându-se în slujba talentelor tinere de aici și de pretutindeni, spunea C. Loghin, vicepreședintele Societății pentru cultură. Dar, parcă drept un avertisment, iată ce scria în chiar primul număr din Revista
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de acerba competiție electorală din România acelui an. În același timp, în Republica Moldova s-au activat mize identitare disjuncte, Ștefan fiind aici, cu precădere, un simbol al independenței statale, apt să alimenteze atât curentul naționalist românesc, cât și discursul istoric regionalist, al moldovenismului 1. Autoritățile române au investit mult în "Anul Ștefan cel Mare", inclusiv în evenimente culturale externe, implicând foruri internaționale (UNESCO) și reprezentanți ai altor state (Turcia, Vatican, Grecia etc.). Toate instituțiile statului (guvernul, armata, Biserica ortodoxă, școala, parlamentul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care Partidului Național Român din Transilvania nu le-ar fi putut aproba și urma”. Considera acest motiv ca fiind cauza dominantă care a condus la constituirea organizațiilor politice ale Partidului Național Liberal din Ardeal. El își încheia discursul, criticând spiritul regionalist al Partidului Național Român din Transilvania, pe care îl promova, la nivel de lideri, în viața politică. 45 Devenit unul din membrii importanți ai scenei politice românești, în calitatate de membru al Partidului Național Liberal și de apărător al , Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
exprima preocuparea complotiștilor de a arăta că există o preocupare foarte serioasă că mișcarea împotriva domnitorului să nu poată fi prezentată ca fiind una antiunionistă, în condițiile în care ea se dorea una națională. Dacă până la îndepărtarea lui Cuza reproșurile "regionaliste" sunt ținute oarecum în surdină, în perioada imediat ulterioară detronării acestuia apar mai multe acuze din partea unor lideri munteni la adresa confraților de peste Milcov, văzuți ca principali beneficiari ai proiectului unionist și ai politicilor inițiate de către cel ales la 24 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
ar locui în Mouscron (oraș belgian situat în zona socio-economică din partea de nord a metropolei și de care îl despart doar cîțiva kilometri). Aceleași probleme se pun în ceea ce-i privește pe militanții partidelor naționaliste basce, scoțiene sau ai partidelor regionaliste. Și ele grupează în jurul unei cauze specifice burghezi, țărani și muncitori, peroane de dreapta, de centru și de stînga. Oare gaullismul este cu adevărat reductibil la un partid de dreapta, chiar "bonapartist"? Criteriul de organizare propus de către Maurice Duverger se
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cel mai pertinent dintre cele trei. Și totuși, el nu acceptă decît în parte fenomenul partizan. Într-adevăr, evoluția organizațiilor politice demonstrează azi că în categoria "partide de masă" intră nu numai partidele comuniste și social-democrate, ci și cele creștin-democrate, regionaliste și agrariene. Este oare rezonabil să refuzi conservatorilor britanici titulatura de "partid de masă" atunci cînd numără mai multe milioane de membri și duc o activitate militantă? Astăzi, politicienii tind să se ralieze unor categorii ca: "partid attrape-tout"1 sau
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
două decenii și numeroase partide s-au realiniat altor planuri de clivaje. 2. Clivajul centru / periferie. Avînd o origine culturală și rezultînd chiar din revoluția națională, clivajul centru / periferie îi pune în opoziție pe centraliștii fie unitariști, fie naționaliști cu regionaliștii, autonomiștii sau federaliștii. În acest clivaj își găsesc originea specifică două familii politice. Pe latura centrală găsim partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru, iar pe latura periferică vom găsi partidele pe care le vom
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
În acest clivaj își găsesc originea specifică două familii politice. Pe latura centrală găsim partidele care susțin Statul și pe care le vom numi de centru, iar pe latura periferică vom găsi partidele pe care le vom numi etnonaționaliste și regionaliste. Revoluția națională și procesul de făurire a Statului-națiune n-au făcut altceva decît să pună în opoziție, într-o manieră funcțională, Biserica și Statul în ceea ce privește controlul aparatelor și mecanismelor de socializare. Acestea s-au ciocnit, teritorial și cultural, de rezistența
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
polarizeze complet viața politică. În Italia și Țările de Jos, prezența unui partid creștin-democrat, capabil să atragă electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natură să împiedice această polarizare. În Belgia, acest fenomen este chiar dublat de efectul prezenței partidelor regionaliste, a căror bază electorală este "interclasistă". Partidele burgheze suferă cel mai mult din cauza acestei situații care le reduce adesea la o parte neînsemnată. În Belgia și mai ales în Țările de Jos, ele au beneficiat de rolul de alternativă pentru
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
democrația creștină. Cel mai vechi dintre aceste partide este Esquerra Republicana Catalana, aripa stîngă și socializantă a mișcării catalane. Aici mai putem adăuga partidul basc Eusko Alkartasuna, SDLP, l'Union valdôtaine și, într-o formă moderată, o serie de partide regionaliste spaniole. Fondatată de Macia, adunînd voturile anarhiștilor și conducînd Generalitat de Catalunya în timpul Republicii, ERC, stînga republicană catalană, este cea mai veche dintre partidele periferiste de tip naționalitar. Supraviețuind franchismului, ERC nu-și va mai regăsi niciodată pozițiile de altădată
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mai apropiat de voința federalistă de a face din regiune locul de depășire a Statului-națiune, care e perceput ca fiind învechit. El evoluează azi spre o misiune mai naționalistă unde identitatea andaluză se înfășoară în trecutul ei mauric. Partidul Aragonez Regionalist (PAR), mai moderat, dar strict regional, reprezentat în Parlamentul spaniol chiar de la primele alegeri democratice, se bazează pe o minoritate naționalistă care speră să transforme PAR în Partid Național Aragonez. Deși altădată a format un regat după modelul Aragonului, Navara
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de la primele alegeri democratice, se bazează pe o minoritate naționalistă care speră să transforme PAR în Partid Național Aragonez. Deși altădată a format un regat după modelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceeași ispită: Uniunea Poporului Navarez (UPN), de factură regionalistă în peisajul spaniol, pare mai preocupat să se detașeze de basci, decît să se afirme în fața Madridului. În Spania, partidele regionaliste sînt foarte numeroase fiindcă mulți dintre aleșii locali și regionali ai fostului UCD, partid de centru-dreapta creat de Adolfo
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a format un regat după modelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceeași ispită: Uniunea Poporului Navarez (UPN), de factură regionalistă în peisajul spaniol, pare mai preocupat să se detașeze de basci, decît să se afirme în fața Madridului. În Spania, partidele regionaliste sînt foarte numeroase fiindcă mulți dintre aleșii locali și regionali ai fostului UCD, partid de centru-dreapta creat de Adolfo Suarez din perioada de Transición, au refuzat să adere la Partidul Popular, prea conservator, și s-au repliat pe "local". Mai
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
naționalist, el va beneficia atît de progresele științifice obținute de economia regională cît și de aura mișcărilor de eliberare ale Lumii a Treia. Născut într-un climat intelectual favorabil ideilor socialiste, tipul naționalist își formulează revendicările în termeni de "revoluție regionalistă" pentru a prelua expresia unuia dintre cei mai strălucitori propagandiști care combate dubla alienare: culturală și economică a regiunii. Într-adevăr, declinul unei limbi reflectă declinul economic al unei regiuni în care nu mai pot trăi locuitorii ei. CLIVAJUL SECTOR
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
aderență de care s-a bucurat partidul național-țărănesc în Ardeal. Poporul nu i-a mai întrebat pe naționali-țărăniști că ce fel de oameni sunt, pentru el era deajuns să nu fie liberal. S-a afirmat destul că așa zisul spirit regionalist din Ardeal s-ar datora numai agitației național-țărăniste. Starea de spirit regionalistă a creat-o clasa politică a vechiului regat cu germenele descompunerii străine din sufletul și sângele ei. Partidul național țărănesc n-a făcut decât să exploateze această stare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
i-a mai întrebat pe naționali-țărăniști că ce fel de oameni sunt, pentru el era deajuns să nu fie liberal. S-a afirmat destul că așa zisul spirit regionalist din Ardeal s-ar datora numai agitației național-țărăniste. Starea de spirit regionalistă a creat-o clasa politică a vechiului regat cu germenele descompunerii străine din sufletul și sângele ei. Partidul național țărănesc n-a făcut decât să exploateze această stare de spirit, adâncind-o și canalizând-o într-o acțiune politică. Exploatarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Maniu și Fruntașii vieții ardelene nu erau antisemiți. Nu de un antisemitism de factură cuzistă ar fi putut fi vorba. Încorsetați în principiile politice ale Europei apusene, ei nu vedeau primejdia străinilor și nici posibilitățile ei de rezolvare. Pe lângă agitația regionalistă, național țărăniștii fluturau în fața maselor populare și lozinci sociale. Liberalii erau puși la stâlpul infamiei și ca reprezentanți ai plutocrației bancare. Cu toate că evreii dispuneau de marea majoritate a capitalului din România, nicăieri nu auzeai un cuvânt despre ei. Democrația permitea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau de-a dreptul nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de artificiu, amplificată și de abundența metaforelor și a comparațiilor. Experiența va contribui la diminuarea acestor neajunsuri, iar cele rămase vor avea un impact
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
liberi și puternici" din 18 ianuarie 1919, el denunța "vechile liberalisme sectare care, datorită forței organismului de Stat centralizat, rezistă noilor curente eliberatoare". Regionalismul creștin-democrat trebuie nuanțat în funcție de cronologie, de țări și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru descentralizarea administrativă. Este adevărat că federalismul catolic a eșuat cu neo-guelfism-ul lui Vincenzo Gioberti, care plănuia să facă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
abandonare a regiunilor sărace din Sud în favoarea celor din Nord. În dezbaterile actuale din Italia, propunerile Ligii Lombarde, care a făcut din federalism calul său de bătaie, sînt abandonate în numele solidarității, în favoarea aprofundării autonomiilor regionale în cadrul Statului unitar. Dacă gîndirea regionalistă a fost aprofundată de Marc Sangnier (care dorea să facă din Senat o cameră reprezentativă atît pentru interesele profesionale, cît și regionale), și în cadrul Partidului Democrat Popular, Robert Schuman, care a apărat cu ardoare și succes specificul Alsaciei și Lorenei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îndreptîndu-se spre federalism, a fost dizolvată pe 11 octombrie 1936 și înlocuită în primăvara anului 1937 cu Blocul Catolic Belgian, format din două mișcări: una flamandă, Katholieke Vlaamse Valkspartij (Partidul Popular Flamand), cealalată valonă, Partidul Catolic Social. Blocul traducea tendințele regionaliste belgiene. Conducerea comună era compusă din reprezentanții celor două partide, la paritate, dar fiecare își ținea propriul congres și avea propriile organisme de conducere. Ele erau articulate pe organizațiile sociale chiar dacă sistemul Standen-elor era abandonat. În ciuda dificultăților, partidul belgian, foarte
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]