1,136 matches
-
a evidenția câteva elemente de certă originalitate ale filmelor românești ale vremii, în ciuda subordonării programatice a producției cinematografice "idealurilor construirii socialismului", si care au impus mari regizori și actori. Astfel, autorul italian încearcă să separe, din valurile deceniilor socialiste, generațiile regizorale și pe cele actoricești, marcând momentele de "abatere" de la standardele socialismului de partid și mai ales pe cele impuse de cenzură vremii, precum deceniul 1970-1980, în care apar, de pildă, }armul nu are sfârșit de Mircea Săucan, Reconstituirea și De ce
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
act, al cărui final, pare într-adevăr materializarea unui vis, în care una dintre interprete, purtată de o alta, ca în stare de levitație, urcă pe o scară formată din palmele celorlalte dansatoare. Piesele actului doi nu se mai leagă regizoral și încercarea coregrafului de a crea pe muzică de jazz, fără a stăpâni domeniul, se transformă într-o nereușită. La două scaune de mine stătea Miriam Răducanu și fără să vreau mi-am reamintit de frumoasele ei creații în acest
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
și maro pentru a sugera tensiunea destructivă. Camera trece peste nudurile lor cum trece peste mobilă în mișcarile de travling de parcă te-ar invita să asiști la un incident, nu să înțelegi dinamica unui cuplu incipient. Acesta e un paradox regizoral, deoarece camera din proximitatea protagoniștilor invită de obicei la participarea spectatorului, nu la distanțarea lui. Relația dominantă dintre cinematografie și mizanscenă e reversată în lungmetrajul lui Bertolucci din 1990, Ceaiul în deșert. De data aceasta, regizorul lasă decorul natural (Africa
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
acesta e un documentar cu actori (o distribuție numeroasă și remarcabilă prin numele pe care le include: Christina Ricci, Steve Buscemi, Laura Linney), în care apar - portretizați tot de către actori - și membrii trupei în interacțiunea lor cu locuitorii orașului. Debutul regizoral al lui Moises Kaufman este însă un film cu o clară agendă politică: constelația sa de actori hollywoodieni nu are doar rolul de a atrage spectatori (știm de mult că unele filme sunt doar vehicule pentru staruri), ci și de
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
anumite fapte dispar din scenariu. Efectul? O revoltă morală - artificial amplificată - a spectatorului care află că nimic nu s-a schimbat în legislația din Wyoming. Un alt film eluziv din punct de vedere al veridicității este Monstru, tot un debut regizoral. Patty Jenkins, scenarista și regizoarea acestui lung metraj "bazat pe fapte reale" investighează cazul lui Aileen "Lee" Wuornos (Charlize Theron), o prostituată din Florida condamnată la moarte pentru uciderea a șapte dintre clienții săi. Filmul nu face eforturi să-și
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
tinerei generații. Pusă în lumină de ei înșiși. O poveste a lor, dar și a fiecăruia, spusă cu umor negru. Un manifest. Lucid, rece, cinic. Un protest. Ironic, calculat, formulat cu ajutorul unui vocabular "cool". Atît scriitura, cît și forma ei regizorală, interpretarea celor trei proaspeți actori- absolvenți mi-au schițat portretul-robot al tinerei generații. Cu toate șabloanele de limbaj, de acțiune, de gesturi, de preocupări, de locuri pe unde mișună. Cu toată deșertăciunea ce se ivește dincolo de astea. Și nu la
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
mai puțin, tot mai amorțite și diluate în spectacolul de teatru. Privind fragmentele din filmul lui Andrei Șerban, pe unele le-am văzut pe Arte sau Mezzo, am simțit spiritul lui atît de viu. Nu seamănă nimic cu nimic, stilul regizoral are deschiderea universalului. A face cultură e a sta într-un picior, spune Noica sub o fotografie cu Liiceanu, făcută de Andrei Pleșu, la Păltiniș, pe drumul dinspre cabană. Cadență, echilibristică. Mă interesează. Ca și "raportul" cu întîlnirile majore, cu
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
scurte". "Trafic" s-a detașat de pluton prin aerul decrispat cu care pune în pagină banalul cotidian: un tînăr grăbit, la volan, blocat în nebunia traficului bucureștean, cedează nervos, parchează, merge să bea o cafea, apoi își continuă drumul; performanța regizorală ține de fluența scriiturii și de capacitatea de a sugera, în cîteva minute, mai multe linii melodice - dinspre "trafic" înspre traficul existențial. Vive la différence! Transformism l'Almodovar Almodovar povestea că - fascinat de condiția unui personaj care își schimbă vîrsta
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
90 de kilometri... E de prisos să mai spunem că e vorba de "întîmplări adevărate"; lumea și ziarele abundă în asemenea povești, pe muchia fină dintre sublim și ridicol; totul e cine și cum le citește; asta face diferența. Arta regizorală ține, într-un fel, tot de "transformism". Kusturica și opera Întrebat, la Cannes, dacă s-a gîndit vreodată să monteze și operă, Kusturica a răspuns că, întotdeauna, cînd face un film, se gîndește că montează o operă! E o cheie
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
a doua parte la dans, pe o coregrafie nu tocmai de zile mari, la efecte kitsch. Dacă s-ar fi renunțat la toate astea, spectacolul Love cats ar fi fost un frumos și proaspăt exercițiu de actorie, cu o amprentă regizorală nu de trecut cu vederea. Tot în atmosfera unui studio nou, refăcut într-un stil modern și funcțional, am văzut o reprezentație-exercițiu. Este vorba despre Sala cea mică a Teatrului de Comedie, și ea pusă în circuit nu de mult
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
dramatic: de la roluri în serii comice produse de BBC (Jeeves, Lord Melchett) până la cele cu alură tragică (notabilă mi se pare portretizarea lui Oscar Wilde din filmul omonim în care juca alături de Jude Law). Bright Young Things e debutul său regizoral - el e și scenaristul lungmetrajului -, iar Fry a ales să-și înceapă cariera în acest domeniu cu o adaptare. Și nu și-a ales un text sau un autor ușor: Evelyn Waugh, scriitor căruia cinematografia îi displăcea profund și ale
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
Alexandra Olivotto La capitolul "celebritate", Pedro Almodovar poate fi considerat egal cu compatriotul său, Luis Buńuel. Are o viziune regizorală unică, apreciată aproape unanim de critici, succes comercial (în 1991, se constata că șase din cele treisprezece filme din topul exporturilor spaniole erau realizate de el) și un scop pe măsură: "Filmele mele reprezintă noua mentalitate care apare în Spania
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
se întoarce la Roma fără tributul cuvenit. Viorica Petrovici a construit un decor simplu sugerînd atemporalitatea, dar și concretul unor ambianțe, costumele devin sub ochii spectatorului hainele necesare unei anumite scene, scenografia fiind unul din elementele cele mai adecvate concepției regizorale. Fascinat de lumea lui Shakespeare, sintetică, tragică și ridicolă în același timp, Hausvater a înfățișat-o fără să o judece: dramele se înlănțuie, croșetând o haină pe care nimeni n-o s-o poarte vreodată. Există toate ingredientele mărcii Hausvater. Lipsește
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
țin de regie. La Clint Eastwood, regizorul Misterelor", te aștepți la o cameră care zăbovește la close-ups și la un ritm editorial molcom, cu cadre lungi și tăieturi nespectaculoase. La Vadim Perelman, veteran al reclamelor și videoclipurilor (al cărui debut regizoral e Casa"), te-ai aștepta la exact contrariul. Și totuși" Filmul lui Perelman, clasificabil la "drame psihologice", se bazează pe romanul omonim al lui Andre Dubus III (finalist la National Book Award în 1999); autorul s-a spălat pe mâini
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
Dar ceea ce caută regizorul - un ,adevăr", spune el, al personajului și al spectacolului, o funcționare unitară și autentică atît a fiecărui actor în parte, cît și a trupei în întregul ei - este foarte asemănător cu scopul psihologiei analitice jungiene. Arta regizorală a lui Andrei Șerban nu se bazează nici pe jocul unui actor ,dresat", nici strict pe talentul nativ al actorului, ci pe creativitatea ființei umane unitare, pe spontaneitatea actorului care a redevenit o ființă complex-unitară. El cere actorului - repet: fiecăruia
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
pricină nu prea mi-au plăcut confrații mereu sobri și serioși ce nu știu să rîdă, mesianici prin excelență, cărora li s-ar cuveni parcă să le mulțumim continuu că există. Zîmbetul nu le este prieten, iar cînd, din motive regizorale, încearcă să rîdă, rînjesc. Este greu să polemizezi direct cu ei, deoarece, din capul locului, exclud posibilitatea de a greși". De unde un discurs cu nerv, viguros colorat, înțesat cu plastice momente, aidoma unui cozonac umplut copios cu stafide: "Parcă am
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun întregul unui demers regizoral exprimat cu discreție, dar nu mai puțin expresiv. E un fel de dramaturgie și un fel de regie mai rar întâlnite în ultimul timp pe scenele bucureștene, poate pentru că, în pofida aparentei lor simplități, sunt teribil de greu de scris și
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
II” va prinde sfîrșitul filmului, triumfător. Tot în zona “consumului inteligent” (dar la o altitudine superioară) se plasează Invaziile barbare, filmul multipremiat al canadianului Denys Arcand (în familia stilistico-sufletească a lui Good bye, Lenin). Fără să copleșească prin originalitatea privirii regizorale, fără să facă dată prin prospețime sau noutate, filmul (filmele) înduioșează și entuziasmează marele public de pe mapamond, indiferent de gradul de cultură sau de civilizație... În amîndouă e vorba de “spectacolul unei morți anunțate” și de arta de a face
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
sabia și pistolul, a cărui viață este centrată pe răzbunare ceea ce îl conduce inevitabil către singurătate. Atît domnul Darling, cît și Hook ascund, în fapt, în spatele rigidității ori cruzimii fragilitatea și dorința de a fi iubiți. Peter Pan în varianta regizorală a lui P. J. Hogan este departe de fastul desfășurat în Hook conceput de către Steven Spielberg, propune poate un mod oarecum prea realist al țării de Nicăieri (v. Crocodilul - care din simpatica creatură plină de umor, așa cum o știm din
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
al amărăciunilor și al decepțiilor lui istorice), bagaj din care ies, fulgurant, Lenin, Che Guevara, Ionesco, steagul roșu cu gaură la mijloc, afișul cu “Scrisoarea pierdută” a lui Ciulei, Casa Poporului și multe altele... Viva la Revolucion!... Rezultatul (al demersului regizoral, nu al revoluțiilor!) li se poate părea, unora, încîntător și sofisticat, iar altora oarecum pueril sau simplist. Depinde dacă guști sau nu genul, dacă genul “te prinde sau nu te prinde”. În ceea ce mă privește, mărturisesc că nu îl gust
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
ca pe un artist realmente competitiv. Atîta timp cît personajul producătorului adevărat nu-și va face apariția în peisaj (el fiind înlocuit, la noi, cu improvizații sau surogate), căruța filmului românesc nu are șanse să ajungă prea departe. O voce regizorală specială, judecînd după scurtmetrajul Apartamentul, ar putea deveni debutantul Constantin Popescu. Lucru rar pentru un începător (dar și pentru un avansat!), regizorul are forța de a arunca absolut toate vorbele peste bord și de a povesti totul numai prin imagine
Restanțe și invazii by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12988_a_14313]
-
lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul cum se înscrie în discursul regizoral și merită să apreciem disciplina unor actori de performanță, colorând aici cu strictul necesar aparițiile lor scenice. Mecanismul spectacolului e bine gândit și nu sunt puține momentele când ideea provoacă vibrația sentimentului: scena fără cuvinte de după viol, când peste trupul
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
românisme prea îngroșate, la hăulituri, la sudalme. Simt cum se încălzește treptat, aplaudă cu tot corpul. E cucerit: “Spectacolul românesc este excepțional. Mai bun decît cele pe care le-am văzut la Zürich și Stuttgart”. Remarcă în mod special viziunea regizorală și interpretarea celor două protagoniste: Adriana Trandafir și Antoaneta Zaharia. Regret absența lui Radu Afrim. Aș fi vrut să mă bucur alături de el și să-i șoptesc la ureche: “Radule le-ai rupt gura!” După-amiază la revista “Orizont”. În biroul
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
clipe fix cu ochii săi shakespeariani, fără să zică o vorbă. Complet fâstâcită am bolborosit câteva vorbe apreciative. M-a primit cu deschidere În acel tumultuos anturaj, care avea să-mi devină casa de ucenicie artistică. Întruniri, discuții, proiecte, detalii regizorale, turnee, forfotă, repetiții... tot atâtea secvențe de formare, lecții de viață, pe care le-am păstrat În anii ce-au urmat. La ultima noastră Întâlnire (era la fel de preocupat de viitorul teatrului românesc) am avut o lungă ședință la Asociația noastră
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
și care sfârșește În fâșii de adevăr. Pentru că viața fiecăruia dintre cei trei e mai mult decât existența surprinsă În timpul și spațiul interacțiunii dintre ei. Jumătăți de cerc. Un spectacol fotografie, așa aș defini ceea ce a propus, la debutul său regizoral, scriitorul Lucian Dan Teodorovici. Un spectacol ca o suită de instantanee. Asemenea lor, alb-negrul reușitelor și minusurilor acestui spectacol. Pe retină rămân imagini de o extraordinară fluiditate și frumusețe: cordonul negru al rochiei desprins de mișcarea bruscă a mâinii lui
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]