219 matches
-
suprastructuri care dau sens integrativ și cumulativ întregului parcurs destinal (și în expresia lui particulară și în posibile sistematizări de natură să degaje traiectorii tipice atât de frecvent invocate de orice paideie aflată în căutare de paradigme). Asemenea determinări patronează regulativ mecanismele cunoașterii și subsumează coagulant pluralitatea de raportări existențiale. Iar reflexivitatea este instrumentul oricărui proiect al angajării de sine și sfârșește prin a prelua condiționalul (fie că el e de natură fundamentală sau de expresie aptitudinală) într-o dinamică a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
individuale cu frumosul sensuri integrative care țin de o armonie spirituală superioară. De la simpla inspirație și până la străfulgerările geniului, disponibilitatea expresivă a artistului se hrănește din individuația unor principii ale reflexivității, adică primește contribuția în mod surprinzător "calculată" a instanței regulative supreme. De aceea, în virtutea unui paralelism frecvent utilizat, conștiința de sine reproduce la scară subiectivă o intervenție de natură pan-spiritualistă a idealității în materia umanității istorice și reia cu arme individuale tema legăturii strânse care trebuie să existe între
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atunci formarea deplină devine, simetric, un bun comun. Se desprinde în urma acestor observații un implicat ierarhic al conștiinței de sine care o transformă pe aceasta în vector intențional al evoluției individuale, în factor de replicare a voinței, adică în principiu regulativ de canalizare a "energiei" psihice. Dacă există o instanță a alcătuirii omenești care unește tripla dimensiune temporală (legând trecutul de prezent și viitor), aceasta este funcția reflexivă. Ea face apel la tot ceea ce este dotație sau informație stocată în memorie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
bine și rău, în timp ce conștiința de sine acceptă, pe de o parte, reflectarea lor subiectivă și oferă, pe de altă parte, determinația care stă la rădăcina actului (adică tot ce ține de planul motivațional, de universul decizional sau de teritoriul regulativ al scopurilor individuale). Prin această înțelepciune pre-aplicativă și prin știința de sine pe care o degajă, ea este ghid către bine, călăuză în universul complex al realității (pe care îl ordonează cu o rigurozitate conformă cu standardul nivelului de evoluție
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
practic) către armonie și stabilitate, în întâmpinarea mesajului modelator supraordonat. Pe de altă parte, o viziune destinală superioară înnobilează cu fiecare intervenție conștientă mecanismele actante, găsind soluție de integrare a detaliului operațional într-o schemă tipică cu valoare de principiu regulativ. Această viziune vine din înțelegere, și nu din explicație, și aduce un suflu eidetic în realitatea mecanismelor noetice, adică are menirea de a coborî transcendența suprastructurală la nivelul unei disponibilități permanente dedicate momentului prezent și faptului cotidian. Georg Henrik von
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
direcție de evoluție. Ele traduc în istoricitate mijlocită rațional concepte ideale care astfel se concretizează și se articulează în etapizarea unui proiect, în realitatea unui parcurs punctual. Ele funcționează ca un cadru pentru actualizări pragmatice, instituind un orizont de potențialitate regulativ care rezumă esențializant evoluția individuală și găsind pentru fiecare pas efectuat un fond comprehensiv și de semnificație chemat să îl dubleze, să îl circumscrie, să îl reprezinte în plan ideal. Asemenea tipologie schematică parcurge, în limitele domeniului său teoretic specific
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
scara mediului subiectiv. Prin urmare, conștiința are nevoie de concluzii auto-analitice pentru a putea conduce demersul interior. În toată complexitatea lor funcțională, tezele teoretice pe care le utilizează reflexia guvernează în fapt mișcarea lăuntrică (și apoi replica ei exterioară). Spiritul regulativ însuși se revendică de la limite prescriptive de tip teoretic-cognitiv. Ideea" kantiană este o "entitate" rațională cu sediul psihologic în conștiința de sine individuală, iar eternitatea sa este o proiecție subiectivă pe ecranul tabloului categorial al obiectivității universaliste. A conduce presupune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nenoroc pe care fiecare o poate construi pornind chiar de la sine. Ea primește viața în posesie și, o dată cu aceasta, o sarcină înaltă de care trebuie să se achite în conformitate cu un sistem normativ multiplu determinat de către moralitate și celelalte vizuni comunitare regulative. Conștiința de sine devine, astfel, un punct nodal în ritualul activităților esențiale ale omului responsabil și angajat. Ea conduce igiena spirituală personală și este principiu pozitiv al unei organizări psihologice cu efecte mult extinse în afara spațiului strict al interiorității. După cum
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cu atenție respectarea legilor și aducând în atenția autorităților diferitele cazuri de devalizare a proprietății publice 33. Dar controlul activităților de productie trebuia organizat și dus la îndeplinire de către muncitorii înșiși, Frontul având mai degrabă, în termeni katieni, un rol regulativ, nu constitutiv. În practică însă, situația se prezenta tocmai invers, proletariatul resimțind Frontul și toate organismele care îl alcătuiau că pe o presiune exterioară pe care n-a putut niciodată să o interiorizeze, cu toate eforturile regimului în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau "anticipate", cum le numea Blaga, care ca și Dilthey le considera ca făcând corp comun cu "fenomenele", alcătuind "problema propriu-zisă" pe care o are de rezolvat o construcție teoretică sau alta. Funcționând ca "idealuri cognitive", ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
războiul împotriva terorismului; frontierele au devenit aproape inexistente în ceea ce privește circulația bunurilor, capitalurilor și serviciilor, dar nu și în ceea ce privește imigrația ilegală și securizarea granițelor. Transformarea statelor și produsul lor postwestfalic nu au dus la dispariția suveranității aceasta capătă un nou înțeles regulativ (de reglementare), fără a fi pus sub semnul întrebării aspectul său existențial. Ea presupune exercitarea comună sau multietajată a suveranității într-o rețea complexă, care, potrivit lui Hirst și Thompson (2000, p. 365), acceptă un nivel intolerabil de interferență în afacerile
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
El aplică procedeul transfigurării antinomiei la teoria cuantelor: 3. Teoria entelehială din biologie, formulată de Hans Driesch, cuprinde iarăși idei cu valoare antinomică, deși nici acestea nu au primit vreodată o interpretare dogmatică. Există în fenomenul "viață" un factor fundamental, "regulativ" și "alcătuitor de totalități", factorul E sau entelehia. El este cel care explică lumea organică, neputând fi redus la modele mecanice. Entelehia nu are puncte de tangență cu principiile fundamentale ale științelor exacte, nici cu principiul conservării energiei și nici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca idee științifică, făcând să dispară antinomia, ceea ce înseamnă că rațiunea își punea o limită care nu era absolută 627. Pentru Kant, a admite teza sau antiteza unei antinomii este o chestiune de credință, care poate avea doar un rol regulativ asupra rațiunii, ca orice idee. Iată că uneori știința este aceea care decide. Mai mult decât atât, evoluția științei dovedește că antinomiile nu trebuie considerate o limită absolută a rațiunii, ci mai degrabă un semn că trebuie să înaintăm mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
războiul împotriva terorismului; frontierele au devenit aproape inexistente în ceea ce privește circulația bunurilor, capitalurilor și serviciilor, dar nu și în ceea ce privește imigrația ilegală și securizarea granițelor. Transformarea statelor și produsul lor post-wesfalic nu au dus la dispariția suveranității -aceasta capătă un nou înțeles regulativ (de reglementare), fără a fi pus sub semnul întrebării aspectul său existențial (Sørensen, 1999, pp. 168-182). Aceasta presupune exercitarea comună sau multietajată a suveranității într-o rețea complexă, care, potrivit lui Hirst și Thompson (2000, p. 365), „acceptă un nivel intolerabil
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
direct cultura, ci... minoritățile naționale. În perioada interbelică, Dimitrie Gusti, șeful școlii sociologice de la București (școală cu autentică audiență internațională în epocă), vorbea despre manifestările sociale creatoare constitutive de valori materiale și spirituale - economia și cultura - și de activitățile sociale regulative - politica și dreptul. O organizare socială bună, respectiv o constituie bună, trebuie să fie locul geometric al îndreptățirii echilibrate a tuturor manifestărilor creatoare sau ocrotitoare de valoare. Pe de altă parte, analiza sociologică și axiologică, ne convinge că, mai fragile
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
două zile de-a rândul, cari m-au decis de-a nu încerca - cel puțin nu acum și nu cu mijloacele mele actuale - cercetări asupra documentelor cari poate se mai află încă nepublicate în arhivul din Koenigsberg. Stabilindu-mi acest regulativ în privința materiei, mai rămâneau alternativele atingătoare numai de persoana mea și de întrebuințarea ferielor. Sau eram să mă-ntorc la Berlin, sau să rămân acolo, sau să plec pentru câteva săptămâni în țară. Din multe considerațiuni m-am decis pentru
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
include va să zică în sine și treapta aceea a vieței spirituale, și anume gradul acela de activitate spirituală în puterea căruia un om e capabil de a progresa, cum se zice, cu timpul. Puncte de vedere de-acestea conducătoare, asemenea idei regulative sânt pe orice teren a științei sau a vieții; ele formează sâmburele propriu al inteligenței, exersă o influință oarecum organică, formătoare, asupra masei de particularități, imprimă fiecărei cugetări singulare sigilul unei inteligențe specific ***, adică conștie, și-i dau acea putere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un "condiționat dat", tocmai de aceea având de-a face cu necondiționatul însuși. În funcționarea sa, rațiunea poate utiliza Ideile fie în sensul totalizării experienței și ca reper spre care trebuie să se îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar regulativ), pentru că ea dă sens (prin urmare, "donează" ființă) oricărei acțiuni umane; orice acțiune are un scop determinat, însă dincolo de acesta este vizat scopul ultim și complet, Binele Suveran. O anumită problemă ridică postulatul sufletului nemuritor. Nu se poate face totală
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în lumea sensibilă însăși) ar avea, în afara propriei sfere, un principiu unic suprem și atotsuficient, anume o rațiune oarecum autonomă, originară și creatoare"76.) Ar fi de semnalat acum faptul că Rădulescu-Motru introduce ideea de Dumnezeu tot într-un mod "regulativ". Astfel, Dumnezeu trebuie conceput ca personalitate absolută și numai întrucât există un sens de evoluție a existenței umane către desăvârșirea personalității. Personalitatea energetică modelul ei ca ideal uman este posibilă prin acordul între energiile fizice și procesul personalizării, adică datorită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție, un sens, poate un ideal, să fie de felul lui "ca și cum", fără a le fi atașată pretenția că obiectul lor ar putea fi dat în vreo experiență. De aici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ar putea deține puterea de a institui un spațiu al aparenței asemănător celui instituit prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii pure. Cu toate acestea, finalitatea poate deschide un astfel de spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de a ne propune scopuri, pe care o putem numi, urmând gândurile kantiene, "finalitate practică". De fapt, finalitatea naturii este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Suveran. Și pentru că el trece în condiția de "finalitate a naturii", conceptul în cauză are legătură cu însăși posibilitatea ființei raționale de a "cunoaște" natura ca și cum ea ar fi un sistem de scopuri. Faptul că finalitatea este socotită un principiu regulativ (nu constitutiv), iar nu ca o categorie a intelectului (în mod firesc, constitutivă), trebuie interpretat în legătură cu două condiții: a) modul în care Kant concepe tabela categoriilor din Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posibile printr-o facultate a ființei raționale, independent de orice conținut determinat: de aici aspectul "formal" al structurii conceptului finalității. Dar, cum s-a precizat, finalitatea nu este o categorie a intelectului și, astfel, rolul ei nu este constitutiv, ci regulativ: ea nu determină cunoașterea, dar exprimă faptul că alcătuirea intelectului și a rațiunii impune conceperea obiectelor naturii prin intermediul cauzelor finale. Natura devine, astfel, un "sistem teleologic". Finalitatea este, paradoxal, "legitatea contingentului". Faptul că omul, ca ființă rațională, deține facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eul tematizat de personalismului energetic este moment prim în procesul personalizării și că el reface întreaga ordine a formelor de actualizare a energiei, dându-i, de fapt, acesteia, sens într-o ordine de finalitate. De altminteri, finalitatea personalității este condiționată regulativ, nu constitutiv, spune C. Rădulescu-Motru, sub inspirație kantiană de finalitatea eului. b. Poziția specială a eului, ca început al personalizării, îi conferă anumite funcții. Astfel, el devine premisa "naturală" a personalității deși constă în anticipație și constituie primul act propriu-zis
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]