148 matches
-
va întări. — E mai bine decît nimic, zise doamna Thaw abătută. — La asta m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui transmise un semnal de disperare care se comunică mâinilor. Scărpinându-și erupția de pe piele, se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară sfâșietor de frumoasă. Probabil se strecurase În cameră și rămăsese tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
liniștește, Vali, ceva cum n-ai mai văzut, minunea de pe lume, zău, nu mai sta... Nu-i mai răspunse. Trânti receptorul și se întoarse în dormitor, fredonând aceeași melodie a lui Aznavour. Se hotărâse. Avea să-și pună blugii aceia reiați, cumpărați în Egipt în urmă cu doi ani, în ultima lor ieșire. O bluză albă și cu pălărioara crem se potriveau de minune cu noua ei înfățișare. Se îmbrăcă. Pendula de pe hol bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voi pe aici... Era băut atât cât îi stă bine bărbatului, cu chef de petrecere. Se uită la Paraschiv, pe care nu-l cunoștea. Ucenicul îl măsura nepăsător. Nou-lsosit era îmbrăcat într-o redingotă și în pantaloni largi, din stofă reiată. În mână învîrtea un baston cu cioc de metal. Părea între două vârste, deși după felul cum urcase treptele i se simțea încă agerimea. - Îmi dai voie, spuse vărul Didinei, întinzîndu-i mâna celui tânăr, sânt Titi Aripă, beau și pup
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să își dea doctoratul și pe urmă să mai stăm de vorbă. Doi ani mai târziu a reapărut în biroul meu, îmbrăcat parcă la fel ca prima oară, cu un pulovăr gri purtat în exces, cu pantaloni bej din catifea reiată boțiți, cu niște pantofi spectaculos de mari (să fi fost 47?), a căror culoare originară nu mai putea fi precizată, și a reluat conversația din punctul în care se întrerupsese: "Eu mi-am dat doctoratul, dumneavoastră aveți postul de corector
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sale, în Numele trandafirului. Romanul său are cel puțin trei incipituri, fără a mai vorbi de tehnica povestirii în ramă (din desfășurarea propriu-zisă a evenimentelor), deseori amintită prin aceleași intervenții retorice, deloc de neglijat, ale unui narator omniscient, de tipul "Dar reiați firul, povestire a mea, pentru că acest călugăr în vârstă zăbovește prea mult în marginalia": o prefață (dacă o putem numi așa), care nu este semnată (așadar presupunem că i-ar aparține lui Umberto Eco, auctorele), ci doar datată ("5 ianuarie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de câte ori nu mă gîndesc la el! Cât de mare ne-a fost surpriza, mie și lui Anne-Marie, cînd am fost să-l luăm de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic împopoțonat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mă gîndesc la el! [P2] Cât de mare ne-a fost surpriza, mie și lui Anne-Marie, cînd am fost să-l luăm de la gară! [P3]Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. [P4]Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cîte ori mă gîndesc la el! Cît de mare ne-a fost surpriza, lui Anne-Marie și mie cînd am fost să-l luăm de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest galben îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că e vreun personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și slab, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să știți. Aerul prea cumsecade nu trebuie să inspire încredere. Politicoșii ăștia modești, lunecoși sunt și mai primejdioși. Să-i urmăriți cariera. De peste masă, ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poate aduce satisfacții. Abia dădusem pe gât ultimul strop de cafea când Îl ginesc pe Ocky În oglinda retrovizoare, vine Înspre apartament cu o pipiță. Sunt absorbiți unul de altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca el. Ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și mă simt onorat draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș) era reprezentată de redingotă și de jachetă, ultima purtată cu pantaloni reiați*****. Pantalonii, destul de strîmți, sînt cilindrici (tip burlan) și nu se calcă la dungă. Ciorapii de mătase neagră se asortează cu ghetele închise cu nasturi (bumbi) sau elastic (atunci se numea gumilastic). Pe cap se poartă jobenul de culoare neagră ("țilindrul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici și am hotărât să intru pentru o clipă, să vă spun „Șabat Șalom“. Sper că nu deranjez? Săptămâna viitoare se zugrăvește la mine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am spus asta. N-am vrut. Mi-a scăpat. Iar pe Dimi eu Îl vreau și Îl iubesc mai mult decât viața mea. Stătea aplecată asupra lui Fima, care se strânsese pe taburetul său, Îmbrăcată În pantalonii uzați din catifea reiată și puloverul roșu, puțin lărgit, ca și cum se abținea din toate puterile să nu-i tragă o palmă peste obrazul grăsuț. Ochii Îi erau uscați, strălucitori, iar chipul ridat, Îmbătrânit, de parcă nu Yael, ci bătrâna ei mamă se apleca peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în orchestra lui, avusese și câteva apariții pe scenă, dar pe lângă postul pe care îl obținuse recent ca desenator de mașini, începu să frecventeze cursuri serale la Școala de Arte și Meserii. În loc de cămăși purta pulovere negre pe gât, pantaloni reiați grosolan, tip Manchester, fuma Gauloises și ieșea cu Laura, o fată pe care o cunoscuse într-un local frecventat de artiști. A împrumutat o camionetă veche pentru deșeuri ca să plece cu ea în Italia, unde Laura voia să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
te schimbi și îl înfrunți pe Kieran sau împrumuți ceva de la mine. Nu reuși să se introducă în singura mea rochie, fapt care mi-a făcut plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu cred că pot găsi aici, mormăi ea. Unde sunt toate hainele pe care ți le-am luat eu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
hainele mele, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva aveam mai mult stil decât crezuse oricine (inclusiv eu). Va trebui să împrumuți o pereche de pantofi de la mine, am spus eu. Pantofii tăi cu toc cui fac reiații să pară prea scurți și până și eu știu că așa ceva nu e acceptabil în afara cluburilor de noapte din Ibiza. Resemnându-se la o zi de dezastru vestimentar, inspectă colecția mea impresionantă (după părerea mea) de încălțăminte practică de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe o cărare până la un grajd. O femeie îmbrăcată cu o geacă ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea. —Jenny, ea e Brenda. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îngrozit și, probabil știa el de ce, m-a ignorat. În ciuda protestelor mele, a aranjat cu precizie matematică noi cuțite și furculițe pe masă. Kieran mă sărută cu căldură. Se vedea că nu se împăcase cu Lisa. Purta o cămașă galbenă, reiați albaștri și cravata haioasă pe care scria „Super Tocilar“ pe care i-o făcuserăm noi cadou de Crăciun acum câțiva ani. —Ai primit mesajul meu! exclamă el. Mi-a fost teamă că nu o să-l vezi la timp, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
încearcă să-și estompeze buza inferioară răsfrântă printr-o mustață stufoasă, este în căutare de detalii locale pentru un manuscris ce rămâne insațiabil, eul său întinerit nu se lasă distras de nimic, nici măcar de el, domnul în costum de catifea reiată. Dar privirea mea rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spre sud. În Lenzburg, Anna își pregătise părinții - nu știu cu ce formule - în legătură cu vizita mea; ei mă priveau de la o distanță acoperită de ospitalitate. Cu toate astea, acel coate-goale sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]