284 matches
-
numitului Front Harzburg, prin care Partidul Național al germanilor a devenit asociat cu Partidul Nazist. Charles s-a alăturat Partidului Nazist în 1935 și a devenit membru a Sturmabteilung ajungând până la rangul de Obergruppenführer. De asemena a fost membru al Reichstag reprezentând Partidul Nazist din 1937 până în 1945 și ca președinte al Crucii Roșii germane din 1933 până în 1945. În anii când a condus Crucea Roșie germană, aceasta a devenit parte a Organizației naziste și nu a fost afiliată neutrei Crucii
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]
-
preocupărilor rasiale ale lui Heinrich Himmler. Hitler a fost și el demonizat pentru trădarea intereselor revoluției; Germania avea, după declarațiile lui Röhm, nevoie de un stat socialist. Hitler încă își păstra speranța în „frustatul” Röhm, susținând într-un discurs în fața Reichstagului, la Opera Kroll, că „la începutul lui iunie, am făcut un ultim efort pentru Röhm. L-am chemat în biroul meu și am vorbit împreună vreme de aproape 5 ore.“ Într-o încercare de a calma spiritele, SA-ul a
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
Sovietice. Deși activistul comunist Gheorghi Dimitrov a fost în exil o bună parte a vieții sale (din 1923), în special în Uniunea Sovietică, el nu a fost doar un om de paie în mâinile lui Stalin. Judecat în procesul incendierii Reichstagului din 1933, el a fost schimbat de către autoritățile sovietice pentru câțiva aviatori germani care se pregăteau în secret în Uniunea Sovietică. A primit cetățănia sovietică și a fost numit președinte al Cominternului în perioada Frontului Popular. Dimitrov a fost un
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
Prusia. Profesor liberal, istoric și teolog, și în general un titan printre istoricii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Mommsen a lucrat ca delegat la Camera Reprezentanților din Prusia între 1863-1866 și din nou între 1873-1879, și ca delegat la "Reichstag" între 1881-1884, pentru Partidul Progresist German ("Deutsche Fortschrittspartei"), de orientare liberală, ulterior devenit Partidul Național Liberal. El s-a opus programelor antisemite ale "Kulturkampf"-ului lui Bismarck și textului vitriolic adesea utilizat de Treitschke. După ce a publicat "Studien über die
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
fie amendat, fiind preferat denumirea de "statul poporului" decât "stadul federal". Constituția de la Weimar a prevăzut egalitatea în față legilor, libertățile publice, apelul la referendum. Reichul german a devenit o republica cu 17 landuri, iar parlamentul era comus din adunările Reichstag, ales prin sufragiu pentru 4 ani ce vota legile și controla executivul și Reichsrat ce adună reprezentanții landurilor, iar puterea executivă era reprezentată de președintele Reichului ales prin vot universal pentru 7 ani și putea numi guvernul condus de cancelar
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 1930-1932, iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. Părea că Republica de la Weimar eșuase. În 1920, Puciul monarhist Kapp este reprimat, iar în 1923, Puciul Halei de Bere al lui Hitler
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a încercat să dizolve de două ori Reichstagul pentru a obține o majoritate. În urmă alegerilor marcate de incidente violente între stânga și național-socialiști, NSDAP a obținut 37 % din voturi-230 locuri în parlament, iar în noiembrie 1932 a înregistrat 33,1%, SPD-20,4%, iar Von Papen a fost
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
august 1934, statul german s-a reorientat de la democrație la dictatură, Hitler deținând întreagă putere. A menținut formal Constituția de la Weimar, iar ideologia nazistă domină statul și societatea, creând premise aparent legale pentru a desființa constituția democratică. După incendierea clădirii Reichstagului, la Berlin, la 27 februarie 1933, SĂ-trupele Partidului Nazist au început primele acțiuni de persecuție împotriva social-democraților și a comuniștilor. Printr-un decret de urgență, Hitler a profitat și a suspendat drepturile politice de baza, legalizând persecuția rivalilor politici și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ideologice în cadrul partidului național-socialist. În publicația "Mitteilungen zur weltanschaulichen Lage" ("Comunicări cu privire la situația referitoare la concepția despre lume") al biroului lui Rosenberg Schmitt era acuzat că "împreună cu semi-evreul Jacobi emisese teoria contrară învățăturilor prevalente, că o majoritate național-socialistă în parlament (Reichstag) nu ar avea dreptul să modifice bazele politice ale constituției, de exemplu să elimine principiul democrației parlamentare, chiar dacă ar fi avut majoritatea de două treimi cerută de articolul 76, pentru că, în acest caz, modificarea constituției ar fi constituit o înlocuire
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cauzele evreiești și mulțumită conexiunilor acestora trag în rândul lor, straturile superioare ale societății în presupusele lor planuri și mașinațiuni”. Continua spunând că, „Paralizia generală pacifistă a instinctului național de autoconservare a început odată cu Francmasoneria”. În 1933 Hermann Göring, președintele Reichstagului și una din figurile cheie ale "Gleichschaltungului" ("sincronizare"), afirma următoarele "...în Germania Național-Socialistă, Francmasoneria nu își merită un loc." "Actul de permitere" ("" în germană) a fost adoptat de Parlamentul german (Reichstag) la 23 martie 1933.
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
a început odată cu Francmasoneria”. În 1933 Hermann Göring, președintele Reichstagului și una din figurile cheie ale "Gleichschaltungului" ("sincronizare"), afirma următoarele "...în Germania Național-Socialistă, Francmasoneria nu își merită un loc." "Actul de permitere" ("" în germană) a fost adoptat de Parlamentul german (Reichstag) la 23 martie 1933.
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
stabilit la Moscova. În timpul exilului său, a îndeplinit diverse posturi academice și politice în Uniunea Sovietică și în Comintern. După moartea lui Dimitar Blagoev în 1924, a devenit conducătorul extern al Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar. După incendierea Reichstagului (1933), a fost înlocuit la conducere de către Gheorghi Dimitrov, care dobândise atunci o faimă internațională. Kolarov a revenit în Bulgaria în 1945, în timpul ocupației țării de către Uniunea Sovietică, și a fost ales din nou în Adunarea Națională. În anul 1946
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
familiei Habsburgice, la care câțiva prinți ai Liechtensteinului au servit ca sfătuitori personali. Astfel, fără teren vasal ținut direct sub tronul Imperial, dinastia Liechtensteiniană nu a putut îndeplini cerințele de bază pentru calificarea la un scaun în montajul deliberativ imperial, "Reichstagul". Familia a dorit puterea adăugită, pe care un scaun în guvernul Imperial ar putea s-o aducă, și astfel a căutat să se împroprietărească cu terenuri libere, sau ținute fără patronaj feudal în afară de Sfântul Împărat Roman însuși, care avea drepturi
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
(n. 27 martie 1857, Sighișoara, Austro-Ungaria- d. 31 ianuarie 1941, Sighișoara, România ) a fost un om politic, medic și fondator de muzeu din Transilvania. a fost fiul avocatului (în limba germană "Landesadvokat") și deputatului în Reichstag-ul austriac Joseph Martin Bacon și al Theresei Bacon, n. Wenrich. Therese Bacon fondase, ca una din primele activiste pentru drepturile femeilor din Transilvania, o asociație pentru educarea femeilor în Sighișoara. Josef Bacon a fost unul din cei zece copii
Josef Bacon () [Corola-website/Science/319462_a_320791]
-
aprilie 1935 a făcut parte din conducerea partidului din circumscripția Altena iar din 24 aprilie 1932 până la 14 octombrie 1933 era membru al Landtag-ului prusac. După preluarea puterii de către naziști Bracht pe 12 noiembrie 1933 a intrat și în Reichstag-ul german (de atunci deja lipsit de putere politică). Și în cadrul SA-ului a capătat repede mai multe funcții importante: Sturmbannführer (15 octombrie 1933), Brigadeführer (30 aprilie 1938) apoi Gruppenführer (30 ianuarie 1941) și, în fine, Obergruppenführer (20 aprilie 1944
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
la Birmingham în ziua de 28 ianuarie 1939, discurs prin care și-a exprimat dorința de pace internațională, și a cărui copie a trimis-o în avans lui Hitler la Berchtesgaden. Hitler a părut să-i răspundă în discursul din fața "Reichstagului" din 30 ianuarie, în care a declarat că dorește o „pace îndelungată”. Era încrezător că îmbunătățirile sistemului britanic de apărare efectuate după München aveau să-l aducă pe dictator la masa negocierilor. Această părere i-a fost întărită de discursul
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
paparazzi). Teoria conspirației este de regulă răspândită prin mijloacele de informare în masă disponibile, având publicul larg ca țintă principală. O teorie a conspirației poate deveni oficial adevărată dacă conspiratorii au pierdut puterea politică și/sau financiară, de exemplu Incendierea Reichstag-ului sau Incidentul Gleiwitz și poate rămâne neadevărată dacă conspiratorii încă sunt la conducere, vezi invadarea Irakului ca urmare a unor presupuse arme chimice. Există și posibilitatea ca o nouă putere politico-financiară să promoveze unele vechi teorii conspirative ca fiind
Teorie conspirativă () [Corola-website/Science/316799_a_318128]
-
democrație slabă și o economie haotică, aflată în criză profundă. Situația economică a învinșilor a fost agravată mai mult de marea criză economică izbucnită în 1929. Partidele extremiste, atât cele de stânga cât și cele de dreapta, au obstucționat lucrările Reichstagului (parlamentul german), în vreme ce guvernul au încercat să restaureze controlul asupra țării prin asumarea de puteri excepționale, prin care cabinetul putea să ocolească hotărârile parlamentului. Hitler a fost numit "Reichskanzler" (cancelar) pe 30 ianuarie 1933. Incendierea Reichstagului de pe 27 februarie — care
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
dreapta, au obstucționat lucrările Reichstagului (parlamentul german), în vreme ce guvernul au încercat să restaureze controlul asupra țării prin asumarea de puteri excepționale, prin care cabinetul putea să ocolească hotărârile parlamentului. Hitler a fost numit "Reichskanzler" (cancelar) pe 30 ianuarie 1933. Incendierea Reichstagului de pe 27 februarie — care în zilele noastre este considerată ca fiind opera naziștilor — a fost folosită drept motiv pentru suspendarea tuturor drepturilor și libertăților civile și politice. Decretele necesare au fost emise de cabinetul de dreapta de coaliție a lui
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
Imperiului, datorită acordului de la Augsburg din 1548 dintre Imperiu și Sfântul Împărat Roman Carol Quintul (care fusese de asemenea rege al Spaniei), acord în urma căruia Imperiul le datorează asistență în caz de agresiune. În cazul unui atac Statul Imperial al Reichstagului ar putea declara război Franței. Cu toate acestea diplomații francezi doreau să elimine această amenințare. În acest scop ei s-au folosit de membrii Ligii Rinului. Tratatele bilaterale au fost încheiate cu Episcopia de Münster, Arhiepiscopia Mainz, Palatinatul Neuburg, Margrafiatul
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
1920, "BT" ajunsese un cotidian cu un tiraj de aproximativ 245.000 de exemplare. Înainte de ascensiunea naziștilor la putere, la 30 ianuarie 1933, ziarul a fost deosebit de critic și ostil față de programul lor politic. Pe 3 martie 1933, după incendierea Reichstagului, editorul Hans Lachmann-Mosse l-a concediat pe redactorul șef Theodor Wolff din cauza criticilor pe care le-a adus guvernului nazist și a strămoșilor săi evrei. Wolff a fugit apoi în regiunea Tirol din Austria, cu avionul. După 1933, guvernul nazist
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
est de Aeroportul Tempelhof), iar Divizia de Panzer grenadieri a XVIII-a se afla în rezervă, în districtul central. Soarta Berlinului era pecetluită, dar rezistența apărărtorilor a continuat cu dârzenie. Sovieticii au avansat în oraș pe mai multe direcții principale: Reichstagul, podurile Havel, Spandau și Moltke și Alexanderplatz au fost locurile în care s-au dat cele mai grele lupte, sovieticii fiind obligați să cucerească casa una câte una și etaj cu etaj, angajându-se de multe ori în lupte corp-la-corp
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
-și ridice brațele - și o făcea, nu prin inspirație de moment ci prin rezultatul unor calcule psihologice”. Cu toate acestea, cuvintele și acțiunile lui Goebbels nu au avut un mare impact asupra loialității politice a populației Berlinului. La alegerile pentru "Reichstag" din 1928, naziștii au obținut mai puțin de 2% din voturi (prin comparație, Social-Democrații au obținut 33% iar Comuniștii 25%). Goebbels a fost unul dintre cei zece naziști aleși în "Reichstag", lucru care i-a adus un salariu de 750
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
asupra loialității politice a populației Berlinului. La alegerile pentru "Reichstag" din 1928, naziștii au obținut mai puțin de 2% din voturi (prin comparație, Social-Democrații au obținut 33% iar Comuniștii 25%). Goebbels a fost unul dintre cei zece naziști aleși în "Reichstag", lucru care i-a adus un salariu de 750 "Reichsmarks" pe lună și imunitate împotriva urmăririi penale) Chiar dacă "Marea Criză Economică" a dus la un sprijin enorm pentru naziști pe teritoriul Germaniei, Berlinul a rămas conservator, cel mai mare scor
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]