255 matches
-
179, 199, 219-274 și personaj narator la începutul narațiunii, 237-253 v. și personaj narator reflectorizare a naratorului auctorial, 68, 71, 121, 164, 239, 243-244, 247, 254-274, 292-295, 305 a naratorului la persoana întîi, 306 refuzul perspectivei interne, v. perspectivă internă reificare, 32, 341 relatare de tip martor ocular, 120 relatarea vorbirii, 279 v. și dialog, stil indirect liber remă, v. temă repovestire, v. rezumat reproducerea vorbirii, 324 retorica, a disimulării, 45, 66, 298 subliminală, 231 retrospecție, 36, 69 rezumat, 52-57 și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
iluzorie, "abolirea completă a cenzurii de orice tip", atît de des clamată de cele mai luminate spirite. Stupidul "e interzis să interzici" nu ține cont de sacrul social, singurul apt să determine o societate să se privească în oglindă în virtutea reificării. Sacrul nu este proprietatea ființei individuale, ci a grupului uman, și am încercat să arăt în altă parte cum ceea ce pecetluiește unitatea unui grup nu poate fi decît transcendent sau sacru pentru acesta. Ceea ce nu înseamnă nici supranatural, nici religios
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prietenia în interiorul și în jurul unui loc domestic ales" (p.30, apud Taylor, 1989: 162). Această formă este considerată de Taylor ca fiind compatibilă cu un anumit grad de autonomie. În comunitatea familială seculară se dorește menținerea relațiilor directe, nemediate de reificări, de ideologii elaborate despre ce ar trebui să fie comunitatea. Elementele de reglementare sunt deschise unei participări ample, precum și criticii. Reificarea este inamica autonomiei individuale, oferind un cadru de manifestare și gândire, dacă nu chiar un cod explicit. Dacă o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
fiind compatibilă cu un anumit grad de autonomie. În comunitatea familială seculară se dorește menținerea relațiilor directe, nemediate de reificări, de ideologii elaborate despre ce ar trebui să fie comunitatea. Elementele de reglementare sunt deschise unei participări ample, precum și criticii. Reificarea este inamica autonomiei individuale, oferind un cadru de manifestare și gândire, dacă nu chiar un cod explicit. Dacă o asemenea reificare este însoțită de un angajament puternic al membrilor față de comunitate și ideologia acesteia, autonomia este blocată. Imperativul existenței relațiilor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ideologii elaborate despre ce ar trebui să fie comunitatea. Elementele de reglementare sunt deschise unei participări ample, precum și criticii. Reificarea este inamica autonomiei individuale, oferind un cadru de manifestare și gândire, dacă nu chiar un cod explicit. Dacă o asemenea reificare este însoțită de un angajament puternic al membrilor față de comunitate și ideologia acesteia, autonomia este blocată. Imperativul existenței relațiilor nemediate în cadrul comunității devine dificil de atins în condițiile reificării. Angajamentul membrilor comunității față de o ideologie, religioasă sau seculară, față de o
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și gândire, dacă nu chiar un cod explicit. Dacă o asemenea reificare este însoțită de un angajament puternic al membrilor față de comunitate și ideologia acesteia, autonomia este blocată. Imperativul existenței relațiilor nemediate în cadrul comunității devine dificil de atins în condițiile reificării. Angajamentul membrilor comunității față de o ideologie, religioasă sau seculară, față de o idee abstractă de comunitate, mediază relațiile, ei raportându-se mai degrabă la ea decât unii la ceilalți, subordonându-i-se într-o anumită măsură. "Reificarea, angajamentul solid, propria negare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de atins în condițiile reificării. Angajamentul membrilor comunității față de o ideologie, religioasă sau seculară, față de o idee abstractă de comunitate, mediază relațiile, ei raportându-se mai degrabă la ea decât unii la ceilalți, subordonându-i-se într-o anumită măsură. "Reificarea, angajamentul solid, propria negare și imersarea eu-lui în comunitate sunt caracteristici ale comunității utopice. Aceste comunități au, în general, o conducere puternică (de obicei carismatică), la fel ca și o ideologie explicită (de obicei religioasă) și deseori un cod de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
menționat, de fapt, etnia printre criteriile importante de stabilire a ierarhiei studenților. Cei mai mulți adepți ai eugeniei erau Însă, fără Îndoială, conștienți de acest aspect, pentru că mulți dintre ei au adăgat un corolar important la ceea ce fusese deja spus În sensul reificării superiorității intelectuale ereditare a claselor de mijloc 26. Numeroși autori au susținut că, În contextul românesc, poziția țărănimii nu era un simptom al deficienței ereditare, ci al privațiunilor economice și sociale pe care această clasă le suferise Înainte de 1918. De
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
constructivismului este (re)descoperirea caracterului de „produs social” al lumii internaționale. Sistemul internațional anarhic nu este un fapt natural al vieții comunităților umane, precedând actorii internaționali și existând în afara interacțiunii umane, ci este un construct social validat și revalidat prin „reificarea” lui, prin prezentarea lui ca dat obiectiv. Ceea ce considerăm a fi realitatea internațională este produsul percepțiilor și identităților sedimentate de-a lungul timpului, confirmat sau transformat prin interacțiunile internaționale și procesele de construcție ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
scopul lor a fost unul corect. Dac) nu se constituie un echilibru de putere, putem afirmă c) asumpția teoriei este una eronat). În cele din urm), iar prin aceast) secvent) se duce-se pan) la cap)ț devierea c)tre reificarea unui concept, dac) finalitatea statelor e aceea de susține un echilibru, atunci finalitatea balanței este de ,,a menține stabilitatea sistemului, f)r) distrugerea multitudinii de elemente care îl compun”. Cititorul are în mod evident de-a face cu o reificare
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
reificarea unui concept, dac) finalitatea statelor e aceea de susține un echilibru, atunci finalitatea balanței este de ,,a menține stabilitatea sistemului, f)r) distrugerea multitudinii de elemente care îl compun”. Cititorul are în mod evident de-a face cu o reificare ori de câte ori citește, de pild), despre balant) că operând ,,cu succes”, sau despre dificultatea pe care națiunile o întâmpin) atunci când trebuie s) o pun) în aplicare (1973, pp. 167-174, 202-207). Adesea, reificarea const) mai ales in larghețea limbajului, sau in apelul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
are în mod evident de-a face cu o reificare ori de câte ori citește, de pild), despre balant) că operând ,,cu succes”, sau despre dificultatea pe care națiunile o întâmpin) atunci când trebuie s) o pun) în aplicare (1973, pp. 167-174, 202-207). Adesea, reificarea const) mai ales in larghețea limbajului, sau in apelul la metafor), spre a face ca proza cuiva s) devin) mai agreabil). Totuși, în acest caz, teoria a fost drastic distorsionat), si nu numai prin introducerea ideii c), dac) e s
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cobai al experimentelor sadice în care se lansează păpușarii demenți ai regimului. În fond, ambele procedee trădează o depersonalizare programată, ce poate fi citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede” (Atelierele), în timp ce, renunțând la pavăza alegorică, discursul capătă o mare limpiditate: „Împărați proletari din toate țările,/ în sfârșit uniți-vă!/ Și veți
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
este asimilat, ca sensibilitate, un univers ciudat, dar nu agresiv. Lexicul însuși se civilizează, neologismul, expansiv, se încorporează firesc într-un limbaj desprins definitiv de stereotipiile tradiționalismului. Există, apoi, o încântare ironică în descoperirea celeilalte sensibilități, precum în această ingenioasă reificare a idealității, o poezie simptomatică atât pentru înclinația spre ludic a autorului, cât și pentru modelul de percepere dereglată a realului: „Umbrela mare și neagră, umbrela mică și roză / umblară un timp suprapuse / Apoi umbrela roză rămase locului / urmând a
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
ca pe ceva static și acționând mecanic, implacabil, asupra subiecților umani. Într-o perioadă relativ scurtă a vieții unui individ, apar noi valori sociale sau, oricum, se poate restructura esența ierarhiei lor. Caracterul obiectiv al valorilor nu trebuie confundat cu reificarea acestora, cu înțelegerea lor ca realități nonumane sau supraumane, încărcate cu facticitate extramundană inertă. Semnalarea se impune întrucât procesul reificării are loc ca o construcție mentală teoretică, dar și la nivelul preteoretic, în practica de zi cu zi. Date etnologice
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
apar noi valori sociale sau, oricum, se poate restructura esența ierarhiei lor. Caracterul obiectiv al valorilor nu trebuie confundat cu reificarea acestora, cu înțelegerea lor ca realități nonumane sau supraumane, încărcate cu facticitate extramundană inertă. Semnalarea se impune întrucât procesul reificării are loc ca o construcție mentală teoretică, dar și la nivelul preteoretic, în practica de zi cu zi. Date etnologice și psihologice sugerează primatul ontogenetic al reificării lumii sociale, iar dereificarea pare a fi o achiziție mai târzie a istoriei
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nonumane sau supraumane, încărcate cu facticitate extramundană inertă. Semnalarea se impune întrucât procesul reificării are loc ca o construcție mentală teoretică, dar și la nivelul preteoretic, în practica de zi cu zi. Date etnologice și psihologice sugerează primatul ontogenetic al reificării lumii sociale, iar dereificarea pare a fi o achiziție mai târzie a istoriei omenirii și a mentalității indivizilor (Berger și Luckmann, 1967). Obiectivitatea valorilor implică și discutarea suportului lor material. Un posibil răspuns este a trata relația axiologică prin analogie
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt în consens cu cele statornicite în mediul social din care face parte. Cercetările ulterioare celor piagetiene au confirmat, așadar, trecerea de la morala heteronomă (a constrângerii din exterior) la cea autonomă (a condiționării din interior), printr-o fază intermediară a reificării normelor, a considerării lor în afara împrejurărilor concrete și a intenției actorilor sociali. Această transformare are loc pe platforma obiectivă a cooperării interindividuale în grup și a apariției conștiinței forței opiniei publice. Se pare că, fără a putea stabili limite precise
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sus, adică faptul că în mod obișnuit se înțelege că e vorba despre agregarea opiniilor unor indivizi concreți, nu cred că această eroare trebuie prea mult subliniată. Apoi, în exprimări cum sunt cele de mai sus, nu atât personificarea și reificarea sunt de condamnat, cât prezumția unanimității opiniilor la scară națională. Ceea ce în rare cazuri se întâlnește. Mai mult, în lipsa unor date concrete (sondaje) nu putem fi siguri dacă există chiar un curent de opinie predominant. O altă eroare frecventă - cultivată
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
contribuție a sociologiei poporaniste la înțelegerea dezvoltării sociale constă în identificarea unor mecanisme sociale ale deteriorării relațiilor și condițiilor de viață ale claselor și indivizilor, cum sunt procesele de înstrăinare care se dezvoltă în cadrul civilizației urbane capitaliste, pricinuite de fenomenele reificării esenței umane, ale stereotipiei muncii parcelare. Poporaniștii au militat cu pasiune pentru idealul omului armonios dezvoltat, aflat la antipodul deformărilor patologice ale civilizației capitaliste, urbane, industriale, și acesta nu poate fi decât țăranul român. Sunt deosebit de sugestive diagnozele critice ale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Minkowski, o importanță deosebită o au nu „temele” ci „mecanismele” care stau la baza fenomenului psihic morbid și care sunt reprezentate prin următoarele: a) legătura și disjuncția; b) fuziunea și denudarea; c) vagul și confuzul (ordinea, precizia, vidul, unitatea); d) reificarea și pierderea contactului vital cu realitatea (integrare, adaptare, dezadaptare, alienare). O precizare interesantă este făcută de H. Ey care, referindu-se la „tematica psihopatologiei”, afirmă că „boala nu este un corp străin, ci ea depinde de organizarea ființei vii, apărând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În general, autorii sunt de acord în a accepta existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de neîndeplinire, - personalitatea de tip obsesiv-compulsiv caracterizată prin îndoială, reținere emoțională, perfecționism, reificări repetate, - personalitatea de tip anal caracterizată prin ordine, parcimonie, încăpățânare. 6) Nevroza ipohondriacă Termenul a fost creat de Hipocrate. Boissier de Sauvage (1770) a denumit această afecțiune ca pe o „halucinație a omului privind propria sa sănătate”. J.P. Falret insistă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individuale ar fi fost globale și omniprezente. Fie că a fost o evidență, ca în primele două decenii, fie că a funcționat doar ca o ipoteză ce risca permanent să se adeverească, comportamentul represiv al statului a avut drept scop reificarea ordinii de drept, întruparea ei virtual amenințătoare în orice agent al autorităților publice. Drept consecință, individualismul dependent născut sub totalitarism a identificat spațiul public cu un domeniu de competență exclusivă a statului, a unui stat ce s-a confundat cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oniric și poetic, evadând, ca într-o „camee”, în zona unei veșnicii spațiale care este opera de artă. Singură în noaptea infinită, instalată în eul propriu, poeta se simte stăpână pe ea, „închisă ca-ntr-un turn”, aspirând parcă spre reificare. Întregire (1936) atestă o schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate și suferință. În versurile, postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de tip pozitiv, bazat pe relația de corespondență biunivocă între cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt obiectul posesiei cognitive, ci mai degrabă un orizont ontologic al participării individualului într-un universal concret. Principiul ipostatic al Întrupării face, așadar, din carnalitatea textului și transcendența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]