73 matches
-
acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de aduceri aminte despre care nu se poate ști dacă îi aparțin, un rezervor de imagini în revărsare continuă vom spune
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al formei conținuturilor). „Aristocrat al revoltei”, Fondane a rămas un adept al „organicismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Virgil Teodorescu). De fapt, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
succes Omul cu mîrțoaga! În ceea ce-l privește pe Ciriviș, acesta apare ca un personaj cvasimitologic, șef al unei confrerii parodic-subversive care-și propune să reabiliteze libertatea poetică, inocentă, aparent absurdă, în fața „logicii” și a convențiilor limitative ale condiției umane reificate. Primul text despre Urmuz - semnat C. - apare ca un necrolog discret, în ziarul Dimineața din 26 noiembrie 1923, în ziua înmormîntării. George Ciprian, „Hurmuz” în Contimporanul, an III, nr. 45, 1925, pp. 4-5: „Un nume necunoscut aproape, dar care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obiecte agresive, de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
globale sub forme al căror potențial scapă naturii abstracte a criticilor ecologiste împotriva sistemului de state. Ne putem întreba cum ar arăta o critică ecologistă imanentă a politicii globale, în opoziție cu o critică ecologistă transcendentală a sistemului de state (reificat), precum cea din argumentele anarhiste ale lui Bookchin. Din această perspectivă se remarcă lucrarea lui Eckersley, The Green State (2004). Cartea precedentă a lui Eckersley (1992) conținea o respingere explicită a ecoanarhismului și dădea o importanță deosebită descentralizării în gândirea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
altfel locuiește la Thiercelieux, un cătun din Seine-et-Marne În ritmul lent și aluvionar al siestei de la umbră, brăzdat de insesizabile ruperi de ritm, despre drame și tragedii nu mai puțin Înduioșătoare decît cele petrecute la lumina prezentului nostru urban și reificat. Biografia lui Holder nu apare spectaculoasă, ar fi de notat doar o fugă de acasă la 15 ani, un an În care lucrează ca infirmier, la 19, și studiul limbii chineze, tot atunci. În 1984 volumul Nuvele din Nord semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiectului artistic; din contra, contemplatorul este cel care se identifică cu el. [...] În sfârșit, într-o societate unde arta nu-și mai are locul și a cărei reacție la artă este în întregime perturbată, ea se scindează în proprietate culturală reificată și încremenită, pe de o parte, și, pe de altă parte, într-un plus de plăcere, pe care clientul îl recuperează și care, de cele mai multe ori, nu are de-a face cu obiectul. Conceptul desfătării artistice, ca noțiune constitutivă a
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Bourdieu (1991), de exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la începutul secolului al XX-lea4, analiza calitativă a documentelor sociale (i.e., "analiza discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
condiții sociale ale dezvoltării individuale, dar și sociale. Meyer și Rowan (1991) folosesc conceptul de eficiență, opunându-l celui de conformare instituțională. În mediile tehnice, spun ei, organizațiile sunt recompensate În funcție de eficiența producerii bunului schimbat pe piață. Tehnologiile sunt, așadar, reificate, considerate date, rezultate ale legilor naturale. Cu cât tehnologiile sunt mai elaborate, cu atât crește incidența organizațiilor (capitalizând câștigurile realizate de pe urma economiilor de scară), o concepție foarte similară economiei neoclasice. În mediile instituționale Însă, guvernează reguli și sisteme Împărtășite de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și consecvența teribilă a sistemului. Sub Ceaușescu, el a mers implacabil până la capăt, neabătut. Această fermitate monstruoasă nu poate să nu impresioneze, să nu intimideze și cu atât mai mult spiritele slabe de înger. Funcționarea sa aberant de planificată, total reificată, abstractă și impersonală asemenea unui Moloh gigantic abia întors de la Plenară pur și simplu sperie. Pericol de proporții monstruoase, obsesive. Și asemenea oricărui mecanism formidabil care funcționează non stop, zi și noapte, el creează neliniști automatizate, reflexe și deprinderi definitive
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
logici a valorii-semn358, pentru care orice obiect are statutul de semn: obiectul-semn este "apropriat, deținut și manipulat de către subiecții individuali drept semn, adică drept diferență codată. Acesta este obiectul de consum și el este întotdeauna obiect al relației sociale abolite, reificate, "semnificate" într-un cod"359. Ca și în cazul intertextualității, Baudrillard consideră că pentru obiectele-semn ale consumului, sensul și valoarea lor nu provin din relaționarea subiect subiect sau subiect obiect, ci din relaționarea diferențială cu alte semne; obiectul-semn sau marfa-semn
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trad. de Alexandru Matei, Editura Comunicare.ro, București, 2005, p. 29. 350 Guy Debord a pus de asemenea problema reificării omului și a fetișismului mărfii în societatea modernă, în care abundența creează pseudonevoi și contribuie la artificializarea vieții cotidiene: "Omul reificat afișează dovada intimității sale cu marfa. Ca și-n manifestările exaltaților ori ale celor salvați miraculos din vremea vechiului fetișism religios, fetișismul mărfii ajunge la clipe de excitație ferventă. Singura trebuință care se mai exprimă aici este trebuința fundamentală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
superromanul” în cinci sute de pagini, și el polifonic, se salvează de împotmolirea ideatică prin intervenția unei regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric și grotesc, creează cadrul unei neobișnuite confruntări a autorului cu umbrele sale, reificate și adunate în carte. Disprețuitor al cerințelor poeticii (al logicii chiar), M. își manevrează avatarurile, ce tind către o independență pirandelliană, ca pe niște paiațe de circ și, cu toate că își definește scrierea drept ,,drumul cel mai scurt dintre două inimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Franceze. Realismul operează, la fel ca toate celelalte teorii ale RI, cu câteva concepte de bază1. La nivel metodologic, studiind cauzele declanșării războaielor, Kenneth Waltz distinge trei "imagini": prima, conform căreia conflictul internațional apare în mintea decidentului politic, fiind ulterior reificat; a doua, unde războaiele sunt declanșate datorită constituției interne politice, economice, sociale, ideologice a statelor, un factor explicativ superior simplei psihologii a liderilor și, în sfârșit, ultima imagine, cea mai importantă în opinia lui Waltz: structura internațională, alcătuită din fluctuațiile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unei colectivități, a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, considerăm că nu construcțiile reificate în sine, ci procesul de identificare cu acestea este cel ce dă realitate și perenitate unei identități colective. Sferele identității sunt multiple și își au referențialul, în funcție de teoriile la care vrem să ne raportăm, în imagini comune, memorii colective, valori
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a unei entități colective asumate aprioric, ci optăm pentru căutarea aspectelor comune ale identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, nu categorizările arbitrare și nici construcțiile reificate, ci procesul de identificare cu acestea este cel ce dă realitate unei identități colective 10. Așadar, pe axa colectiv-individual, punctul de plecare al studiului empiric îl reprezintă individul, iar identitatea colectivă va fi o emergență, o rezultantă a identificărilor comune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai degrabă, despre o abordare ce este interesată de fenomenele mentale. Pentru acești cognitiviști, studiul comportamentului este secundar, dacă nu pot să se dispenseze de acesta. Tendința este de a recurge la concepte care se referă la procese interne cvasi reificate. Aceștia manifestă un interes aproape exclusiv pentru reprezentările mentale, imaginile mentale, hărțile cognitive... Această variantă, pe care o putem califica drept „cognitivism radical”, ajunge bineînțeles să identifice stări mentale și stări cerebrale. Orientarea ideilor și cercetărilor care decurg din această
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte scurt moment de iluminare, de epifanie a existentei mecanice, reificate: Pentru mine omul n-a existat ! Am avut spețe, categorii, cutiuțe, rafturi și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului de Justiție, unde dreptatea se dă cu lingurița și costă așa de scump, într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea să ne ofere un portret în efigie. În Prințesa Bizantină (1908), Loghi creează atmosfera cvasiteatrală a portretelor care se detașează pe fundalul unui peisaj oniric, din recuzita
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat la confluența unor stofe grele, cuvertura roșie a patului, două perne satinate de culoare auriu-portocalie și valtrapul albastru care lasă să se vadă în transparența sa ceva similar unei mâini aflate deasupra capului femeii. Această prezență străină, precum și deschiderea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bourdieu (1991), de exemplu, consideră limbajul o "structură structurantă", în sensul că este atât o structură (un sistem articulat și coerent de semne), cât și un instrument de structurare a realității prin crearea de categorii semantice, care cu timpul devin reificate, dobândind o autonomie față de creatorii săi, ceea ce le conferă capa citatea de a le modela gândirea. Devenită o metodă standard în repertoriul metodologic al științelor sociale încă de la începutul secolului al XX-lea4, analiza calitativă a documentelor sociale (i.e., "analiza discursivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]