446 matches
-
elementară cunoștință a naturei omenești ne va arăta neputința, ba putem zice nebunia unei asemenea pretenții. Să ne închipuim cei lipsiți de astăzi în locul celor avuți și pe aceștilalți în nevoie. Oare credem că s-ar schimba împreună cu persoanele și relațiunile necesare ce derivă din natura lucrurilor? Nu face pe om liberal sau conservator nașterea sa, sau caracterul său, afară de foarte rari excepțiuni, ci interesele în care el este coprins”. Abordând faptele din acest unghi de vedere, nu mai poate surprinde
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un umor livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
uscat. Aceasta e descripțiunea scurtă a locului. Contele surâse și căută la mine. - Cum vi pare acest fideicomis, zise el, așa-i că are seamăn cu o locuință de strigo? E curios, urmă el, că căutăm în astfeli de locuri relațiuni mai intime cu lumea spiritelor, ca când aceste n-ar manifesta prezința lor pretutindeni. Vă îndoiți? Clătinați din cap? Ei bine, dacă nu e o lume de spirite, de ce am avea o voace în întru care ni spune că este
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi mai moderat, adecă era în armonie cu sufletul său neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părea a se lipi de mine. El fu acela care-mi arătă, cu o claritate pe care nu o pot descrie, unirea între Dumnezeu și om, între lumea pământească și cea spirituală. El fu acela care-mi dovedi esistența unei relațiuni între noi și lumea spiritelor, care se manifestă prin visuri, presimțăminte, prin simțiri întunecoase, care dovedesc influința unei puteri superioare. El fu acela care primi adevărul esistinței fantasmelor curățită de orice superstițiune, adecă: el nega o manifestare materiala, însă o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acest castel de un renume trist fu în parte dărâmat și ruinele deveniră o dependență a unei monăstiri de șartrozi (chartreux) în care muri la 1414 Jean de la Lune, nepotul antipapei Benoît XIII. Jean de la Lune era bănuit că are relațiuni cu un oarecare drac, care era poate spiritul familiar al vechiului castel de Vauvert, căci, precum se știe, fiecare din edificiile feudale avea câte unul. Istoricii nu ne-au lăsat nimic precis asupra acestei faze interesante. Diavolul Vauvert făcu din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câștiga desigur o răspândire însemnată a supremației sale spirituale, ba chiar a înrîuririi sale politice în Orient. Corespondența papii cu Asan și trimiterea unei legațiuni la ei. Stimulul pentru aceasta porni de la Asan; și tot de la el porni reînceperea bunelor relațiuni cu Roma, căci în anul 1237 regele adresă papei Grigorie IX o scrisoare plină de zel creștinesc și de sumisiune credincioasă, iar în privirea împărăției bizantine și pentru regularea raporturilor bisericești și a altora din țara sa proprie regele rugă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
printr-o rătăcire nefastă a ideilor ia drept genialitate mecanismul abilităței scenice, numai pentru el lucrul științei se va pierde fără urmă. Acest prognosticon (? ) își permite autorul de a presupune pentru primirea operei sale din partea artiștilor reprezintatori. Fiindcă inspiciunea în relațiunea artei față cu artea și viața e întărită, nu ne așteptăm decât la slabul răsunet al reflecțiunei, care declară de inutilă recunoașterea științifică a unei activități artistice numai pentru că acea recunoaștere (Erkenntnis) nu poate forma neciodată pe un artist. Nimeni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că nu ni se cuvine nouă să hotărâm întru cât a (acoperit) satisfăcut Leistung de față pretențiunile absolute. Sperăm însă că se va simți în acest op că în noi a trăit o (aplecare) predilecțiune, un instinct nutrit îndelung prin relațiuni întreținute ani întregi cu artea reprezintațiunei dramatice, instinctul de-a smulge această arte din risipa ei, de-a-i cuceri o bază mai adâncă, de-a (aduce) provoca în totalitatea artiștilor ce-o profesă o conștiință (de sine) de demnitate (Selbstgefuhl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a obținea și caracterelor vieței ordinare, sferei burgeze o (parte) lature ideală și că a format din figuri de felul acesta un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuiesc cultivate. Noi facem însă distincțiune între acest ton nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele (josoritoare) înjosite. Accentul ordinar ca și fizionomia ce rezultă dintr-o asemenea viață are o însămnătate etică și nu ne aparține nouă, aci unde avem a face numai cu laturea naturală a artei dramatice. Că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măsura geniului său și ni [dă] abia valoarea absolută a liferărei sale artistice. Cumcă însă numai ridicarea la înțelegerea caracterului și dominarea liberă asupra mijloacelor naturale, precum și dominarea nedespărțită de ea asupra afectului, face abia din arte, e clar din relațiunea acesteia cu natura și urmează din dezvoltarea noastră sumarie. 3. STADIUL CREĂREl (SCHAFFEN) ARTISTICE ȘI DIFERITELE SALE DIRECȚIUNI Daca inspirarea e adevărată și creatorie, atuncea ea iese și din readîncirea în reflexiune și (lucrul) activitatea discompunăto[are] al acesteia, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artei și frumos, această înțelepciune era prea eminentă pentru de-a nu deveni fructiferă". Câtă conștiință asupra profundităților artei sale nu se vede în fiecare din tractatele lui teoretice, în calendarele sale de teatru, mai ales când e să dezvolte relațiunile psicologice din oarecari scene până-n detaliul cel mai ne-nsemnat. Cât de pedantic, în parte, a analizat reprezentările lui Iffland Bottiger în scrierea sa: Dezvoltarea jocului lui Iffland în 14 reprezintațiuni pe teatrul din Weimar. Lipsca, 1796, totuși opul întreg
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra acestei deosebiri. Daca în partea noastra întîia vom dezvolta încîtva declamațiunei în formele lui cele varii n-o vom putea face aceasta intuitiv și fructifer decât damental a unor speții de drame și caractere principiul tempoului. Tot o așa relațiune are și gestul (Gebarde) ce zugrăvește, a cărui lege nu se poate înțelege daca nu anticipăm diferite stări ale sufletului și nu [le] (atragem) întrebuințăm spre lămurire. În dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un moment care să poată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el e împărțit în două lumi. Pe de o parte ca spirit cult, ca artist, ca învățat e asupra variilor spirite populare ale națiunei sale și se simte german, vorbește ca german la germani, dar pe de altă parte, în relațiunile sale politice, el e iarăși legat de-un deosebit stat german, a cărui fluviu de viață îl încungiură și-l poartă. Înspre partea asta însă el iar e-n legătură cu dialectul propriu al poporului de-acasă, dialect de care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aspirațiunei, sub o formă triplă, după tăria sa în șir descinzător ca f, v, w. Dacă e, cum bine zice Humboldt, că semnele necesarii a sunetului articulat [sînt] o unitate aspru înțelegibilă și o construcțiune care se poate pune în relațiune certă cu toate celelalte sunete care se pot numai cugeta, urmează de-aicea pentru pronunție legea duplă de-a mărgini și a dimarca cu stricteță fiecare sunet, pentru ca să apară în puterea și (preciziunea) certitudinea sa originală, fără de-a sări
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare și domnite, adică de intonate și (fără ton) neintonate. Se-nțelege că nu trebuie să confundăm acest accent al vorbei, care împreună într-o unitate silabele, cu coprinsul (ținoarea) sunetului sau cu accentul logic or gramatical, ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de-aceea și peste adevăr. De-aceea tonul trăgănat risipește muzicalitatea din portament și neapărat trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a noțiunei fundamentale, precum silabele de flexiune, silabele ce se antepun sau se postpun, capătă prin această trăgănare o întindere asupra valoarei lor; va să zică nu sunt puse în referințele corecte și adevărate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
auditorii într-un întreg. Aceasta aspirațiune spirituală comunicată corpului vorbirei, intonațiunea, coprinde, după cum am arătat în împărțeala părții noastre speciale, mai multe trepte de dezvoltare. Aducând auditorilor sensul cugetat al vorbelor, se numește accent logic, care se leagă strâns de relațiunile gramaticale a propusăciunei, cari și ele nu sunt decât referințe logice. Spre a precepe accentul logic în toată însămnătatea sa reprezintatorul trebuie să se familiarizeze cu întreaga arhitectonica propusăciunei, cu legea ramurilor ei și cu modul propriu pe care-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se familiarizeze cu întreaga arhitectonica propusăciunei, cu legea ramurilor ei și cu modul propriu pe care-l ia propusaciunea în compozițiunea sa, conform geniului limbei materne. Aicea e locul unde ni se prezintă trebuința unei cunostiinție temeinice a tuturor relațiunilor gramatice din propusăciuni, cum urmează o vorbă alteia, cum se leagă si cum urmează o propusăciune alteia, facerea perioadelor, în fine toate astea constituiesc un prostudiu neapărat în sistema artei dramatice și care are a-și coprinde un loc organic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scopul nostru trebuie firește să le presupunem la fiecare și nu avem decât să sulevăm trăsăturile fundamentale ale accentului logic ca prima treaptă a intonarei. Forma primă al accentului logic e aceea care aduce în sufletul auditorului propusăciunea simplă în relațiunile sale ideale. Propusăciunea e unitatea superioară pe care și-a creat-o sufletul formator din vorbă. Accentul [logic sulevează deocamdată relațiunea dintre subiecte și predicate, care e sufletul simplu al proptisăciunei. Acest accent al propusăciunei goale se arată a fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prima treaptă a intonarei. Forma primă al accentului logic e aceea care aduce în sufletul auditorului propusăciunea simplă în relațiunile sale ideale. Propusăciunea e unitatea superioară pe care și-a creat-o sufletul formator din vorbă. Accentul [logic sulevează deocamdată relațiunea dintre subiecte și predicate, care e sufletul simplu al proptisăciunei. Acest accent al propusăciunei goale se arată a fi o proporțiune asemenea celei dintre arse și teze sau viceversa, după cum e să se apese asupra subiectului față cu predicatul sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
propusăciunei conținute în determinațiunile (Bestimmungen) laterale. Aceste momente, după gradul importanței lor și după mai multa or mai puțina lor preciziune, intră din parte-le iarăși în proporțiunea arsei și tezei prin intonare. Propusăciunea lărgită are așadar înăuntrul primitivei sale relațiuni de arse și teze, care exprimă raportul logic al propusăciunei simple în genere, încă o a doua arse și teze, cari sulevează hervorheben (? ) un alt raport, acela al determinațiunilor individualizatoare puse în proporțiunea lor corectă. Acestea de-a doua arse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin unitatea mai naltă a cugetului, pe când fiecare din ele e în sine un întreg. Aceste toate sunt perioade ce constau din propusăciuni coordonate. O egală demnitate gramatică a propusăciunilor e aicea condițiunea esențială. Prin înrudirea internă a înțelesului, prin relațiunea cugetărilor, ele sunt iarăși momente a unei unități mai nalte, care sau e mijlocită prin particule în cari se arată acest raport intern, sau se arată și într-o coordonare nemijlocită a propusăciunilor, astfel încît legământul spiritual e numai intern
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unitatea accentului logic ca un întreg neatârnat, a doua, prin ton în raportul său cu cealaltă propusăciune, cu care împreună formează o unitate mai naltă (hohere Einheit ). vezi Kirchmann, beim beziehendes Denken Accentul logic, care [are] de-a ne-nfățișa relațiunea internă dintre pro-pusăciuni coordinate, se arată sau numai în tonul care referă propusăciunea primă la o a doua unită intern cu ea (asta se-ntîmplă când nu e neci o particulă coniunctivă care să esprime raportul intern a două propusăciuni coordinate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]