277 matches
-
teoria sa se numește Absolută) în sensul lui Galilei și Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativității este realistă, construită în spațiul euclidian și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
Absolută) în sensul lui Galilei și Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers.Teoria Absolută a Relativității este realistă, construită în spațiul euclidian și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
și care nu produce dilatare a timpului, contractare a spațiului, simultaneitate relativistă și nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativității a lui Einstein.Smarandache consideră că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
că Relativitatea lui Einstein este valabilă într-un spațiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistența Teoriei Speciale a Relativității.În aceeași carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaște
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. El propune o adunare vectorială a vitezelor, care permite și viteze supraluminale.De asemenea că dilatarea timpului, contractarea spațiului și simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sânt science fiction nu realități, iar paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistența Teoriei Speciale a Relativității.În aceeași carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaște nici dacă spațiul și timpul sânt relative sau absolute, și nici
ROMANUL CARE L-A CONTRAZIS PE EINSTEIN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346332_a_347661]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
o altă realitate, o altă dimensiune, o lume unde timpul intra în starea de repaos spre a ne da răgazul o clipă să privim înapoi. Dacă nu este nimic sacru în om, daca nu poate depăși ispita și tirania apostaziei relativiste, omul este sisific sortit să tragă precum un sclav la targă de pământ a istoriei. Odată urcat pe vârful însorit al muntelui, bolovanul sisific se rostogolește iară și iară, din necesitate dialectica, în văile întunecate ale istoriei. Istoria profana este
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
al unei noi viziuni asupra Realității. DIALECTICA TERNARĂ A REALITĂȚII Lupasco situează în centrul meditației sale filosofice conceptul de energie. În fizica clasică, rolul central este jucat de noțiunea de obiect, cea de energie fiind una derivată, secundară. Fizica modernă, relativistă și cuantică, a răsturnat această ierarhie. După cum am văzut, noțiunea de obiect este înlocuită prin cea de eveniment, de relație, de interconexiune. Adevărata mișcare e cea a energiei. Acest dinamism energetic guvernează ansamblul fenomenelor fizice. "A concepe științific materia în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult timp înainte ca acesta să fie observat experimental. Studiind ecuația de undă relativistă a electronului, Dirac ajunge la concluzia că trebuie să fie prezent un nou tip de particulă. El înțelege rapid că această nouă particulă, care are o sarcină opusă celei a electronului, trebuie să aibă aceeași masă ca electronul. Dar Dirac
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă accces spre "logica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o cronologie, a stabili un fapt, o dată, un text, toate aceste operații care odinioară ne făceau să cîștigăm timp, de-acum înainte, e limpede, irosesc timpul responsabililor tot mai presați ai circulației publice. Caleidoscopul se reface, cercul se închide. Negarea relativistă a oricărei valoare, afirmarea repetitivă a valoarii absolute. În definitiv, s-ar putea ca marele dezgheț al timpului să apară, într-o bună zi, drept un intermediar între două imobilități, timpul-cristal al Scripturilor primordiale și timpul-fum al comunicațiilor imediate. Intrați
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
programele școlilor americane. Considerat neștiințific la un moment dat, creaționismul a fost eliminat din conținuturile transmise prin școala formală în urmă cu mai multe decenii. Anii ’80 au adus o revitalizare a ideii necesității socializării acestei paradigme, ecou al concepțiilor relativiste specifice noului curent postmodernist. Așa se face că, de pe la sfârșitul deceniului trecut, în școlile din anumite state americane se acordă același timp de predare pentru creaționism și evoluționism. Un studiu propriu (nepublicat) a arătat cum s-au modificat textele selectate
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
text nu face astfel decât să accentueze caracterul proiectiv al lucrării, care devine receptaculul fantasmelor celor doi. Jorge face din cartea lui Aristotel pretextul angoaselor sale În fața problemelor Bisericii, iar Baskerville vede În aceasta un element suplimentar În gândirea lui relativistă asupra credinței. Fantasme care au cu atât mai puține șanse să coincidă, dacă exceptăm cazul unei iluzii Împărtășite, cu cât nici unul dintre cei doi nu are, la drept vorbind, textul În mână. Pentru a ne convinge că fiecare carte despre
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
tari, din științe ale naturii care au produs o breșă mult mai importantă decât ceea ce trăim noi În literatură și În estetică. Acolo a avut loc o mare răsturnare epistemologică, o mare revoluție cognitivă, odată cu fizica cuantică, cu modelele cosmologice relativiste, care pe urmă au impulsionat și au hrănit demersurilor nu doar ale fizicienilor, ci ale tuturor teoreticienilor. Tot apropo de aceasta, nu aș fi de acord cu Horea că Mihaela demonstrează ceva ce a fost deja spus de vreo trei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de spațiu cu cea de timp. Prin această caracteristică, ea Întâlnește - Într-un soi de echivalare emisă dinspre câmpul istoriografiei - o altă idee devenită celebră, și anume cea de cronotop. Concept datorat lui Albert Einstein, cronotopul vine așadar din fizica relativistă, de unde l-a transplantat M. Bahtin În teoria literară. Deși mult mai puțin prestigioasă este ipostaza aceluiași gând În versiunea lui science fiction - aceea de „câmp spațio-temporal” sau, pur și simplu, de „spațiu-timp” -, Împrumutată tot din fizica einsteiniană. O opțiune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În mod semnificativ În clasa de mijloc americană. Ea a fost Întotdeauna mai influentă În Europa. Mai mult de jumătate dintre americani sunt credincioși devotați - mai mult decât În oricare altă națiune industrializată - și nu cred În ideea unei lumi relativiste. Americanii religioși cred Încă Într-o mare construcție și trăiesc zilnic religia În intimitatea lor. Chiar dacă nu Îmbrățișează un sistem de referință religios atotcuprinzător, americanii cu tendințe seculare sunt În general adepții unei alte viziuni sociale atotcuprinzătoare - ideea iluministă care
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
periodizare a literaturii și culturii întemeiată pe ideea de generație, categorie având ca subdiviziuni promoțiile. Astfel, promoția ’70, căreia îi este dedicat primul volum - rămas singurul -, se definește, în viziunea criticului, prin creditul acordat individualității, prin mobilitatea ideatică și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
ale realității fizice, locul lor putând fi luat de „câmp”. El să fie „scamatorul” tainic? Câmpul diferă net de particula fizică. Spre deosebire de particulă, câmpul poate fi definit într-un punct al spațiului-timp - dar nu poate fi vorba despre o „definiție relativistă” a particulei, pentru că nu se poate da un sens precis poziției unei particule. Dacă am accepta că există o „cărămidă de bază” a realității, ea nu ar putea fi particula elementară, ci câmpul. Dar Chew a fost suspicios și în privința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să se determine în mod concret conținutul cerințelor funcționale ale acestuia. Desigur, orice tipologie a cerințelor funcționale este utilă. Tipologiile universaliste însă au dezavantajul de a fi atât de abstracte, încât nu ajută înțelegerea dinamicii particulare a sistemelor. Poziția particularistă, relativistă este, din acest punct de vedere, mult mai fructuoasă. Ea dă ca sarcină oricărei analize funcționale determinarea conținutului concret al cerințelor funcționale ale sistemului considerat. Elementul funcțional și funcțiile sale. Prin element funcțional înțelegem orice fenomen social care are semnificații
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența la celelalte. Privilegierea unei anumite perspective funcționale trebuie justificată. Cazul religiei citat mai înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fusese înțeles până atunci. Teoria relativității a demonstrat că spațiul și timpul formează un continuum inseparabil și că în relațiile care leagă aceste două entități viteza luminii apare că o constantă caracteristică. “Măsură” care stabilește când se pot manifesta efectele relativiste este viteza luminii: daca vitezele sunt apropiate de c, fenomenele pot fi descrise corect numai prin folosirea teoriei relativității. Viteza luminii însăși este o limită în natură și nu poate fi depășită de nici un corp în mișcare. Ea este o
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
dă mai întâi în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to triumph is for good men to do nothing... De ce abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deplasată, iar ideea că ficțiunea are vreun raport cu adevărul istoric sună stupid, ca orice eroare categorială. Sunt gata să-i acord lui Bellow toate acestea, chiar în numele unei teorii pe care el probabil nu o cunoaște, și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă în teoria istoriei și în naratologie după „cotitura lingvistică”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu ne-ar împiedica să recunoaștem că degajarea unora din presupozițiile metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu metafizica specială, separarea „Analiticii transcendentale” de cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei newtoniene, a primit cele mai ample elaborări în lucrări mai recente consacrate teoriei științei a lui Kant de către
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o „teatralitate” vădită în literatura avangardei noastre interbelice, cu deosebire în proclamații și manifeste: stilul retoric, exclamativ, maximalist-bombastic al futurismului se combină adesea cu (auto)deriziunea relativistă și bufă a dadaismului. Considerații pătrunzătoare pe această linie găsim la Ion Pop în capitolul „Literatura manifestelor” din volumul Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 40-51 (reluat cu modificări în Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]