221 matches
-
laseri cu aplicabilitate reală mai eficientă în trasabilitate, utilizați în cadrul mai multor experimente: laseri ultra-rapizi - sisteme femtosecundă și attosecundă. Capitolul 2 EFECTUL RELATIVIST „GUN” ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA ÎN PROCESELE DE MARCARE CU LASER 2.1. Aspecte generale ale efectului „gun” relativist Având la bază direcția generală a lucrării de față, referitoare la implicațiile prelucrării pentru marcare a diverse aliaje și superaliaje, alături de rezultatele experimentale preliminare obținute, ce indică formarea de picături și microfisuri pentru anumiți parametri de procesare, respectiv modificarea stării
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
a prelucrărilor bazate pe interacțiunea laser-material solid. Capitolul are ca scop prezentarea implicațiilor induse de efectul stocastic de tip „gun”, „gun” haotic și „multi - gun” în dinamica mișcărilor fizice asociate fenomenologiei proceselor de marcare cu laser. În studiul efectului „gun” relativist am adoptat un model ce implică studiul mișcării unei particule cu sarcină, supusă simultan unui câmp magnetic static și unei unde electromagnetice (polarizate sau nepolarizate) [62]. Matematica modelului constă în combinarea ecuației de mișcare relativiste a unei particule încărcate, aflată
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
rolul pe care l-a avut Nicolae Iorga în ieșirea criticii lovinesciene dintr-o stare de espectativă și reverie, mobilizându-și fondul bovaric, energia luptătoare: "Ceea ce admiram atunci mai mult în d. Iorga era tocmai atitudinea polemică streină temperamentului meu relativist. Ca și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
te face să plîngi.“ Varza nu este lacrimogenă și are un cotor dur pe care eu, de-o pildă, prefer să-l mănînc crud. Oricum ar fi, are suficiente fuste ce se pot Înlătura pentru a fi pe placul oricărui relativist fundamentalist. Varza este bombastică - o putem compara cu un conțopist de provincie, umflat de fudulia propriei importanțe. Conțopistul-varză este un tip balcanic familiar, o amintire lăsată În urmă de imperiile Otoman și Austro-ungar și a supraviețuit prin comunism, pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât în ansamblul Fauștilor secolului său, cât și în cercul Fauștilor mai școliți, mai știutori și mai relativiști în căutarea Absolutului. De aceea, Theodor Codreanu se vede îndreptățit să-l proiecteze pe Eminescu, fără ezitări deosebite, în lumina rezultatelor științifice ale secolului nostru. Meritul eminescologului de formație nouă, "scientistă", este acela de a vedea un Eminescu dincolo de romantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toarcem firul timpului văzând numai astfel ce conține. Din nefericire, atât torsul cât și fuiorul țin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică". Pentru a se sublinia convergența acestui mod de a vedea cu cel relativist, este invocat un citat semnificativ din Louis de Broglie; acesta ne amintește că Einstein imagina un univers în care "tot ce pentru noi constituie trecutul, prezentul, viitorul alcătuiește un bloc și întreg ansamblul de evenimente succesive (din punctul nostru de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
română din secolul al XX-lea, nu poate fi în nici un chip a unui "romantic întârziat". Dimpotrivă, zice Theodor Codreanu " Viziunea totalizantă a universului, care constituie esența poeticii eminesciene, a fost cucerită în Occident, mai întâi, dinspre știință prin simultaneismul relativist al lui Einstein. Înzestrați cu o putere de percepție a universului asemănătoare, destinați ca unul să se exprime în limbajul poeziei, iar celălalt în al matematicii, Eminescu și Einstein au dat o nouă măsură adevărului, pe care vechii greci îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor în sfera esteticului, pentru motivul că simbolismul românesc îl revendică, dar mai ales pentru întâlnirea cu principiul simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o mulțime de confruntări ale "subtilei legături dintre simultaneismul dinamic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
civilizații de la început și până la sfârșit insalubră și păcătoasă. Tăcerea anxioasă își înstăpânea cu repeziciune spleen-ul, ca o viitură prevestitoare, în aer, din ce în ce mai acaparantă, mai palpabilă, concretă, izolată și ea în singurătatea fără de leac, a unor clipe dilatate nefiresc, relativist și devitalizant, într-un căscat ca de hipopotam al Timpului. Acum, când melanjul evenimentelor oribile și extraordinare ce s-au succedat, s-a consumat deja, precipitându-se într-un anonimat cotidian relativ și, parțial, nemeritat, iar ecoul lor teribil și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conform relației V=Ho * D. Constanta de proporționalitate Ho este numită azi constanta lui Hubble"178. De asemenea, Einstein a emis primele modele cosmologice bazate pe un univers static. Ulterior el este cel care a construit un model de univers relativist, iar conform teoriei relativității se pun în discuție noțiunile până atunci uzuale de spațiu, timp și mișcare. Conform acestei teorii ,,nu trebuie să ne imaginăm o mișcare a galaxiilor în spațiu, ci mai degrabă o dilatare a spațiului însuși. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
1980], Heisenberg, ecuațiile lui Bessel, ghidurile de undă circulare demonstrate original prin coordonatele circulare [I. D. Alexa, 1978] și sistemele de ierarhizare informațională ale capcanelor de energie [Paul Constantinescu, 1990], unde apariția unei termodinamici ascunse a particulei (părții) dau un caracter relativist noțiunilor de temperatură sau cantitate de căldură și fenomenelor entropice manifestate la nivelul câmpului infolaser (bio)energetic constituient al organismului viu (al lumii vii în general). Câteva din experimentele, pe care teoria coerenței a lui Popp F. A., ce consemnează interacțiunile
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
Nagâțtc " Germina Nagâț" Ieșirea noastră intempestivă și năucitoare dintr-o dictatură de patru decenii ne-a adus ca popor unele virtuți noi, pe care, ce-i drept, istoria mai veche ni le inoculase deja: am devenit radicali în politică și relativiști în morală. Altfel spus, pe cât de multe certitudini avem în privința modului în care trebuie guvernată țara, pe atât suntem de toleranți cu cei ce au datoria să o facă. Tema colaborării cu Securitatea mi se pare exemplul perfect în această
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
raționalismul este doar o tradiție de gândire, un pattern printre multe altele. Standardele de științificitate sunt flexibile, iar conformarea la ele este un act voluntar, prin care se acceptă o structură, un anumit model. Apar astfel forme consistente ale curentului relativist clasic, fundamentate pe distincția metodologilor pe care Feyerabend îi numește tradiționali: între demersul cercetătorului din științele naturii, care încearcă să explice, și cel din științele socioumane, care caută să înțeleagă. Autorul nu rămâne tributar acestei distincții, considerând că și științele
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și timpului. În cosmologie, această divergență de opinii are drept reflex Întârzierea unei articulări unanime a modelului cosmologic al epocii În care trăim, dar acest lucru nu trebuie confundat cu un vid de formulare fizică. În funcție de opțiunea lor pentru tabăra relativiștilor sau aceea a mecaniciștilor cuantici, fizicienii de astăzi pot recunoaște și afirma unul din următoarele modele și principii cosmologice: modelul antropic (susținut de adepții teoriei relativității care acceptă și modificarea sistemului În funcție de observator), modelul cuantic convențional (care afirmă interdependența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest sfârșit de secol ce marchează o eră nouă a gândirii privind locul omului În univers”1. Cei care lucrează În prezent la elaborarea teoriei care să unească relativismul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu forță iradiantă. Este un alt fel de a aborda mitologiile, urmărindu-le și mai cu seamă reasamblându-le decât demontându-le În subansambluri componente. Critica istorică ia aici Înfățișarea unui alt tip de demistificare și demitizare. Discursul este mai degrabă relativist, el se rezumă la a arăta că tradițiile instituite de memorie sunt nu una, ci o multitudine, și Încă sunt și concurente, ceea ce, desigur, este tot un fel de critică, de demistificare, prin anularea dominației unice și absolute. A vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care nu există o singură versiune legitimă. Faptele despre care vorbim sunt unice, dar versiunile narative pe care le construim prin interpretările noastre sunt plurale. Nu știu Însă cât de departe putem merge. Deci nu m-aș defini ca un relativist absolut, n-aș zice că atâția oameni câți sunt pe Pământ pot avea versiunile lor... Ruxandra Cesereanu: Prin urmare, termenul narațiune este un instrument? Poate fi considerată ideea de narațiune un instrument necesar și adecvat În ceea ce privește versiunile trecutului și variantele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
războaie mondiale și, ca atare, poartă haina unei retorici demodate. Cu toate acestea, nu doar pentru interesul istoric, ci pentru a dovedi istoricitatea unei asemenea construcții generice, merită să ne oprim mai ales asupra modelului mitic (Blaga) și a acelui relativist (Ralea). Cele două modele de român „generic” mi se par cele mai generoase sub raportul corelării realității românești cu comprehensiunea schimbării În Europa acelui moment, față de ideologiile radicale, naționaliste, de mare putere. Cele două variante ale românului „generic”, aș spune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un moment printr-o percepție, o afirmație relativă: este adevărat ceea ce pare adevărat momentan, înaintea unei depășiri posibile și probabile. Pretinsul pyrrhonism al lui Montaigne asunde un relativism și un perspectivism sofist - în sensul filosofic al termenului: Protagoros și Gorgias, relativiști și perspectiviști susțin și ei niște adevăruri. în primul rând: omul este măsura oricărui lucru. Dar când, în Eseuri, sunt condamnați creștinii care distrug civilizațiile din Lumea Nouă, în 1492, constatăm și eroarea afirmației că Montaigne ar fi sceptic, că
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cea dintâi carte a sa, cu același titlu, din 1938. Se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice, biografice, de fapt împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să conchidă asupra originalității spiritului creator. Metoda are numai valoarea celui care o practică. Relativist, întrucât esența artei ar fi ceva imprecis, iar opera ar avea „un duh inanalizabil”, S. consideră că sarcina criticului este „să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
la Eminescu, Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este dor de oameni ca Paul Zarifopol și Mihai Ralea, relativiști sceptici, eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu sunt credincioși. Nu îi place în nici un fel „spiritul șmecheresc” și cea mai mare durere a lui este să vadă că lumea merge tocmai spre șmecherie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
prioritarianismul drept cea mai bună teorie a dreptății în distribuția serviciilor medicale. Un răspuns posibil este acela că prioritatea în discuție trebuie să fie una lexicală sau absolută. Cel mai plauzibil răspuns la această întrebare pare să fie, însă, cel relativist: prioritatea celor care o duc cel mai prost în distribuția serviciilor medicale trebuie să fie una relativă. Răspunsul absolutist sugerează că nu trebuie să existe nicio limită a resurselor ce trebuie cheltuite pentru pacienții cei mai bolnavi. Din acest motiv
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror valori au înlocuit pilonul axiologic al drepturilor omului promovat de inițiatorii modernismului democratic. Cred că axiologia comunismului este postmodernă, deoarece anulează valorile clasice și promulgă o serie de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
care acceptă incertitudinea, se caracterizează printr o toleranță mai mare a opiniilor diferite față de propria opinie, de poziția personală stereotipă cu care sînt obișnuiți. Astfel, membrii acestor culturi încearcă să aibă cît mai puține reguli, iar la nivel filosofico-religios sînt relativiști și permit conviețuirea mai multor curente în același spațiu al dezbaterii sociale. Subiecții individuali aparținînd acestor culturi sînt mai flegmatici, contemplativi și se arată a fi mai reținuți din punctul de vedere al expresivității emoționale. Orientarea pe termen lung și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
poziția dominantă a relativismului cultural, care susține că toate emoțiile, ca și expresiile lor, provin din situații sociale particulare și că acestea au o semnificație anume numai într-un context dat (Lutz, White, 1986). în consecință, acești cercetători desemnați drept "relativiști" au atras atenția, de exemplu, asupra faptului că "zîmbetul" nu este expresia universală a "fericirii", pentru că "exprimarea prin surîs" poate fi folosită pentru o paletă diversă de emoții, precum "fericire", "dezgust" sau "surpriză" în Statele Unite, "tristețe" în Japonia sau "nesiguranță
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]